Decizia SUA de trimite Ucrainei, temporar, pâna la refacerea stocurilor, rachete tip munitie cu dispersie, puternic contestata de mai multe tari din lume, a adus în centrul atentiei României. „Ziarul de Iasi” a cautat explicatii pentru care România nu este semnatara a Conventiei privind munitiile cu dispersie, aflata în vigoare din august 2010. Iar informatii publice pe partea româna nu exista în numar mare, ba chiar o parte dintre oficialii cu care am discutat, din ministerele de resort sau generali aflati în rezerva, erau convinsi de faptul ca suntem semnatari ai acestei conventii. Exista însa, de la semnarea conventiei din 2010, un raport anual întocmit de o comisie independenta care urmareste statusul tarilor care detin, produc sau pur si simplu nu au dorit sa semneze Conventia privind munitiile cu dispersie. Tarile semnatare si-au luat angajamentul sa nu mai produca, sa nu utilizeze în conflicte armate si sa distruga stocurile existente de astfel de munitii. În raportul întocmit de aceasta comisie independenta în 2022, România figureaza nu doar ca absenta de pe lista semnatarilor, ba chiar ca producatoare si detinatoare de un stoc semnificativ de munitii cu dispersie. Ce sunt munitiile cu dispersie Conform definitiei cuprinse în conventie, munitiile cu dispersie sunt considerate rachetele care sunt aruncate din avioane sau trase de la nivelul solului sau a apei, care se deschid în aer, pâna sa ajunga la tinta, si elibereaza alte zeci sau sute de munitii. Acestea pot afecta o zona mare cât mai multe stadioane de fotbal, iar toata lumea din „strike zone”, fie ca e militar sau civil, are toate sansele sa fie ucis sau ranit foarte grav. „Fitilul fiecarei sub-munitii, care provine din munitia cu dispersie, este activat în general atunci când bomba cade astfel încât sa explodeaza deasupra sau la nivelul solului. Dar, adesea, foarte multe astfel de sub-munitii nu functioneaza asa cum au fost gândite si cad la sol fara a exploda, unde ramân capcane foarte periculoase. Exista o mare varietate de munitii cu dispersie. Conform monitorizarii, 34 de state au dezvoltat sau produs peste 200 de tipuri de astfel de munitii de-a lungul timpului”, se precizeaza în raportul citat. Ne-am luat angajamentul sa nu le folosim decât pe teritoriul României Raportul consemneaza faptul ca în momentul de fata nu este cunoscuta dimensiunea stocului de astfel de munitii din România si ca tara noastra si-a luat mai multe angajamentele fata de comisiile relevante. În primul rând, am declarat ca nu am folosit niciodata în conflicte astfel de munitii, chiar daca am fost producatori ai lor. Apoi, ne-am luat angajamentul sa le utilizam doar pe teritoriul tarii noastre. Iar în final, raportul consemneaza ca în momentul de fata aparent nu se mai produc astfel de munitii în România, dar continuam sa fim vazuti ca producatori pentru ca nu ne-am asumat ca vom sista definitiv aceasta productie pe viitor. „Grecia, Polonia, România si Turcia au mentionat ca nu au productie activa, dar vor fi listate ca fiind producatori pâna când îsi vor asuma sa nu mai produca astfel de munitii cu dispersie în viitor”, se mentioneaza în raport. Doar alte 5 state din UE si 6 din NATO nu au semnat conventia Conform raportului, toate tarile NATO au semnat aceasta conventie, cu exceptia Estoniei, Greciei, Lituaniei, Poloniei, României, Turciei si Statelor Unite ale Americii. La fel, la nivelul UE, 21 din 27 de state membre sunt semnatare ale conventiei. Alaturi de România figureaza ca nesemnatare celelalte cinci state membre NATO din lista anterioara. Practic, toate, cu exceptia SUA. Americanii au adus un argument în fata comisiei ca astfel de munitii sunt importante si au uz militar, dar, conform monitorizarii, nu le-au mai folosit de peste 20 de ani, înainte sa le trimita ucrainenilor. „SUA sustine ca munitiile cu dispersie au uz militare, dar nu le-au mai folosit din 2003, din razboiul din Irak, cu exceptie unui singur atac în Yemen, în 2009. Însa în 2017, SUA au revocat o directiva a Departamentului de Aparare prin care îsi asumau sa nu mai utilizeze astfel de munitii dupa 2018”, se mentioneaza în raportul citat. Printre tarile care produc si utilizeaza astfel de munitii în conflicte armate, pe lânga SUA, se numara si Israel si Rusia. De altfel, au fost nenumarate raportari ca în ultimii doi ani, în razboiul din Ucraina, rusii au utilizat astfel de munitii, inclusiv în zone populate în principal de civili. În rândul producatorilor si a celor care detin stocuri se numara majoritatea tarilor cu regimuri totalitare si autoritare. (Catalin HOPULELE) Vezi raportul aici.
