Adriana M., 46 ani, Vaslui: „În urma cu doua luni am ajuns în spital, într-o stare destul de grava, cu varsaturi, febra si dureri abdominale. Nu puteam sa manânc nimic. Am stat acasa 5 zile si m-am tratat cu paracetamol si antispastice. Ma temeam sa nu iau Covid 19. În final am sunat salvarea si am ajuns la spital. Nu aveam covid dar mi-au spus ca am peritonita apendiculara si am fost operata în urgenta, am avut 3 tuburi de dren în abdomen. Am stat internata 10 zile si am facut tratament perfuzabil cu antibiotice, medicul care m-a îngrijit spunându-mi daca nu ma opera puteam sa mor. Eu am mai avut dureri abdominale, dar niciodata atât de severe. Va rog, daca se poate, sa-mi explicati ce poate determina aceasta peritonita si ce se poate face în astfel de situatii“. Prof. Univ. Dr. Eugen Târcoveanu, medic primar chirurg, Clinica I Chirurgie, Spitalul Clinic de Urgente „Sf. Spiridon“, Iasi: „În primul rând, trebuie sa stiti ca peritonita este o urgenta chirurgicala care se trateaza de catre un chirurg în spital. Se poate însoti de septicemie, sepsis sau si soc septic Peritonita este inflamatia peritoneului o foita (membrana) subtire care acopera peretele abdominal pe interior si organele interne însotita de revarsat peritoneal, de obicei septic, în functie de etiologie. Peritonita poate fi generalizata sau difuza când toata seroasa este afectata sau numai a unei parti a peritoneului (peritonita localizata ). Agentii etiologici pot fi: agenti infectiosi (bacterii, fungi), agenti chimici (suc gastric etc.), agenti traumatici. Exista 2 mari tipuri de peritonita: - peritonita primara (primitiva) în care infectia adesea monomicrobiana a fluidului peritoneal apare fara prezenta vreunei perforatii viscerale (frecvent sursa bacteriana este extraperitoneala, contaminarea fiind hematogena sau limfatica); este rara 1- cazuri; - peritonita secundara (cea mai frecventa forma): infectia peritoneala are o sursa intraabdominala, de obicei perforatia unui organ cavitar (apendicita acuta, ulcer peptic perforat, colecistita acuta perforata, diverticulita sigmoidiana perforata, perforatii intestinale posttraumatice, anse intestinale aflate în ocluzie perforate, abcese tubo - ovariene perforateetc); este obisnuit polimicrobiana; Ambele tipuri de peritonita sunt foarte grave si pot pune în pericol viata bolnavului daca nu sunt tratate rapid. Diagnosticul de peritonita acuta generalizata se bazeaza în continuare pe corecta interpretare a simptomelor si semnelor clinice. Semnele si simptomele specifice peritonitei sunt: durerea abdominala de intensitate variabila, de obicei brutala, intensa, rapid generalizata, greata si varsaturi, însotite de febra si frisoane, pierderea poftei de mâncare, sete, transpiratii, chiar tulburari de tranzit, respiratie superficiala. Examenul abdomenului facut de chirurg descopera apararea musculara sau contractura, semne esentiale pentru diagnostic. Tuseul rectal evidentiaza tipatul Douglasului, semn de peritonita. În astfel de cazuri este recomandat sa se realizeze o serie de explorari precum: analize de sânge, pentru a se verifica hemoleucograma (leucocitoza), bacteriemie, afectarea functiilor organelor vitale (uree, creatinina, glicemie, probe hepatice), radiografie abdominala pe gol care detecteaza pneumoperitoneu în caz de perforatie a unui organ cavitar ce contine aer, prezenta aerului din stomac. Ecografia poate constata prezenta lichidului în cavitatea peritoneala si poate sugera etiologia peritonitei (apendiculara, colecistica, etc.); CT, rareori folosit (semnele clinice sunt clare) sesizeaza acumularile lichidiene si îngrosarea peritoneului, poate orienta diagnosticul etiologic prin descoperirea sursei de contaminare sau excluderea altor cauze de abdomen acut chirurgical (pancreatita acuta etc.); Atunci când o persoana are simptome caracteristice peritonitei trebuie sa primeasca imediat asistenta medicala de urgenta. Va fi necesara spitalizarea imediata si interventia chirurgicala, pentru a fi eliminata sursa infectiei, cum ar fi un apendice sau un colecist necrozat, un intestin perforat, urmate de lavajul cavitatii peritoneale si drenajul cu tuburi. Peritonita poate pune în pericol viata unei persoane, de aceea, este necesara prezentarea rapida la spital si consultul chirurgical care va stabili daca bolnavul necesita interventie chirurgicala, pentru a trata problema de baza. Concomitent se vor prescrie antibiotice care au rolul de a distruge bacteriile si a preveni raspândirea infectiei. Antibioticele prescrise depind de tipul de peritonita si de organismele care cauzeaza boala, în functie de antibiograma. Antibioticele singure, luate „dupa ureche“, nu rezolva peritonita. Prognosticul peritonitei secundare este nefavorabil, deoarece rata mortalitatii de 10-30-. Mortalitatea asociata unui proces limitat este relativ joasa (0-10- în caz de ulcer perforat sau apendicita perforata), mortalitatea asociata perforatiei intestinale sau afectiunilor tractului biliar este mai mare (20-), peritonita postoperatorie rezultata prin scurgere anastomotica este asociata cu mortalitate în jur de 25-. Rezultatul este influentat si de factori extrinseci reprezentati de vârsta, preexistenta insuficientei renale, cardiace, hepatice sau pulmonare, malignitate sau diabet (fiecare poate determina o rata a mortalitatii de pâna la 3 ori mai mare). O întârziere de 12 ore în luarea deciziei interventionale poate duce la cresterea mortalitatii de la 10- la 20-“.
