Zeci de mii de oameni vin în fiecare duminica dimineata pe strada care iese din oras spre Ciurea, unii ca sa vânda diverse lucruri, iar altii, ca sa cumpere. Este singura zi din saptamâna când e deschis târgul de vechituri. În celelalte zile, soseaua este circulata doar de cei care vor sa ocoleasca ambuteiajul de la intrarea în Iasi dinspre Lunca Cetatuii Duminica este ziua în care populatia Iasului sau o buna parte a iesenilor muta centrul de greutate al orasului spre sud. Punctul de referinta este Pasajul Poitiers, de unde începe târgul unde poti sa gasesti orice. Literalmente orice. Târgul de vechituri functioneaza doar duminica, de la 6 la 14. Opt ore în care soseaua Iasi-Hlincea, care e de fapt un drum ca vai de el, pe care Primaria Iasi si-a propus sa-l modernizeze cândva, este cea mai aglomerata din tot orasul. De fiecare data e un test serios pentru Politia Locala sa gestioneze fluxul de masini care umplu soseaua de o parte si de alta, încât abia mai ramâne loc printre ele sa treaca oameni si alte masini. La concurenta cu „dopul” de la Podu Iloaiei Ieri dimineata, înainte de ora 8, politistii împarteau amenzi celor care si-au lasat masinile pe pasaj. Legea interzice parcarea pe poduri, dar sub ele e voie – daca ne uitam sub Pasajul Nicolina. Totusi, o ora mai târziu, oamenii legii disparusera, iar Pasajul Poitiers redevenise parcarea duminicala, de la un capat pâna aproape de celalalt. Talciocul e deja un furnicar de cum rasare soarele, dar vârful e atins în jurul orei 10. Tranzactiile se tin lant, iar cotatiile variaza mai mult decât pe burse. „Cât vrei pe asta?”, întreaba un posibil musteriu aratând spre un obiect de pe folia întinsa pe jos. „O suta”, vine prompt raspunsul. Depasit de valoarea de piata, clientul se departeaza, dar vânzatorul vrea sa-l readuca la negocieri: „50!”, striga, dar în zadar. Dupa un minut, altcineva se arata interesat de acelasi lucru. Si cotatiile bursiere reîncep: „O suta!” Târgul de ieri a fost cel mai bogat de pâna acum. Directorul societatii primariei care administreaza pietele ne-a spus ca talciocul e atât de aglomerat, încât, din lipsa spatiului unde ar putea fi extins, ar trebui sa functioneze doua zile, nu una. Adica sa fie deschis si sâmbata, nu doar duminica, ne-a explicat Radu Botez. De la piane, la cazane Cei care intra cu mâinile goale sperând sa gaseasca ce cauta platesc 2 lei. Locul la taraba e 10 lei, iar cei care intra cu masina si vând din portbagaj sau de pe platforma trebuie sa plateasca 20 de lei. Unele marfuri pur si simplu nu pot fi aduse altfel. Ieri, de exemplu, puteati sa cumparati o pianina, dar sunt sanse mari sa o gasiti acolo si duminica viitoare: cine se asteapta sa gaseasca asa ceva între telefoane bune si defecte, haine si tot felul de aparate vechi, cosmetice, dvd-uri, discuri de pickup, unelte si scule de gradinarit sau de zidit? Totul pe o suprafata de nici jumatate de hectare. Peste tot cânta ceva, de la muzica baietilor care vând întotdeauna în acelasi loc, aproape de târgul de cherestea, amplificatoare si incinte acustice de putere, pâna la manele si emisiuni de radio care ies din boxe portabile si din radiouri de buzunar. O terasa cu nelipsitii mici completeaza peisajul. Aici si la intrare sunt singurele locuri unde pretul nu se negociaza. Second hand la marginea drumului Dar talciocul nu mai încape demult în …târgul de vechituri, astfel ca oamenii îsi întind marfa pe marginea drumului cale de câteva sute de metri pâna sub pasaj. Cazane de tuica, veste reflectorizante, încaltaminte, ceasuri vechi sau stricate, chiar si genti Glovo asteapta sa-si gaseasca noii proprietari. O masina cu motorul pornit vinde înghetata, alta are rezemate de ea doua panouri solare, iar proprietarul a pus un tv led sa cânte de pe YouTube. Dincolo de gard e bazarul, unde, la fel, se gasesc de toate, însa lucruri noi. Inclusiv potcoave, ca nu toata lumea îsi permite o masina electrica. Sunt si haine, dar specialitatea locului e ce-ti trebuie în curte: coase si masini de tuns iarba, componente pentru sisteme de irigare si orice ar fi nevoie pentru mici reparatii. Lânga bazar este târgul auto, iar dincolo de talcioc e târgul de cherestea, urmat de o platforma cu utilaje si materiale de constructii. Asadar, un fel de magazin de bricolaj în aer liber, de unde poti sa-ti iei practic orice ca sa-ti ridici o casa si sa amenajezi curtea, alaturi de tarabele cu vechituri, unde poti sa vinzi ce nu-ti mai trebuie acasa. Un fel de economie circulara în care nimic nu se pierde, totul se transfera.
