Analiza geopolitica facuta de Viktor Orban la Tusnad este, în buna masura, corecta. Ce trebuie sa ne puna pe gânduri este faptul ca el spera ca mutatiile geopolitice majore de asteptat sa-i fie favorabile Ungariei. Desantul guvernamental maghiar anual, la vârf, de acum traditional, la Baile Tusnad, a stârnit, la fel ca în trecut, multa agitatie si efervescenta mediatica si la nivel politic. Au existat temeri ca vor exista la Tusnad si incidente fizice, ciocniri, între participantii la reuniune si protestatari români, însa prezenta semnificativa a jandarmilor a tinut lucrurile sub control. Fara îndoiala aceste evenimente, nu tocmai uzuale prin alte parti, creeaza probleme, reprezinta provocari complicate pentru autoritatile din România. Pentru ca Viktor Orban abordeaza, evident deliberat, de fiecare data subiecte sensibile în context national. În conditiile în care exista o comunitate maghiara semnificativa cu o reprezentare politica solida, prin UDMR, o formatiune care s-a aflat în dese rânduri la guvernare la Bucuresti, în timp ce a mentinut legaturi privilegiate cu guvernul de la Budapesta, indiferent cine s-a aflat acolo la putere. Motiv pentru care MAE a gasit cu cale sa transmita o nota cu recomandari privind subiectele sensibile care ar trebui evitate. A fost evident o gafa. Era putin probabil ca un lider de tipul lui Viktor Orban sa tina cont de astfel de recomandari. Din contra, a folosit prilejul pentru a-l persifla în special pe Klaus Iohannis, în carui „aripa de putere pare sa fie mai degraba MAE”, a tinut el sa precizeze, spunând ca presedintele poate veni oricând în Ungaria sa tina discursuri fara a primi indicatii asemanatoare. E drept nici Marcel Ciolacu nu a fost crutat de ironiile premierului maghiar. Desi i-a multumit pentru primirea de la Bucuresti si dupa întâlnire pentru ca a asigurat securitatea acesteia, a mentionat sub privirile satisfacute ale audientei, ca este al 20-lea prim-ministru român de când el se afla la putere la Budapesta. Dar de ce tine sa vina anual Viktor Orban la Tusnad? Un prim motiv este unul de natura electorala. Sprijinul diasporei maghiare, nu doar din România, ci si din Ucraina, Slovacia, Serbia, i-a fost de folos în diferitele runde de alegeri. În acest an s-a adus în discutie si situatia economica nu tocmai roz din tara vecina, cu o inflatie explodata, situatie care ar fi mai proasta decât în România. E însa o afirmatie discutabila, valabila probabil doar temporar. Vedem ca si noi avem probleme financiare majore, cu un deficit si el explodat, în timp ce investitiile straine directe în Ungaria sunt duble fata de cele din România. Al doilea motiv este însa unul care foarte probabil ar ramâne în picioare si în absenta unui guvern Viktor Orban la Budapesta. Ungurii au considerat întotdeauna Tratatul de la Trianon drept o adevarata catastrofa de proportii istoice si, chiar daca nu o declara deschis, exista cercuri influente care nu exclud complet posibile „reparatii geopolitice”. Mai ales într-un moment precum cel actual în care suntem într-un proces de semnificative reconfigurari geopolitice, cu noi sfere de influenta, cu o resetare a ecuatiei de putere pe plan mondial. De aceea Budapesta a adoptat o strategie coerenta, activa, de cultivare a comunitatilor maghiare din afara tarii. Nu doar cu prezente ca aceea de la Tusnad, ci si cu influxuri financiare consistente facute în zonele cu prezenta maghiara semnificativa. De pilda, la Borsec guvernul de la Budapesta a finantat constructia si dotarea un modern centru de tratament cu aproape 10 milioane de euro si refacerea cladirilor de pe strada principala a statiunii. Si e de presupus ca astfel de initiative sunt salutate inclusiv de populatia româneasca din Borsec. Problema e ca dincolo de critici, acuze, politicienii de la noi nu au avut niciun raspuns inteligent cu initiative similare în zone sarace din Transilvania, precum judetele Harghita si Covasna. Nemaivorbind de faptul ca nu ar fi deloc rau sa învatam de la unguri cum sa cultivam si sa sprijinim comunitatile românesti din afara tarii, inclusiv din Republica Moldova. Mai interesanta a fost însa partea geopolitica din discursul lui Viktor Orban, cu titlul „Timpul Pacii”. Tentatia initiala a fost aceea de a crede ca va face referire în principal la conflictul din Ucraina. Nu a fost asa. A vorbit în principal despre declinul Occidentului si despre ascensiunea China catre statutul de hegemon global. Pozitiile sale critice mai ales fata de UE nu sunt o surpriza. Însa faptul ca le-a expus din nou, la fel ca anul trecut când a vorbit despre migratie, si înca într-o cheie mai generala, a reconfigurarilor geopolitice majore pe care le traversam, în spatiul public românesc unde de regula astfel de discutii sunt rare, merita remarcat. Cum era de asteptat reactiile din spatiul politic si din cel mediatic au fost în cea mai mare parte schematice, simpliste. Pentru europarlamentarul PSD Victor Negrescu discursul anti-european a lui Viktor Orban de la Tusnad este „ilustrativ pentru esecul politicii iliberale”. În opinia sa, Ungaria este astazi tot mai izolata, o dovada a „ghetorizarii economice, politice si culturale” promovate de acest model politic. În timp ce, spune Ionut Stroe, purtatorul de cuvânt al PNL, Viktor Orban este complet lipsit de viziune. Iar G4media scrie ca „tot mai izolat economic, politic si militar, Viktor Orban actioneaza de multa vreme pe fata pe alte coordonate de politica externa decât restul Europei: este pro-Putin, pro-rus, pro-China, anti-Ucraina si submineaza activ valorile europene de câte ori are ocazia”. Problema e ca, din pacate, cei lipsiti complet de viziune sunt liderii politici români, nu premierul maghiar. Ca o parte din aceasta viziune, legaturi privilegiate cu China si Rusia, pozitiile anti-Ucraina, speranta în posibilitatea unor reasezari geopolitice în regiune, contravin serios intereselor României, e cu totul altceva. Întrebarea este daca avem lideri politici autohtoni de acelasi calibru care sa apere interesele noastre nationale. Si raspunsul pare sa fie mai degraba negativ. În alte zone, lucrurile trebuie privite însa nuantat. Viktor Orban nu este fundamental anti-occidental, anti-american, asa cum este de pilda Iranul, ci critica pozitionarea si politicile progresiste promovate la Bruxelles si de catre administratia Biden, precum radicalismul Green Deal, migratia masiva scapata de sub control în Europa sau presiunea pentru acceptarea unor demersuri precum adoptarea educatiei sexuale, cu trimitere la numeroasele identitati de gen, înca din primele clase scolare. Din acest punct de vedere, termenul de „valori europene” a devenit extrem de fluid, a fost extins cu unele care sunt departe de a fi larg împartasite în societate, chiar din contra. Mai mult, de pilda libertatea de expresie, considerata una fundamentala în liberalismul clasic, este considerata problematica (pentru ca poate ofensa) în cercurile curentului progresist. Iar în ceea ce priveste criticile privind migratia, seria de violente recente din Franta nu au facut decât sa-i dea dreptate lui Viktor Orban. Desi Viktor Orban este demonizat în cea mai mare parte a establishment-ului politic, academic, mediatic occidental, preponderent de stânga, este foarte popular în cercurile conservatoare din Europa, si nu doar în cele extreme. Este departe de a fi izolat. Iar influenta sa va creste în viitor pentru ca în prezent sunt în ascensiune peste tot pe continent formatiunile conservatoare, sceptice fata de birocratia de la Bruxelles, care cer revizuirea fundamentala a politicilor referitoare la migratie si a politicilor radicale Green Deal. Este interesant de semnalat si faptul ca, speriat de declinul sau electoral substantial pe întregul continent, Partidul Popular European, care se deplasase mult catre stânga, între alte si sub impulsul Angelei Merkel, se repozitioneaza ideologic, în multe privinte apropiindu-se de pozitiile Ungariei. Opozitia recenta fata de o serie de politici radicale Green Deal, promovate de catre socialisti si ecologisti, este o dovada în acest sens. Si peste Ocean, Viktor Orban este extrem de popular în interiorul Partidului Republican, unde este dat de exemplu pentru politicile sale anti-woke. Partea proasta ca aceasta rejectare din zona conservatoare a exceselor progresiste, de pe ambele maluri ale Atlanticului, vine la pachet cu o pozitionare critica si fata de sprijinirea Ucrainei, care ar putea deveni problematica în perioada urmatoare, mai ales pe fondul alegerilor din Statele Unite. Semn al unei regretabile miopii politice care nu realizeaza importanta globala a conflictului din Ucraina. În acest context, analiza geopolitica expusa de Viktor Orban la Tusnad este în buna masura corecta. Din pacate, majoritatea reactiilor de la noi fata de ideile expuse de Viktor Orban ramân într-o zona simplista care considera ca a vorbi despre declinul Occidentului este doar propaganda. Numai ca astfel de reactii si analize risca, asa cum s-a întâmplat adesea în ultimele trei decenii, sa confunde dorintele cu realitatea. Ele supraestimeaza problemele, altfel reale, cu care se confrunta Rusia si China, si le subestimeaza pe cele care greveaza sever lumea occidentala. Atât cele interne (fenomenul „woke” care afecteaza sever libertatea de expresie si competitivitatea în spatiul academic si în cel de afaceri), cât si erodarea influentei Vestului în spatiul extra-occidental, ilustrata între altele de esecul de a ralia cea mai mare parte a acestuia în demersul de izolare a Rusiei, pentru ca voturile formale de condamnare a Rusiei din Adunarea Generala ONU nu au impact semnificativ în practica. Asistam cam peste tot în lume, în Africa, în America de Sud, în Asia, la o pierdere de influenta a Occidentului în paralel cu o consolidare a unui front anti-occidental, inclusiv prin intermediul unor institutii precum BRICS, în spatiul economic, sau Organizatia de Cooperare de la Shanghai, în cel de securitate. Africa de Sud care în august va organiza o reuniune la vârf BRICS a anuntat ca peste 40 de tari si-au exprimat intentia de a adera la organizatie, între care 22 au facut demersuri formale în acest sens. Ca între acestea se afla Iranul nu este nicidecum o surpriza, dar faptul ca vor sa adere Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite si chiar Argentina, Algeria sau Tunisia reflecta o pierdere evidenta de influenta a Occidentului. În acest caz este de semnalat si faptul ca presedintele Lula al Braziliei a declarat în cursul unei vizite la Beijing ca vrea ca schimburile comerciale bilaterale sa nu se mai faca în dolari. Desi beneficiile aderarii la BRICS, unde de altfel exista în destule cazuri contondente între China si India (care a refuzat, de pilda, sa se alature masivului proiect chinezesc Belt and Road Initiative), sunt destul de neclare, dorinta de a se alatura unei structuri care este o contrapondere la Occident pare sa fie tentanta. Între motivatii: resentimente istorice, mai ales în Africa legate de trecutul colonial si opozitia fata de conditionarile occidentale pe teme precum schimbarile climatice si adoptarea unor „valori” asociate agendei LGBTQ (rejectate în multe tari). Sigur, un rol important îl joaca si faptul ca Beijingul este în momentul de fata cel mai important partener comercial al marii majoritati a tarilor din Africa, Asia si America de Sud. În multe privinte, analiza lui Viktor Orban este corecta si este în buna masura similara cu unele din Occident. Ce i se poate imputa este faptul ca pare sa priveasca mai degraba cu satisfactie decât cu îngrijorare ascensiunea Chinei si în general al frontului revizionist. Probabil pentru ca spera ca aceste mutatii geopolitice majore sa-i fie favorabile Ungariei. De aici trebuie sa plecam atunci când judecam discursul premierului maghiar.
