Judecatorii au fost neînduratori cu barbatul din Ruginoasa care si-a decapitat mama, sustinând apoi ca avusese halucinatii, vazând serpi. Condamnat la 21 de ani de închisoare, el a facut apel, cerând o pedeapsa mai usoara, sub cuvânt ca nu ucisese cu cruzime, ci „doar” cu violenta. Si procurorii au facut apel, considerând prima sentinta „mult prea blânda”. Consultând detaliile atroce din dosar, magistratii Curtii de Apel le-au dat dreptate. Constantin Anastasiei a fost retinut la sfârsitul lunii ianuarie a anului trecut, fiind acuzat ca îsi ucisese cu deosebita cruzime mama. În momentul respectiv, anchetatorii precizasera ca, pe fondul consumului de alcool si al reprosurilor aduse de mama sa pentru ca îsi cheltuia toti banii pe bautura, Anastasiei o lovise cu pumnii, apoi cu un satâr si un topor, taindu-i o mâna, iar apoi si capul. În primele sale declaratii, Anastasiei a precizat ca nu voise sa-si ucida mama, ci se luptase cu serpii pe care îi vazuse pe trupul femeii si în copaci, poveste reluata si în fata judecatorilor. Multiplele variante ale povestii prezentate de inculpat i-au facut însa pe magistrati sa aprecieze ca mintea. Daca ar fi suferit într-adevar de o boala psihica, povestea ar fi fost aceeasi de la un moment la altul. Condamnarea la 21 de ani de închisoare a fost contestata dupa doar o saptamâna de procurori. Acestia au subliniat în apelul lor cruzimea manifestata de Anastasiei si faptul ca se folosise de mai multe arme pentru a-si ucide mama. „I-a suprimat viata mamei sale prin aplicarea de multiple lovituri la nivelul membrelor si sectionarea capului de corp – decapitare. Victima prezenta plagi taiate si despicate, traumatism toracic obiectivat prin fracturi costale bilaterale multiple, fractura de ram drept al osului hiod”, au aratat procurorii. Modul în care actionase ucigasul dupa crima arata ca, în pofida starii sale de ebrietate, era lucid, detasat emotional si lipsit total de empatie fata de victima. Îi aprinsese mamei sale o lumânare, mersese la doi vecini fara a se dezorienta, îi recunoscuse pe acestia, ca si pe fratele sau. Condamnarea la doar 21 de ani era „multe prea usoara”, în conditiile în care ea putea urca pâna la 30 de ani de detentie sau chiar la închisoarea pe viata. La patru zile dupa apelul procurorilor, a fost înregistrata la Curtea de Apel si contestatia lui Anastasiei. Acesta a criticat încadrarea faptei sale ca omor calificat asupra unui membru de familie, cerând încadrarea doar ca omor asupra unui membru de familie. Diferenta de tratament judiciar este de 5 ani de detentie, procurorii încadrând fapta ca omor calificat din cauza cruzimii cu care ucigasul operase. Tocmai cruzimea retinuta de procurori era aspectul negat vehement de Anastasiei în apelul sau. Nu fusese crud, ci doar violent. „Omorul savârsit prin cruzimi se poate retine atunci când faptuitorul a executat fapta în asa fel încât a produs victimei suferinte mult mai mari decât cele pe care le implica în mod firesc suprimarea violenta a vietii. Dimpotriva, din modalitatea concreta de savârsire a faptei rezulta ca inculpatul a aplicat lovituri succesive care, desi au provocat persoanei vatamate suferinte suplimentare, acestea nu s-au prelungit în timp, astfel încât sa rezulte intentia inculpatului de a-si chinui victima. Or, în conditiile în care loviturile aplicate s-au succedat una dupa alta, fara o prelungire în timp nefireasca, survenind decesul într-un timp destul de scurt de la primul act material, nu poate fi sustinut ca din materialitatea faptei rezulta intentia de prelungire a agoniei”, se mentioneaza în apelul înaintat de aparatorul lui Anastasiei. Acesta îsi ucisese victima într-un mod salbatic, dar rapid, deci nu putea fi vorba de cruzime. Aparatorul lui Anastasiei a facut referire si la pozitia cadavrului si la forma urmelor de sânge. Nu existau urme de împroscare, cum ar fi fost firesc în cazul taierii unui membru. Prin urmare, prima actiune a criminalului fusese decapitarea, dupa care acesta lovise în continuare doar un cadavru, nu un om viu. Magistratii Curtii de Apel nu s-au rezumat la analiza motivelor de apel depuse de cele doua parti, ci au reanalizat probele si din oficiu. Ei au apreciat ca urmele de lovituri de pe brate si picioare aratau clar ca victima era înca în viata atunci când îi fusesera aplicate. „Localizarea leziunilor la nivelul bratelor denota încercarea victimei de a se apara în fata agresiunii inculpatului, iar leziunile de la nivelul coapselor si a picioarelor posterior si anterior denota faptul ca victima era în viata când s-a miscat si s-a rasucit pentru a evita loviturile aplicate”, au aratat judecatorii. Acestia au subliniat ca satârul fusese folosit de Anastasiei doar pentru decapitarea mamei sale. Celelalte lovituri fusesera aplicate cu un topor, cu lama mai mica, „iar inculpatul a produs în mod intentionat victimei suferinte mult mai mari decât cele pe care le implica în mod firesc actiunea de suprimare a vietii”, au apreciat magistratii. Mai mult, acestia au criticat felul în care interpretasera colegii din instanta inferioara. Tribunalul apreciase ca Anastasiei actionase cu intentie indirecta, adica nu urmarise neaparat sa ucida, chiar daca stia ca acest lucru se poate întâmpla. Magistratii Curtii de Apel au subliniat faptul ca ucigasul folosise doua arme, aplicând inclusiv în zone vitale ale corpului „lovituri repetate de o intensitate extrema, care au avut scopul direct si nemijlocit de a suprima viata victimei”. Nu se putea vorbi de lipsa intentiei de a ucide. Dimpotriva, ea era evidenta. Lipsa antecedentelor penale si tulburarile psihice provocate de abuzul de alcool i-au facut totusi pe judecatori sa nu aplice pedeapsa maxima, de 30 de ani de închisoare. Curtea de Apel a majorat pedeapsa data în prima instanta pâna la 25 de ani de detentie.
