Copiii expusi la niveluri mai ridicate de substante chimice sintetice din produsele de zi cu zi, cum ar fi hainele rezistente la apa (waterproof), umbrelele si ambalajele produselor alimentare, au mai multe sanse sa se maturizeze mai târziu în timpul pubertatii, potrivit unei cercetari prezentate la cea de-a 61-a reuniune anuala a Societatii Europene de Endocrinologie Pediatrica, desfasurata între 21 si 23 septembrie la Haga. Descoperirile ar putea contribui la o mai buna reglementare a productiei industriale si a utilizarii acestor substante chimice la nivel international. Substantele perfluoroalchilice si polifluoroalchilice (PFAS), cunoscute si sub numele de „substante chimice eterne”, care fac ca suprafetele sa reziste la pete, apa si grasime, sunt substante chimice artificiale extrem de persistente în mediul înconjurator si în corpul uman, si pot cauza probleme de sanatate precum tulburari hepatice, boli tiroidiene, obezitate, probleme de fertilitate si cancer. Aceste substante chimice sunt considerate perturbatoare endocrine, ceea ce înseamna ca interfereaza cu hormonii organismului si ar putea avea efecte daunatoare si asupra pubertatii si dezvoltarii copiilor. În primul studiu care exploreaza legatura dintre substantele chimice din produsele de uz zilnic si pubertate, o echipa din Norvegia a analizat 19 substante chimice PFAS diferite, la 420 de baieti si 618 fete cu vârste cuprinse între 6 si 16 ani, ca parte a studiului Bergen Growth Study 2 - Studiul de crestere Berhen. Ei au masurat, de asemenea, dezvoltarea sânilor si dimensiunea testiculelor copiilor cu ajutorul ultrasunetelor si au constatat ca baietii aveau testicule mai mici, în timp ce fetele aveau o dezvoltare mai putin avansata a sânilor, atunci când erau expuse la niveluri mai ridicate ale unui numar de substante chimice PFAS. Studii anterioare au aratat, de asemenea, aceeasi asociere între substantele chimice PFAS si pubertatea întârziata. Cu toate acestea, pâna în prezent, informatiile privind dezvoltarea pubertatii erau în mare parte auto-raportate. „Acesta este primul studiu care exploreaza legatura dintre expunerea la PFAS si dezvoltarea pubertara folosind ultrasunetele ca metoda noua si mai obiectiva”, a declarat autorul principal, dr. Tove Forthun, doctorand la Spitalul Universitar Haukeland din Bergen. Potrivit acestuia, constatarile studiului ar putea contribui la deciziile pe care autoritatile de reglementare le iau cu privire la aceste substante chimice. Echipa planuieste acum sa investigheze modul în care hormonii implicati în pubertate si compozitia corporala sunt asociati cu nivelurile de PFAS în cadrul populatiei de copii norvegieni. „Constatarile noastre ofera dovezi suplimentare pentru efectele nocive ale PFAS asupra dezvoltarii în copilarie, dar este înca neclar modul în care aceste substante chimice afecteaza hormonii legati de pubertate si compozitia corporala la copii”, spune dr. Forthun. Determinarea acestui lucru ar putea face lumina asupra problemelor legate de reproducere si ar putea contribui la o mai buna reglementare a acestor substante, a mai precizat el.
