Atmosfera de vraja pe care o emana tablourile sale vine din stiinta desavârsita a culorii si din maniera fluida de redare a luminii lautrice, cu un fel de gratie impresionista târzie, nicicând perimata. Pictura Silviei Anton marturiseste despre cautarile sufletesti, trairile, melancoliile si nelinistile ei. Într-un cuvânt, despre sufletul romantic ce trancende timpul, în cautarea ordinii adânci a frumusetii lumii. Sala Victoria a UAP gazduieste expozitia personala a doamnei Silvia Anton. Am avut onoarea sa o prezint generosului public iesean prezent la vernisajul din 22 august curent. Intitulata Pelerin prin Iasi… în dialog, selectia oferita iesenilor iubitori de arta este o retrospectiva a lucrarilor mai vechi si mai noi ale domniei sale. Silvia Anton este un nume consacrat pe simezele galeriilor de arta din tara si din strainatate, în ultimii 10 ani, de când a finalizat studiile de pictura la clasa profesorului Mihai Tarasi, de la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iasi. La origine jurist de profesie, doamna Silvia Anton a avut curajul si perseverenta sa dea curs pasiunii pentru pictura relativ târziu, reusind sa descatuseze acea secreta violon d’ Ingres, pe care o purta gratios, în asteptarea clipei în care corzile ei o sa compuna partitura armoniei culorilor. Si clipa aceasta a venit, atunci când vremurile au intrat în rezonanta cu talentul secret. Iar aceasta s-a întâmplat dupa annus mirabilis 1989, când foarte multe talentece nu-si gaseau locul în atelierele putinelor facultati de arta din vechiu lregim – extrem de reticent cu artistii si preocupat pâna la obsesie sa controleze libertatea lor launtrica – si-au putut urma vocatia artistica în conditii de libertate. Iar artistii au compus partitura Elogiul ideii de libertate cu o frenezie izbavitoare. Pentru ca nu doar adevarul ne face liberi, dar si arta. Cariera artistica a doamnei Silvia Anton, în doar 10 ani, seamana cu o cursa contra cronometru, în care pictorita pare sa fi comprimat timpul. Ea sta sub semnul imperativ al adagiului latin Carpe diem! Pentru ca da, domnia sa a nazuit si a reusit sa stapâneasca si sa dea sens clipelor de libertate care i-au limpezit calea spre creatie. Câteva date din biografia sa artistica sunt concludente: în 10 ani, domnia sa a deschis 11 expozitii personale, a participat la numeroase expozitii colective si tabere de creatie, a obtinut zeci de diplome si doua mari premii: La voce dell’arte, din partea Academiei Culturale Il Marzocco, din Florenta si Leonardo da Vinci din aceeasi cetate a artei europene. În acelasi interval relativ scurt, despre arta domniei sale au scris critici de arta, cronicari si ziaristi prestigiosi. Tablourile de pe simezele de la sala Victoria sunt marturia vie a unui talent autentic, deschis perpetum spre inovatie, dar si un demers euristic în egala masura, pictorita marturisind o disponibilitate tinereasca spre cele mai noi tehnici de expresie. Un segment distinct – cel al acuarelelor este destinat Iasului sentimental, ilustrat în nuante pastelate de albastru vioriu, oamenilor si monumetelor lui emblematice. A rezultat o cronica vie în care oamenii cetatii îmbratiseaza osmotic martorii încremeniti ai trecutului. Pentru ca niciunde în România, acordul subtil dintre om si istorie nu este mai autentic decât la Iasi. Un alt segment este, într-un anumit fel, o cronica de familie, în care se regasesc chipurile dragi ale celor apropiati. De la peisaj la portret, doamna Silvia Anton trece cu dezinvoltura. În portretele cu tiganci, pictorita identifica un univers plastic si de sensibilitate exceptional, reusind sa puna într-un acord cromatic desavârsit, cu dominante de rosu, duiosia si ironia, visarea si frenezia trairii clipei. Naturile statice si peisajele sunt învaluite într-o atmosfera tainica, redate, cum altfel, decât în spirit impresionist, prin tehnica fragmentarii tusei si a divizarii culorii. Arta doamnei Silvia Anton este o ofranda. Aceasta este impresia pregnanta pe care ti-o lasa întâlnirea cu tablourile sale. Însa dincolo de imagine descoperi un ritual romantic în maniera în care artista concepe actul creator si asuma imaginea de sine, ca artist în cetate. S-a grabit încet – festina lente! – acumulând înainte de a oferi, explorând, înainte de a decide. Iar în deschiderea spre cele mai diverse azimuturi tehnice si tematice este lesne identificabil si un gest recuperator. E o frenezie a culorii în tablourile sale si o tentatie nestavilita spre ilimitat, dar si o cautare febrila a dimensiunii tainice a fiintelor, a naturii si a zidirilor. Atmosfera de vraja pe care o emana tablourile sale vine din stiinta desavârsita a culorii si din maniera fluida de redare a luminii lautrice, cu un fel de gratie impresionista târzie, nicicând perimata. Pictura Silviei Anton marturiseste despre cautarile sufletesti, trairile, melancoliile si nelinistile ei. Într-un cuvânt, despre sufletul romantic ce trancende timpul, în cautarea ordinii adânci a frumusetii lumii. Mihai Dorin este istoric si publicist
