Dupa ce au facut prelungirea retelei de gaz pe banii lor, doi ieseni au trebuit sa „doneze” noua conducta, în temeiul unui decret din 1954. Ar fi trebuit sa-si recupereze banii cheltuiti ulterior, odata cu bransarea unor noi consumatori. Aceasta posibilitate le-a fost însa refuzata, pentru ca nu mai erau proprietarii conductei. Lungul razboi în instanta s-a încheiat miercuri, dupa sase ani de procese. Sentinta data de magistrati intereseaza în mod sigur mii de ieseni, si probabil sute de mii de români aflati în aceeasi situatie. Iata ce a decis instanta! Filip si Tatiana B. au început demersurile de racordare a casei lor din Viticultori, zona Copou, înca din 2005. La acea data zona era una semi-rurala, cu ulite de pamânt, singura utilitate existenta fiind curentul electric. Pentru conectarea casei familiei B. la reteaua de gaz metan era necesara montarea unei conducte de 689,5 metri, investitia nefiind justificata economic pentru furnizorul de gaz. Ca urmare, extinderea retelei a fost facuta pe banii celor doi, costul lucrarilor ridicându-se la 46.200 lei. Pentru a beneficia si de gaz metan, au acceptat în decembrie 2005 sa doneze statului noua conducta, ulterior teava fiind preluata de E.ON Distributie România SA, actuala Delgaz Grid SA. Actul de donatie prevedea totusi conditia ca racordarea noilor consumatori la conducta de distributie sa se faca doar cu acceptul scris al celor doi. În noiembrie 2016 însa, Filip B. a constatat ca în zona se efectueaza lucrari de extindere a retelei si de bransare a altor consumatori, avizele necesare fiind date fara ca el sa fi fost întrebat ceva. Ca urmare, cei doi ieseni s-au adresat instantei, cerând constatarea nulitatii actului de donatie din 2005 si a avizelor eliberate ulterior de E.ON Distributie clientilor nou-bransati. La rândul lor, si acestia extindeau reteaua de gaz tot pe banii lor. În instanta, cele trei familii aveau sa explice ca si ele îsi luasera fata de E.ON angajamentul de a extinde reteaua nationala de distributie a gazului metan. Construiau la rândul lor o noua conducta, de 370 m lungime, în valoare de 35.000 lei. Conducta se afla în prelungirea celei a familiei B. Nu era vorba de consumatori aflati în amonte, care sa se fi „întepat” la conducta, ci de consumatori aflati în aval, care continuau extinderea retelei din punctul în care ajunsese. Magistratii Judecatoriei nu au gasit nimic în neregula cu donatia fortata facuta de familia B. Actiunea acesteia a fost respinsa, la fel si apelul în fata Tribunalului, dar razboiul era departe de a se fi terminat. În octombrie 2021, recursul declarat de familia B. a fost admis de Curtea de Apel, care a trimis dosarul înapoi la Tribunal, pentru rejudecare. Magistratii acestei instante au apreciat ca avizele emise pentru noii clienti ai retelei de gaz nu puteau fi declarate nule. Erau documente pur tehnice, emise unilateral de operatorul de distributie a gazelor naturale si dând nastere la drepturi si obligatii doar între acesta si noii clienti. Familia B. nu era în niciun fel parte în aceasta. În schimb, se putea discuta despre donatia facuta în 2005. La acea data, era în vigoare vechiul Cod Civil, conform caruia donatiile puteau fi revocate pentru survenienta de copii, ingratitudine sau neexecutarea sarcinilor. Nu se putea vorbi de situatia în care donatorului i s-ar fi nascut ulterior donatiei copii ale caror drepturi ar fi putut fi afectate, nici de nerecunostinta donatarului fata de donator. Nici neexecutarea sarcinilor nu putea fi invocata. „Prevederea în contractul de donatie a faptului ca «racordarea noilor consumatori la conducta de distributie (atât prin bransare, cât si prin extindere) se va putea face numai cu acceptul scris al titularului de investitie în fata notarului public» nu poate atrage incidenta art. 829 C.civ. din 1864 (referitor la revocarea donatiunilor, n.r.) întrucât aceasta clauza nu instituie o veritabila sarcina pentru donatar, ci doar o obligatie legata de un fapt exterior obiectului donatiei”, au apreciat judecatorii. În schimb, prevederea din actul de donatie putea fi interpretata drept o obligatie contractuala generatoare de eventuale despagubiri. Magistratii au considerat ca obtinerea acceptului familiei B. pentru noi bransamente nu mai era necesara, pentru ca aceasta nu mai era proprietara a conductei. Chiar fara a mai fi proprietari însa, cei doi ramâneau titulari ai investitiei initiale, cu toate drepturile acceptate de furnizorul de gaz. „Pârâta Delgaz Grid SA avea obligatia contractuala de a obtine acordul reclamantilor pentru a-i putea racorda pe pârâtii persoane fizice la conducta de distributie a gazelor naturale, obligatie ce nu a fost îndeplinita. În contract se mentioneaza în mod expres ca acordul era necesar atât pentru bransare, cât si pentru extindere, astfel ca, din perspectiva obligatiilor, orice discutii cu privire la distinctia dintre bransare si extindere devin irelevante”, au precizat judecatorii. Delgaz Grid SA era astfel datoare sa deconteze lucrarile efectuate de familia B., cu titlu de despagubiri. Recalculate, acestea se ridicau la 50.700 lei. Sentinta a fost mentinuta de Curtea de Apel, a carei decizie este definitiva.
