Masa de Paste a refugiatilor ucraineni de la Iasi va fi saraca în acest an. Cele 51 de persoane din Centrul de Asistenta Umanitara si Sociala pentru Refugiati din Iasi vor împarti 12 cozonaci si vor primi mâncarea de zi cu zi, la caserola, în regim de catering. Vor avea însa, în plus, câteva mere si banane. La biserica, pentru slujba de Înviere, fiecare va merge pe cont propriu si nu va exista o masa comuna. La un an de la izbucnirea razboiului din Ucraina, emotia finantatorilor si a donatorilor s-a disipat, eforturile umanitare s-au îndreptat catre victimele cutremurului din Turcia si Siria, iar refugiatii sunt acum îndemnati de autoritatile române sa faca eforturi sa se integreze. „Noi avem urmatoarea problema: nu avem bani pentru mâncare. Nu pentru vreo mâncare speciala, pentru mâncare în general. Acum umblam cu “Sarut mâna!”. S-au terminat finantarile pentru masa, apelam la bunavointa, niste colegi mai au câte o bucatica de proiect si din cele trei mese una este acoperita din acele proiecte. Dar eu nu stiu daca dupa Paste noi mai avem mâncare sa le oferim asistatilor nostri”, ne spune Mihaela Munteanu, coordonatoarea Centrului pentru Refugiati de la Iasi, care continua. În acest moment, la Centrul pentru refugiati din CUG sunt 51 de persoane, din care zece copii. Alti copii ai ucrainenilor mai vin zilnic, la after school. Ei, copiii ucrainenilor care locuiesc în orassi vin doar pentru activitati din afara orelor de scoala, sunt cei care au creat un pom cu oua din carton, colorate, care imita ouale de Paste. E singurul semn casi la Centrul pentru refugiati este asteptata Învierea Mântuitorului. Iar undeva, discret, o masuta pe care sunt câteva Biblii sau carti de rugaciune, o lumânare si o icoanasi scaun, protejate de un paravan – constituie zona de refugiu spiritual pentru cei care si de Paste, dar si în restul timpului, vor sa se reculeaga prin rugaciune. „Anul trecut Mitropolia i-a întrebat daca vor sa mearga la slujba în limba rusa, pentru ca aveau un preot care putea satina slujba si în rusa. Asta a fost oferta de anul trecut, acum nu avem lucruri concrete. Din pacate, totul e într-o liniste deplina. Practic, Pastele va trece pentru ei asa, fiecare cu gândurile lui, cu religia lui si felul lui de a petrece, fara ceva deosebit”, a adaugat Mihaela Munteanu. “Dar ei au cerut ceva special de Paste? Povestesc despre Paste? Pregatiti ceva? Nu. Nu, si nu. Stiu ca sunt unii protestanti, care vor merge la o biserica unde vor mânca pizza. Aici vor avea meniul obisnuit. Anul trecut am petrecut Pastele aici si am avut cozonac, oua, am facut o vânatoare de oua pentru copii – erau mai multi copii în Centru. Anul acesta (ofteaza), o sa avem niste cozonac. Ciprian Mihalcea, de la Asociatia Zâmbetul Nostru, care este unul dintre parteneri, face colecte publice pentru cazuri sociale. Si el o sa asigure 12 cozonaci, cât sa aiba fiecare câte o felie de cozonac. O sa avem de suplimentat cu niste fructe, mere si banane care pot fi împartite”. Ilia si Sonia, doi ucraineni angajati ai Centrului pentru refugiati din Iasi, locuiesc în oras, cu familiile lor, dar zilnic îi ajuta pe semenii aflati în asistenta centrului sau în tranzit. Vor încerca sa-si petreaca sarbatorile pascale într-un mod cât mai apropiat de cum sarbatoreau acasa. Iar Ilia, sosit aici împreuna cu sotia si fiul sau de 11 ani înca din perioada de început a razboiului, spune ca va merge la biserica din Galata, care este cel mai aproape de locul în care locuieste acum. “Eu sunt din Regiunea Cernauti si sunt de origine româna. Adica acolo deja jumatate dintre oameni sunt la fel, ortodocsi de rit nou. Am venit aici dupa razboi, la 1 aprilie 2022, cu familia, sotia si baietelul meu de 11 ani. Ca traditii, cum e acolo, asa e si aici. Adica în seara de Pasti mergem cu panerul cu pasca si cu ouale si cu ce se mai adauga acolo, mergem noapte la biserica, se sfinteste, dimineata se pune masa, mâncam sfintit si asta e”. La fel, spune Ilia, vor face si câtiva dintre actualii rezidenti ai centrului pentru refugiati. Sonia, din Herson, este studenta la FEEA. Are 23 de ani si locuieste la Iasi din 2017, imediat dupa terminarea liceului. Anul trecut, i s-au alaturat si parintii. Desi nu poate spune ca Ilia, ca e de origine româna, în cei cinci ani petrecuti aici a învatat limba. Iar mama sa, sosita anul trecut,si-a gasit deja un loc de muncasi si-a facut prieteni aici, în ciuda faptului ca parintii nu vorbeau o boaba româneste la sosirea în Iasi. “La noi, în Ucraina, se sarbatoreste Pastele putin diferit de la o regiunea la alta. Noi, de obicei, mergem de Paste noaptea la biserica, facem un cos cu oua, cu un colac cu ornamente speciale, si mergem sa le sfintim. Dupa asta, deja dupa-amiaza, avem o cina cu familia. Aici, noi înca nu am petrecut niciun Paste cu familia. Probabil cineva dintre noi o sa mearga la biserica. La ce biserica, nu stiu înca. Practic, nu e o diferenta atât de mare între biserica ortodoxa româneascasi cea ucraineasca, e doar diferenta de limba. Putem sa mergem si în biserica româneasca”, spune Sonia. Câtiva bani obtinuti din vânzarea unor tablouri create de refugiati, plus banii donati de un ucrainean care, dupa o sedere de câteva zile, a vrut sa-si achite cazarea, “toti banutii astia i-am strâns, sa suplimentam cu cozonaci si fructe si sa mai punem la masa. Tot tragem de masa asta”, a marturisit coordonatoarea Centrului pentru Refugiati. “Masa... Aici avem o mega problema, pentru ca finantatorii nu mai dau bani pentru mâncare. Finantatorii internationali considera ca acesta este un ajutor pe care îl dai în prima faza oamenilor. Daca ei trec în partea a doua a asistentei, adica nu mai este asistenta de urgenta ca atunci când au venit în momentul acela din razboi, ci stau de ceva timp, atunci logic e ca persoana sa-si gaseasca resurse si sa se sustina singuri” De la începutul razboiului, FONSS, fundatia pe care o reprezinta Mihaela Munteanu, a furnizat 150.000 de mese. Dar banii, s-au terminat. “La noi structura e asa: Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta are contract cu Primaria, pentru tabara de tranzit pentru refugiati. Primaria, pentru ca nu putea sa opereze altfel, a facut contract de parteneriat cu FONSS (Fundatia Organizatiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale), care s-a mai asociat cu câteva organizatii – eu reprezint FONSS – si este un management al ONG-urilor, într-o cladire a Primariei, care se afla în contract de parteneriat cu ISU, pentru decontari. Pâna acum, am facut-o noi. Într-un an de zile am oferit peste 150.000 de meniuri. Noi, FONSS, din finantarile atrase pâna acum. Dar acum este momentul ca Primaria sa asigure banii pe care îi poate primi de la ISU. Primarul ne asigura ca va fi OK, eu stiu doar ca numaram fiecare zi în care ne gândim ce sa le punem pe masa”. E foarte greu, vor toti acasa, spune si Ilia, românul din Cernauti, referindu-se la ucrainenii din centrul pentru refugiati: “Ei stiu ca s-au plictisit cumva si românii de ei. S-au saturat si ei, vor acasa, vor la casele lor. Doar ca majoritatea nu mai au la ce sa se întoarca, iar cei care au la ce, se tem de bombardamente si de toate. Cum îi pot ajuta iesenii? Cu sprijin. Sprijin moral. Bariera de limba daca ar putea fi depasita...”, spune Ilia, în timp ce Sonia, studenta de 23 de ani, se grabeste sa sublinieze: „Ei nu sunt migranti care cauta o viata mai buna, au fost nevoiti sa vina. Când un om emigreaza pentru o viata mai buna, e pregatit sa se adapteze. Dar când un om o venit aici nepregatit, a fost nevoit sa vina aici, el nu este pregatit sa caute o solutie. Si, de aproape un an, multi se gândesc ca«gata, mâine plec acasa». Acolo e gândul lor”. Acolo e si speranta lor, într-un viitor în care îsi vor putea ura Paste fericit, printre ai lor.
