„Pentru Frangulina a urmat înca o jumatate de secol de sî-uri latrate în dreapta si în stânga. Cel mai renumit s-a declansat pe 22 decembrie 1989. L-a sunat fiica lui si i-a spus, coplesita de emotie, ’Tatuta, a cazut Ceausescu! A picat tiranul!’ ’Sî?’, a replicat, egal cu sine, Frangulina...” Colegul meu de la Româna, Vlabut Flascas, m-a sunat, în toiul pandemiei, sa-mi comunice vestea încetarii din viata a profesorului de literatura comparata Frangulina Borca. Nu-l stiam pe defunct decât din auzite. Iesise la pensie înainte ca eu sa devin student. De altfel, ca sa fiu sincer, credeam ca murise demult si de aceea m-au surprins informatiile furnizate de Vlabut. „Frate”, a tipat în telefon Flascas, „tipul a trait 107 ani! Se întrebau unii, la înmormântare, care sa fi fost secretul longevitatii sale. Pentru mine însa nu e nici un mister. Din amintirile care circula despre Borca rezulta clar un lucru. Individul nu s-a stresat niciodata. Nimic nu a parut sa-l miste, sa-l impresioneze, sa-l clatine câtusi de putin. Nu l-am prins profesor, dar am lucrat cu insi care i-au stat prin preajma. Cica era omul câtorva cuvinte, pâna si la cursuri. În tinerete, repeta obsesiv, cu un nedisimulat accent moldovenesc, întrebarea – ’Sî si-i cu aiasta?’ Venea în amfiteatru si zicea – ’Sofocli? Sî si-i cu aiasta?’ Sau – ’Ieuripidi, Aristofan, Lope di Vega? Sî si-i cu aiasta?’ Nu ezita nici în fata unor chestiuni de imediat impact, reusind sa-i bulvereze pe studenti – ’Literaturî comparatî? Sî si-i cu aiasta?’, ’Facultati di Filolojîie? Sî si-i cu aiasta?’, ’Univiersîtati? Sî si-i cu aiasta?’ La maturitate, Frangulina a redus drastic numarul de lexeme pe care umanitatea îl merita din partea sa. Spunea numai – ’Asa, sî?’ Veneau la el tocilarii impacientati si strigau – ’Dom’ profesor, ne-am dat seama de ce Macbeth constata ca viata este o poveste relatata de un idiot.’ ’Asa, sî?’, ‘Dom’ profesor, ne-am dat seama de ce Pirandello are sase personaje în cautarea unui autor si nu mai multe.’ ’Asa, sî?’, ’Dom’ profesor, ne-am dat seama de ce Electra se întrupeaza din jale.’ ’Asa, sî?’ Ciudateania era ca asa sî-ul se repeta si la examene. (Atentie, doar examene orale în sistemul impus de Borca! Paradoxal, în taciturnia lui, profesorul nu avea o problema în a-i asculta pe altii vorbind.) Turuiai nebuneste pe diverse teme de literatura universala si o data îl auzeai pe Frangulina mârâind – ’Asa, sî?’ Nota 2 – care, inevitabil, succeda interogatia scrâsnita printre dinti – ajunsese, la evaluari, modus operandi…” „Ei”, a continuat Vlabut dupa o pauza de suspans, „dar epopeea nu se opreste aici! Cum-necum, în anii saptezeci, sexagenar fiind, Frangulina a mai executat o taiere lexicala. Vechile lui (impenetrabile, neimpresionabile) întrebari s-au transformat subit în… ’Sî?’ Atât mai zicea, prietene, conform istorisirilor celor care l-au cunoscut! ’Dom’ profesor, va fi sedinta de Catedra la ora 11.’ ’Sî?’, ’Dom’ profesor, am publicat o carte despre Goethe.’ ’Sî?’, ’Dom’ profesor, s-a închis sala Byron, unde va tineati cursul, pentru renovare.’ ’Sî?’, ’Dom’ profesor, salariul pentru vacanta vine fara sporuri.’ ’Sî?’, ’Dom’ profesor, au adus mititei la Casa Universitarilor!’ ’Sî?’, ’Dom’ profesor, s-a bagat parizer la IRIC.’ ’Sî?’. Sî – scuze! – si asa mai departe. Pâna într-o zi, când, la o sedinta a BOB din cadrul PCR (cred ca nu ai uitat celebra abreviere pentru Biroul Organizatiei de Baza a Partidului Comunist Român), secretarul structurii politice de la Filologie a prezentat ideile principale din cuvântarea lui Ceausescu de la nu stiu ce Plenara a momentului. Politrucul a încheiat apoteotic – ’Cel mai iubit fiu al poporului ne adreseaza un mobilizator si tovarasesc îndemn la actiune…’ ’Sî?’ s-a trezit Frangulina trancanind. Stupefiat, secretarul BOB nu a putut reactiona în vreun fel vreme de multe secunde. Apoi, gâtuit de spaima dubla de a nu descoperi cine stie ce dizidenta intelectuala în organizatia sa, pe de o parte, si de a nu fi turnat de informatorii de serviciu pentru pasivitate în fata provocarii, pe de alta, a soptit – ’Îi multumesc tovarasului profesor Borca, membru marcant al colectivului nostru, spirit revolutionar si patriotic, pentru însufletita adeziune la maretele directive trasate de Presedintele Republicii noastre Socialiste România, exprimata aici, si îl asigur ca, în lumina noilor teze, ne vom stradui sa fim sî mai buni.’ ’Sî?’ l-a întrerupt iarasi Frangulina. Visiniu la fata, seful beobist si-a dus mâna stânga – cuprinsa de spasme – la inima, dupa care s-a prabusit inert pe podea. Atunci a fost profesorul Borca pensionat anticipat, eveniment petrecut chiar în ziua funeraliilor bietului secretar BOB, fiinta fragila, inadaptata, de numai 40 de ani…” „Pentru Frangulina a urmat înca o jumatate de secol de sî-uri latrate în dreapta si în stânga. Cel mai renumit s-a declansat pe 22 decembrie 1989. L-a sunat fiica lui si i-a spus, coplesita de emotie, ’Tatuta, a cazut Ceausescu! A picat tiranul!’ ’Sî?’, a replicat, egal cu sine, Frangulina... Interesant mi se pare ca familia a ales sa-i puna un epitaf pe piatra de mormânt care parafrazeaza textuletul (facut faimos de Preda) din Cimitirul Vesel – ’Aici zace si se face Frangulina Borca praf.’ ’Sî?’ am întrebat involuntar. Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
