Potrivit Legii nr. 292 din 2011 privind asistenta sociala, termenul de „persoane cu dizabilitati” se refera la „acele persoane care au deficiente fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale de durata, deficiente care, în interactiune cu diverse bariere, pot îngradi participarea deplina si efectiva a persoanelor în societate, în conditii de egalitate cu ceilalti”. În Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilitati, republicata, sunt descrise tipurile de handicap pe care le poate avea o persoana cu o limitare sau mai multe limitari ale activitatii: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare. Conform datelor furnizate de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale – Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Diazbilitati, la 31 martie 2023, erau înregistrate 886950 persoane cu dizabilitati. Persoanele cu dizabilitati reprezinta 4,7- din totalul persoanelor rezidente în România. Potrivit datelor INS, numarul persoanelor cu dizabilitati aflate în evidenta autoritatilor din România este de 12 ori mai mare fata de anul 1992, când numarul acestora era de 74053 persoane cu dizabilitati. Din totalul de 886950 persoane cu dizabilitati înregistrate în 2023, 870661 sunt neinstitutionalizate (98-) si 16289 beneficiaza de servicii în cadrul sistemului institutionalizat (2-). Din numarul total de persoane cu dizabilitati aflate în evidenta autoritatilor, 810848 erau adulti (91-) si 76102 erau copii (9-). Din totalul de 810848 de adulti cu dizabilitati, 16289 beneficiaza de servicii oferite în cadrul sistemului institutionalizat, reprezentând 2- din total; un numar de 794559 adulti cu dizabilitati sunt neinstitutionalizati, reprezentând 98- din totalul adultilor cu dizabilitati. Conform Eurostat (2021), 21,7- din populatia UE era expusa riscului de saracie sau excluziune sociala, adica locuia în gospodarii care se confruntau cu cel putin unul dintre cele trei riscuri de saracie si excluziune sociala: risc de saracie, deprivare materiala severa, traiul în gospodarie cu intensitate foarte scazuta a muncii. Persoanele cu dizabilitati sunt aflectate într-o masura mai mare de saracie comparativ cu persoanele care nu au nici un fel de limitare a activitatii. La nivelul UE, 29,7- din persoanele cu dizabilitati, cu vârste de 16 ani si peste, erau expuse riscului de saracie sau excluziune sociala, comparativ cu 18,8- dintre persoanele fara dizabilitati. Conform acelorasi statistici europene, în România 45- din persoanele cu dizabilitati cu vârsta de 16 ani si peste se afla în risc de saracie sau excluziune sociala, comparativ cu 30- dintre persoanele fara limitari în ceea ce priveste activitatea. Eurostat (2022) a actualizat indicatorul statistic care descrie situatia de saracie sau excluziune sociala, România fiind cea mai saraca tara din Europa cu o pondere de 34,4- a persoanelor aflate în risc de saracie sau excluziune sociala – context social care accentueaza situatia precara a persoanelor cu dizabilitati. Datele Eurostat mai arata ca 15- dintre persoanele ocupate în România sunt afectate de saracie (in-work-poverty). Salarizarea precara, subocuparea (munca în regim de part-time), educatia scazuta sunt printre cauzele care influenteaza acest aspect al muncii. Problema saraciei, deprivarea materiala severa, lipsa unor politici si tehnologii asistive pentru persoanele cu dizabilitati constituie obstacole în angajarea pe piata muncii, fata de persoanele care nu au niciun fel de limitare a activitatii. Cele mai recente date furnizate de Comisia Europeana/ Eurostat arata ca doar 51,3- dintre persoanele cu dizabilitati din Uniunea Europeana sunt angajate, fata de 75,6- dintre persoanele fara dizabilitati. Pentru femeile cu dizabilitati, cifra este si mai mica, cu o rata medie de ocupare de doar 49-. Tinerii cu dizabilitati cu vârsta cuprinsa între 20 si 29 de ani, la rândul lor, au o rata medie de ocupare de doar 47,4-. Doar 20- dintre femeile cu dizabilitati lucreaza cu norma întreaga, comparativ cu 29- dintre barbatii cu dizabilitati. Ratele de ocupare a fortei de munca sunt considerabil mai mici în rândul persoanelor cu dizabilitati din fiecare stat membru al UE. Datele prezentate în raportul Comisiei Europene din 2022, citate de European Disability Forum, privind persoanele cu dizabilitati arata ca 51,3- dintre persoanele cu dizabilitati sunt angajate, fata de 75,6- dintre cele fara dizabilitati. Situatia ocuparii persoanelor cu dizabilitati variaza foarte mult între statele membre UE. Rata de ocupare a persoanelor cu dizabilitati este cea mai scazuta în Irlanda (32,6-), Grecia (32,6-) si Croatia (37-). La polul opus, cele mai ridicate rate ale ocuparii persoanelor cu dizabilitati sunt în Danemarca (60,1-), Letonia (60,8-) si Estonia (64,9-). Potrivit aceluiasi raport EDF, în România, rata de ocupare a persoanelor cu dizabilitati este 46,3-, iar ecartul (disability employment gap) fata de rata de ocupare a persoanelor fara niciun fel de limitari este 30,4 puncte procentuale (cu 6 p.p. mai mare comparativ cu rata de ocupare la nivelul UE, 24,4 p.p.). Cresterea ocuparii persoanelor cu dizabilitati în România se confrunta cu urmatoarele obstacole: lipsa medierii între persoanele cu dizabilitati care au disponibilitatea de a munci sau se afla în cautarea unui loc de munca si angajatori; nu toate persoanele cu dizabilitati se afla înscrise la agentiile judetene pentru ocupare fortei de munca (AJOFM-uri) ca persoane aflate în cautarea unui loc de munca; numarul redus de servicii de suport pentru angajarea persoanelor cu dizabilitati; lipsa unor tehnologii asistive pentru încurajarea angajarii persoanelor cu dizabilitati. Un element care trebuie cunoscut de catre angajatori este sistemul de cota care presupune faptul ca angajatorii care au mai mult de 50 de angajati trebuie sa angajeze un procent de 4- din totalul personalului persoane cu dizabilitati. Daca nu îndeplineste aceasta conditie, angajatorul plateste o penalitate la bugetul de stat, egala cu 50- din salariul minim brut pe tara pentru fiecare din locurile de munca obligatorii în care nu a angajat persoane cu dizabilitati. Aceste penalitati pot fi directionate catre unitati protejate autorizate, pentru a cumpara produse sau servicii oferite de aceste structuri care angajeaza persoane cu dizabilitati greu angajabile pe piata libera. Chiar daca un loc de munca nu garanteaza iesirea din starea de saracie, totusi creeaza premisele îmbunatatirii calitatii vietii individuale (independenta/ autonomia) si în comunitate (incluziunea). Cresterea ocuparii persoanelor cu dizabilitati reduce dependenta de suportul celorlalti, marginalizarea sau excluziunea sociala. În prezent, România se confrunta cu o criza a fortei de munca determinata de scaderea natalitatii, migratia externa si îmbatrânirea populatiei. Prin urmare, integrarea socioprofesionala a persoanelor cu dizabilitati ar putea genera beneficii economice pe termen mediu si lung. Nota: acest articol constituie partea de documentare din studiul publicat de Ciprian Iftimoaei & Angela Achitei, The employment of persons with disabilities. The role of digital skills, assistive technologiesand reasonable accommodation, în Scientific Annals of „Alexandru loan Cuza” University of lasi (New Series) Sociology and Social Work Section - XVI-th Volume, No 1/ 2023. Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
