Depresia clinica este o afectiune psihiatrica frecventa, cu consecinte adesea devastatoare. Tratamentul depresiei este complicat de eterogenitatea ridicata si de complexitatea notabila a bolii. Sunt disponibile medicamente pentru tratarea depresiei, dar o treime dintre pacienti nu raspund la aceste tratamente medicamentoase de prima linie. Alte tratamente, cum ar fi stimularea cerebrala profunda (DBS), pot oferi pacientilor o ameliorare substantiala, dar rezultatele de pâna acum au fost inconsistente. Pentru dezvoltarea unor tratamente mai personalizate si a unor rezultate mai bune este necesara o mai buna întelegere a mecanismelor neurofiziologice ale depresiei. Într-un nou studiu, cercetatori de la Colegiul de Medicina Baylor, din Statele Unite, au colectat înregistrari electrofiziologice din regiunile corticale prefrontale la trei subiecti umani, toti cu depresie severa rezistenta la tratament. Cortexul prefrontal joaca un rol semnificativ în tulburarile psihiatrice si cognitive, influentând capacitatea individului de a-si stabili obiective si de a-si forma obiceiuri. Aceste regiuni cerebrale foarte evoluate sunt deosebit de dificil de studiat în modele non-umane, astfel încât datele colectate din activitatea cerebrala umana sunt deosebit de valoroase. Oamenii de stiinta au efectuat înregistrari electrofiziologice ale activitatii neuronale de la suprafata creierului cu ajutorul unor electrozi intracranieni implantati în creierul celor trei participanti la studiu si au masurat severitatea depresiei fiecaruia timp de noua zile. Pacientii au fost supusi unei interventii chirurgicale pe creier ca parte a unui studiu de fezabilitate pentru tratamentul cu DBS. Cercetatorii au constatat ca o severitate mai mica a depresiei s-a corelat cu scaderea activitatii neuronale de joasa frecventa si cresterea activitatii de înalta frecventa. De asemenea, ei au constatat ca modificarile din cortexul cingular anterior (ACC) au servit drept cea mai buna zona de predictie pentru severitatea depresiei. Dincolo de ACC, si în conformitate cu natura diversa a cailor si simptomelor depresiei, ei au identificat, de asemenea, seturi de caracteristici specifice individuale care au prezis cu succes severitatea depresiei. „Pentru a utiliza tehnicile de neuromodulare în vederea tratarii tulburarilor psihiatrice sau neurologice complexe, trebuie, în mod ideal, sa întelegem neurofiziologia care sta la baza acestora”, a declarat dr. Sameer Sheth, de la Baylor. „Suntem încântati ca am facut un prim progres în întelegerea modului în care starea de spirit este codificata în circuitele prefrontale umane. Pe masura ce mai multe astfel de date vor deveni disponibile, speram ca vom putea identifica ce tipare sunt comune între indivizi si care sunt specifice. Aceste informatii vor fi esentiale în proiectarea si personalizarea terapiilor de noua generatie pentru depresie, cum ar fi DBS”, a mentionat medicul. Studiul a fost publicat în Biological Psychiatry. Potrivit medicului John Krystal, editor al revistei Biological Psychiatry, recenta cercetare se alatura colectiei tot mai mari de abordari care pot fi aplicate pentru cartografierea circuitelor si caracterizarea codurilor neuronale care stau la baza depresiei. „Aceste cunostinte vor ghida tratamentele de stimulare a creierului de generatie urmatoare si vor informa modul în care întelegem si tratam depresia, în sens larg”, a mentionat dr. Krystal.
