Anul acesta, Timisoara este una dintre cele 3 Capitale Europene ale Culturii, titlu pe care îl împarte cu Elefsina (Grecia) si Veszprém (Ungaria). Cu o oferta atractiva de evenimente, dar tinând cont si de bariera geografica, adâncita de disparitia unui zbor direct de la Iasi, mi-am ales atent momentul unei scurte vizite pentru a coincide cu deschiderea Bienalei de arta - Art Encounters. Am aterizat joi dupa-amiaza (18 mai) si, stiind cât de multe optiuni de umplere a scurtului timp avut la dispozitie sunt, am mâncat în centru, în Piata Victoriei, exact în fata schelei care gazduieste instalatia „Pepiniera”, formata din 1306 plante, o colaborare între catalanii de la MAIO Architects, OAR Timis si Studio Peisaj. Pentru ca se apropia ora de închidere a Muzeului de Arta, doar i-am facut o poza, în speranta ca voi avea timp sa revin, si am luat-o pe jos spre Piata Unirii, curios sa observ si cum s-a schimbat Timisoara în cei 4 ani de la ultima mea vizita. Prima oprire a fost la expozitia dedicata lui Victor Brauner, „Inventii si magie”, aflata pe final (s-a închis între timp, pe 28 mai, dupa ce a fost vizitata de peste 26.000 de persoane, dar se pregateste pentru la toamna ceva si mai si: „Brâncusi: surse românesti si perspective universale”). Marturisesc din capul locului ca a fost unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am vazut în scurta mea sedere. Expozitia de aproape 100 de lucrari, pregatita de specialistii de la Centre Pompidou sub îndrumarea curatoarei Camille Morando (cea care a editat si catalogul sau) si produsa local de o echipa condusa de Elvira Lupsa, ar fi putut sta la fel de bine în oricare dintre marile muzee ale lumii. Daca m-ar fi lovit un episod brusc de amnezie si n-as fi stiut unde sunt, as fi putut sa cred ca, din respect pentru tara de origine a artistului, vreun muzeu din Anglia a tradus textele explicative si în româna. Merita alocat timp pentru materialul video proiectat în ultima camera, care-l are ca personaj chiar pe Victor Brauner. Artistul, nascut la Piatra Neamt, a urmat scoala primara la Viena, apoi familia s-a întors în tara. La 14 ani s-a lasat de scoala ca sa deseneze. A studiat totusi la Scoala de arte frumoase din Bucuresti. A experimentat cu mai multe curente artistice, iar în cele din urma a plecat la Paris. A pictat zeci de imagini cu tema ochiului, comuna la suprarealisti, inclusiv un „Autoportret cu ochi scos”. 7 ani mai târziu, si-a pierdut ochiul într-o disputa stupida, fapt care a generat discutii despre un posibil caracter premonitoriu al respectivei teme, recurente în opera sa, ca si în a altor suprarealisti. Episodul a devenit inspiratie pentru Ernesto Sabato în cel mai bun roman al sau, „Despre eroi si morminte”. M-am desprins greu de universul lui Brauner (unele picturi aveau niste culori atât de vibrante de parca ar fi fost realizate recent, ceea ce indica lucrari de conservare si restaurare), asa ca am întârziat putin la performance-ul Gabrielei Vanga, care începuse la ora 17 în capatul celalalt al pietei, la Cazarma U. Denumita si Cazarma Viena, aceasta e o cladire din 1752 care se afla de ani de zile într-o stare deplorabila, fara geamuri, usi, cu peretii de caramida la vedere. Proprietarul vrea sa o transforme în hotel de 5 stele, dar pâna atunci a fost de acord sa o puna la dispozitie artei contemporane, în acest an important pentru oras. Acest lucru se datoreaza în primul rând Sorinei Jecza, cea care e sinonima cu fundatia Triade. Împreuna cu biroul de arhitectura al lui Attila Kim, cele doua institutiii au pregatit spatiul si un program de evenimente (educationale, conferinte, performance-uri) denumit „Dupa sculptura/ Sculptura dupa”, care aduce împreuna nume de artisti importanti, precum Mircea Cantor, Ciprian Muresan, Andrei Cadere, Paul Neagu s.a. Si Ciprian Rusu, cel a carei instalatie din centrul Iasului a stârnit reactii puternice, e prezent în selectie (tot cu o lucrare care nu te lasa indiferent). Desi am ajuns mai târziu, am prins o parte din performance-ul Gabrielei Vanga, „Corzi Cosmice – 700 de lumânari” (e drept ca mai mult de pe ecranul telefonului). În paranteza fie spus, între timp expozitia a fost vizitata si apreciata inclusiv de presedintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier. As fi stat mai mult sa vad toate lucrarile de sculptura si instalatie, dar la ora 19 începea, în Sala Multifunctionala a Consiliului Judetean Timis, un alt eveniment la care voiam sa ajung: Concursul National de Compozitie Retracing Bartók. Practic, era vorba de un concert în care reprezentantii noii generatii de compozitori urmau sa-si asculte lucrarile, derivate din rezultatele cercetarii etnomuzicologice a lui Bartók (o surpriza placuta a organizatorilor a fost redarea unor fragmente din înregistrarile de arhiva). Compozitiile au fost interpretate de un ansamblu de muzicieni profesionisti, ATEM (Bogdan Preda - flaut, Cristina Malancioiu - vioara, Cristian Miclea - clarinet, Darius Tereu - violoncel, Victor Andrei Parau - pian). Probabil concurenta de evenimente desfasurate simultan a facut ca sala de peste 100 de locuri sa fie doar pe jumatate plina. Varietatea compozitiilor - de la unele foarte experimentale, atonale sau cu accente puternice, specifice partiturilor heavy metal, la altele melodioase, mai apropiate de original - si interpretarea lor au sters rapid semnele de oboseala ce-mi dadusera târcoale în semi-întunericul salii. N-am stat sa mai astept deliberarea juriului format din Sabina Ulubeanu, Lucian Ban, Mat Maneri, Gabriel Almasi si Gabriel Malancioiu, dar am citit ca locul I a fost câstigat de una dintre compozitiile melodioase, diafane: Irina Pernes (Bucuresti) cu piesa Murmuration. George Plesu este manager cultural, presedintele Asociatiei AltIasi
