O dictatura poate fi darâmata, si asta fiindca exista speranta ca în locul ei se poate cladi o lume mai buna. În cazul unei democratii putrede, nu mai exista nici aceasta speranta, si asta fiindca traiesti cu sentimentul ca daca o darâmi, lumea nu se va schimba, iar raul se va adânci. De aici si deziluziile. De aici si apatia. * Ne-am obisnuit cu ideea ca doar materia biologica, ajunsa la un anumit stadiu de dezvoltare, poseda inteligenta si, bineînteles, constiinta. Însa iata ca în zilele noastre ipoteza aceasta tinde sa fie data peste cap. In fiecare zi traim un acut sentiment de nesiguranta legat de faptul ca în materia anorganica se pot stoca mult mai multe informatii decât în materia cenusie a fiintelor biologice. Si acest fapt ne creeaza în organism o stare de alerta ce creste pe masura ce noua stiinta si noua tehnologie progreseaza. Acum a devenit din ce în ce mai limpede ca inteligenta artificiala, caci despre ea e vorba, e capabila nu numai sa stocheze cele mai diverse informatii, dar sa le si proceseze într-un timp mult mai scurt decât inteligenta umana. Si faptul acesta iarasi ne nelinisteste. Ne gândim ca totusi, indiferent de performantele obtinute de IA, omul e superior, fiindca poseda sentimente si constiinta. Nu ne punem însa întrebarea daca la un moment dat si aceasta inteligenta, prin acumulare si procesare de informatii, ar putea, la un moment dat, sa posede emotii, simturi si chiar constiinta. De ce nu? În lumea noastra imposibilul a devenit posibil. De altfel, daca stam sa ne gândim mai bine, trupul nostru nu-i altceva decât o carcasa care adaposteste si hraneste spiritul. Dar poate ca spiritul nu are nevoie neaparat de o carcasa biologica pentru a se dezvolta? Între organic si anorganic spiritul poate alege unde sa se manifeste. Plecând de aici, trebuie sa ne punem întrebarea ce sunt, în fond, constiinta si ratiunea, si tot ce se numeste viata... Nu de mult, cercetatorii din industria IT erau preocupati sa copieze si sa stocheze pe anumite suporturi toate informatiile legate de psihicul uman, inclusiv acele informatii ce tin nu numai de constient, ci si de subconstient si de inconstient. Cu alte cuvinte erau preocupati sa stocheze si sa multiplice toate datele legate de eul nostru profund. Nu stiu în ce masura au reusit sau nu. Numai simplul fapt ca si-au propus sa faca acest lucru trebuie sa ne puna pe gânduri. Nu ma întrebati de ce. Puteti trage si singuri concluziile necesare. Odata ce acest transfer ar deveni posibil, atunci psihicul uman ar putea fi transferat în memoria oricarui robot, care astfel ar dobândi datele unei fiinte înzestrate nu numai cu intelect, ci si cu constiinta si un anumit comportament. Practic am putea produce roboti având diverse prototipuri umane, mult mai înzestrate decât noi. A sosit timpul sa ne trezim din adormire. Va trebui sa ne adaptam la noua realitate si la noile schimbari ce vin în avalansa peste noi. Va trebui sa devenim altfel de fiinte ca sa putem supravietui. * Mediatizarea pe posturile de televiziune a Azilurilor groazei atinge limita insuportabilului. E canicula. Temperatura politica pare sa fi atins iarasi un maxim istoric. Desi subiectul pare cuprins de incendiu, comentatorii, reporterii si ziaristii continua sa arunce gaz pe foc. În curând însa focul acesta se va stinge si va izbucni un alt foc în alta parte, menit, probabil, sa acopere si el alte matrapazlâcuri facute al nivel înalt. N-am nici o simpatie pentru Gabriela Firea. Cu atât mai putin pentru Pandele, primarul din Voluntari. Sigur, situatia e groasa. Azilurile de batrâni, în special cele particulare, sunt în mare parte un jaf. Chiar si cele mai de soi. Ele sunt privite de patroni ca niste statii terminale, arondate la bani publici. Nici un fel de empatie pentru batrâni. În special pentru cei cu probleme fizice sau psihice. Statul e privit si el ca o vaca de muls bani. Daca ar descinde controalele si la spitalele, si la policlinicile noastre, am descoperi acelasi dezastru. Caci o parte dintre aceste spitale pot fi considerate tot statii terminale. Insuficienta numarului de paturi, aglomeratia din saloane, lipsa medicamentelor, iata doar câtiva factori care transforma sectiile multor clinici si spitale din România în locuri de cosmar. * Aberatiile unei dictaturi unesc un popor, care începe sa lupte subteran, încercând sa scape de teroare, în timp ce aberatiile unei democratii (sa nu-mi spuneti ca o democratie, indiferent cum e sau nu e, nu-si are, vorba lui nenea Iancu, aberatiile ei), vlaguiesc un popor si îl dezbina. O dictatura poate fi darâmata, si asta fiindca exista speranta ca în locul ei se poate cladi o lume mai buna. În cazul unei democratii putrede, nu mai exista nici aceasta speranta, si asta fiindca traiesti cu sentimentul ca daca o darâmi, lumea nu se va schimba, iar raul se va adânci. De aici si deziluziile. De aici si apatia. * Studiind modul de viata al diferitelor roiuri de albine, geneticienii britanici au ajuns al concluzia ca albinele, desi sunt înzestrate cu un creier de marimea bobului de mac, poseda o inteligenta vie, care le permite nu numai sa se orienteze în spatiu, ci si sa efectueze anumite calcule aritmetice mai simple sau mai complicate, în functie de situatia data. În plus, aceste mirifice insecte au capacitatea de a recunoaste diferite figuri geometrice precum dreptunghiul, patratul, cercul, prisma, paralelipipedul, si a-si orienta zborul în functie de ele. De asemenea, albinele, conform studiilor facute de geneticienii si statisticieni, pot numara pâna la patru si pot face diferite operatii aritmetice, precum adunarea, scaderea sau împartirea. Dar ceea ce i-a uimit cu adevarat pe cercetatori a fost rapiditatea de luare a deciziilor de catre albine. La acest capitol, desi au creierul de marimea unei gamalii de ac, albinele sunt mult superioare omului. Studiindu-le reactiile în diverse situatii, inclusiv în cele de stres, cercetatorii au fost atât de fascinati de comportamentul micilor insecte, încât s-au gândit sa îmbunatateasca rasa umana, clonându-i ADN-ul cu anumite portiuni extrase din ADN-ul albinelor lucratoare. În fine, deocamdata studiile s-au oprit la acest stadiu. Domeniul este atât de fascinant, încât într-un viitor destul de apropiat ne asteapta, în mod sigur, si alte surprize. Se stie de pilda, ca în afara de creierul individual, roiul de albine poseda si un creier social, la care sunt conectate atât albinele lucratoare, cât si trântorii, si matca. Acesta determina ca roiul de albine sa functioneze ca un mecanism perfect. Eu cred ca la capitolul acesta ar trebui lucrat. Rasa umana ar devine mult mai eficienta daca ar fi conectata la un hiper creier social. E posibil ca specialistii, dar si liderii mari ai lumii sa se fi gândit si la aceasta posibilitate. Dar cum subiectul e destul de sensibil, pentru a nu produce valuri de dezbateri în presa, îl tin deocamdata la index. * Doza de pragmatism a rasei germane îsi pune astazi amprenta nu numai asupra vietii, ci si a mortii. În Austria, de pilda, în apropiere de Viena, un vechi cimitir a fost transformat într-o gradina de legume. Autoritatile, probabil dând curs solticariilor facute de directia de administratie a locurilor de veci, au venit în sprijinul doleantelor populatiei, creând un cadrul legislativ propice pentru buna desfasurare a unor astfel de activitati. Astfel ca azi batrânul cimitir cu monumentele cazute în paragina a prins o noua viata. Fiecare mormânt a devenit o mica gradina, unde se cultiva rosii, ceapa, usturoi, castraveti, morcovi, patrunjel, telina, cartofi, sfecla, napi si varza, inclusiv varza de Bruxelles! Imaginile transmise de acolo tind sa reproduca în mare seria picturilor lui Arcimboldo. Îmbinând placutul cu utilul, cimitirul a devenit un adevarat paradis, amestecat, desigur, cu o mare doza de infern. O opera de arta postmodena, din care nu lipsesc nici candele, nici lumânari, nici carti. Caci, mânati de avântul lor imagistic, initiatorii s-au gândit nu numai la nevoile trupului, ci si la cele legate de spirit, dotând fiecare piatra funerara cu un mic raft pe care se afla frumos asezate carti. Îi poti gasi acolo si pe Goethe, si pe Schiller, si pe Kant, si pe Schopenhauer, si pe Nietzsche, dar si pe Rilke, pe Trakl, pe Georg Heym, dar si pe Kafka, pe Thomas Mann, si pe Robert Musil. Cadrul e cât se poate de placut. Caci din boxele amplasate pe aleile cimitirului se aud valsurile lui Strauss, dar si Bach, Mozart, Beethoven si mai cu seama Wagner. ...Accelerarea desacralizarii lumii occidentale a început de mult si va mai continua un timp. Am vazut catedrale si biserici transformate în discoteci si cârciumi. Poate si în locatii ce au ca emblema felinarul rosu. Acum vedem si cimitire transformate în gradini de legume. În orice cultura, lacasurile de veci sunt considerate locuri sacre. În credinta populara, cimitirele sunt locuri bântuite de energii neconsumate, de lucruri malefice, unde marile dureri si marile suferinte nu si-au încheiat decât în parte drumul. De aceea se fac rugaciuni si meditatii. Lumea noastra postmoderna, în goana ei nebuna dupa profit, dar si dupa noi senzatii, pare ca si-a pierdut, odata si pentru totdeauna, orice respect pentru mister si sacralitate. Nu m-ar mira ca în curând sa fie organizate acolo parade de moda, procesiuni cu un puternic accent sexist. În fine, initiativa autoritatilor vieneze are, totusi, un neajuns. Legumele de pe locurile de veci, pot fi cultivate doar în sezonul cald, nu si în sezonul rece. Iarna pe aleile cimitirului crivatul matura zapada, îngramadind la radacina monumentelor funerare frunze si vrejurile legumelor ramase sa înfrunte gerul. Autoritatile ar putea sa vina însa cu o alta initiativa si sa transforme fiecare mormânt într-o mica sera încalzita fie cu panouri solare, fie cu gazele de sist provenite prin dislocarea rocilor, fie prin amplasarea instalatiilor eoliene lânga fiecare piatra funerara ce strajuieste un mormânt. Meditând asupra subiectului, îmi vine în minte o cugetare e a lui Schopenhauer care spunea ca Dumnezeu a creat lumea ca sa patrunda în interiorul ei diavolul. În lumea noastra diavolul l-a înlocuit de mult pe Dumnezeu. Nichita Danilov este scriitor si publicist
