Ajungem acum la piesa centrala a editiei trilingve (latina, germana, româna) pe care o planuim, si anume prima traducere în limba româna a Descrierii Moldovei, tiparita la Neamt în anul 1825. Faptul ca în episoadele anterioare am insistat asupra versiunii germane a cartii (Beschreibung der Moldau) se explica prin aceea ca aceasta prima traducere în româna a fost facuta nu dupa originalul latinesc, ci dupa versiunea germana. Aceasta sursa germana este de altfel preluata în întregime în editia de la Neamt din 1821, împreuna cu prefetele editorilor germani, Anton Büsching si F.G. Müller, si cu Viata lui Dimitrie Cantemir, texte pe care le-am analizat în detaliu în paginile anterioare. Titlul complet al tipariturii chirilice de la Neamt, în transcriere fonetica interpretativa, este urmatorul: Scrisoarea Moldovei, de Dimítrie Cantimír, domnul ei, carea acum întîiu s‑au tiparit, în zilele binecredinciosului si de Hristos iubitoriului Domnului nostru Ioan Sandul Sturdza Voievod, cu blagosloveniia preaosfintitului arhiepiscop si mitropolit Chirio Chir Veniamin al Moldovei, pre vremea preacuviosului staret al sfintelor monastiri Neamtului si Secului chir Domentian, în Sfînta Monastire Neamtul, la anul 1825, Avgust, în 19. Volumul are 344 de pagini în formatul in quarto. Potrivit cutumelor epocii, cititorul este informat înca din titlu ca mai‑marii politici si eclesiastici ai vremii (voievodul Ioan Sandu Sturdza, mitropolitul Veniamin al Moldovei si staretul Dometian al Manastirii Neamtului) au aprobat si au spijinit tiparirea cartii. Pe verso-ul paginii de titlu apare gravura cu stema voievodului Sturdza, însotita de conventionalele versete dedicationale (Stihuri 4 asupra prealuminatului nostru domn Ioan Sandul Sturdza Voievod). Precizari si date suplimentare aflam si din prefata tipografului‑editor, un anume ieromonah Gheróntie, care subliniaza semnificatiile politice si patriotice atribuite evenimentului editorial. Sunt evidentiate, în termenii ditirambici ai vremii, meritele celor doi mari ierarhi, Veniamin Costachi (1768‑1846), în repetate rânduri mitropolit al Moldovei, si Grigorie Dascalul (1765‑1834), mitropolit al Tarii Românesti între anii 1823‑1834). În timpul primei sale perioade de pastorire la Iasi (1803‑1812), Veniamin a dat dispozitie în anul 1806 ca sa se traduca din nemteste în româneste Descrierea Moldovei, însa „stiutele întâmplari ale vremilor” (ocupatia ruseasca a Moldovei, revolutia eteristilor) au împiedicat tiparirea cartii. În împrejurari obscure, manuscrisul traducerii a ajuns la Bucuresti, în mâinile lui Grigorie Dascalul, el însusi fost membru de frunte al comunitatii carturaresti paisiene de la Neamt. Asa încât, la momentul socotit potrivit, textul se întoarce în Moldova si este tiparit la Neamt la 1825. Scrisoarea Moldovei, Neamt, 1825, pagina de titlu Ofer cititorului un fragment consistent din aceasta Catra iubitorii de stiinta cititori semnata de Gheróntie Ieromonahul, spre informare, dar si ca o mostra elocventa a nivelului de expresivitate a limbii române literare de la începutul secolului al XIX‑lea, aflata în punctul de interferenta între stilul bisericesc stabilizat deja de câteva decenii bune si provocarile modernitatii: „Poate sa va parea oarecarora cartea aceasta (cariia alcatuitoriul ei i‑au dat acest nume Scrisoarea Moldovei) cu atîta de nevoie, iara mai ales celor ce au îmbratisat viiata monahiceasca si pustinicesca, netrebnica. Iara iubitorilor de istoríi si de stiinti o socotesc a fi foarte iubita si preafolositoare. Iara de nu, apoi de unde s-au îndemnat barbatii cei întelepti si matimáticii de au talmacit-o întru ale sale limbi si au tiparit-o? (...) De aceasta carte, carea acum era nestiuta de patrioti, nu stiu în ce chip s‑au înstiintat înfocatul rîvnitoriu spre tot folosul de obste, iara mai ales spre înmultirea cartilor, nu numai ale celor canonisite bisericesti, ci si ale celor politicesti, care nu aduc vreo prihana pravoslaviei, preaosfintitul, zic, arhipastoriul nostru, pre carea judecîndu‑o preaosfintiia sa a fi nu numai vrednica, ci si cu necuviinta si cu prihana a nu o avea patriotii. Pentru aceia, la anul 1806, au iconomisit preaosfintiia sa de s-au talmacit din cea nemtasca, caci izvodul cel moldovenesc nu s‑au aflat; si atuncea o ar fi si tiparit, deaca nu stiutele întîmplari ale vremilor l-ar fi zaticnit. Deci, dupa atîtea schimbari, o si uitasa preaosfiintiia sa. Iara ea era pazindu-sa de un înalt si preacinstit ipochimen, carele, cînd au socotit vreme cuviincioasa, au împublicarisit‑o. Si asa, preacinstitul ipochimen (carele iaste preaosfintitul si sporitul întru bogoslóvie, mitropolitul Ungrovlahíei, Chirio Chir Grigórie), au îndemnat spre tiparirea ei. Preaosfintitul nostru arhipastoriu cu dragoste au blagoslovit si preacuviosul nostru staret au binevoit si noi cu bucurie am priimit si doriti sîntem pururea a ne nevoi la niste ascultari si porunci ca acestea, spre tiparirea, zic, folositoarelor carti. Al pravoslaviei voastre tuturór preaplecat si ca sa cîstigati amîndoao fericirile doritoriu, Gheróntie Ieromonahul”. La sfârsitul acestui cuvânt înainte se afla o stema de forma circulara reprezentând un leu si o leoaica (?) sprijinind o coroana, deasupra careia se afla un vultur (?) cu aripile desfacute, tinând în plisc o spada (?). În partea de jos apare deviza Non solum armis ‘Nu doar prin arme’, reproducând un vechi si cunoscut adagiu latinesc. Semnificatiile heraldice ale acestui blazon îmi scapa. Ceea ce stiu este ca el mai apare si pe alte tiparituri de la Nemt din aceeasi epoca. (Va urma) *Textul de fata reprezinta transcrierea conferintei Scrisoarea Moldovei, Neamt, 1825.Preliminarii la o editie a primei versiuni românesti a Descrierii Moldovei a lui Dimitrie Cantemir, în comparatie cu originalul latinesc si cu versiunea germana princeps, Frankfurt/ Leipzig, 1769 si 1771, sustinuta în cadrul sesiunii comemorative „Dimitrie Cantemir – 350”, sesiune organizata de Biblioteca Centrala Universitara „Mihai Eminescu” din Iasi si de Institutul de Filologie Româna „Alexandru Philippide” din Iasi, la data de 12 iunie 2023. Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
