Autorul serialului prezinta câteva elemente ale contextului istoric si cultural în care Dimitrie Cantemir a trait si a activat. Înainte de a începe prezentarea propriu-zisa a proiectului meu de editare a Descrierii Moldovei în format trilingv, latin-german-român, as dori sa îmi exprim câteva pareri privitoare la o problema atinsa de Bogdan Cretu în conferinta lui, o conferinta plina de altfel de provocari si sugestii care dovedesc înca o data ca, în multe privinte, Cantemir al nostru este înca un necunoscut. Este vorba despre întrebarea carei culturi apartine de fapt Dimitrie Cantemir. Culturii române, în a carei limba a scris câteva lucrari fundamentale, Divanul sau Gâlceava înteleptului cu lumea, Istoria ieroglifica si Hronicul vechimii a romano-moldo‑vlahilor, culturii otomane, careia i‑a daruit un tratat de muzica foarte apreciat, culturii rusesti, în care a publicat tratatul despre sistemul religiei mahometane, culturilor germana, engleza sau franceza, în care unele dintre operele sale au fost traduse si tiparite îndata dupa moartea lui? Sau culturii latine, limba în care a scris de asemenea unele lucrari remarcabile, între care si Descriptio Moldaviae? Sau poate culturii grecesti, din ale carei izvoare s‑a adapat copios? Dar care cultura latina? Care cultura greaca? Cele antice sau cele moderne? Am mai discutat odata cu Bogdan aceasta tema în urma cu câtiva ani si nu îmi amintesc sa fi ajuns la o solutie! Raspunsul este destul de greu de dat, mai interesant mi se pare sa ne punem câteva întrebari. De exemplu, daca ne punem întrebarea carei culturi îi apartine Platon, vom raspunde spontan: Culturii grecesti! deoarece a scris în limba greaca. Benedict de Nursia, Isidor de Sevilla sau Beda Venerabilis apartin ei culturilor franceza, respectiv spaniola sau engleza, desi atunci când si‑au scris ei operele în latina limbile respective nici nu se nascusera înca? Pe „dobrogenii” Dionisie Exiguus sau Ioan Cassian, ale caror opere sunt scrise si ele în limba latina, îi putem socoti „straromâni”, când limba româna nu aparuse înca? Carei culturi îi apartine Balzac? Culturii franceze, fiindca a scris în limba franceza. Dar Blaise Pascal? Tot celei franceze, pentru ca a scris în Franta si în limba franceza. Dar Benedict Spinoza? Carei culturi nationale îi apartine Spinoza, care si‑a scris întreaga opera în limba latina si nu a iesit niciodata din Tarile de Jos? Dar marele Gottfried Wilhelm Leibniz, care si‑a scris aproape toate operele în latina sau în franceza, cât de mult apartine el culturii germane sau franceze? Ar fi interesant, ca tema de studiu, sa ne întrebam cum îsi asimileaza olandezii, francezii sau nemtii marile lor personalitati care nu au scris nici un rând în limba franceza, neerlandeza sau germana. Cazul lui Erasmus, printul umanistilor, este provocator. Ce nationalitate are autorul pamfletului Laus stultitiae, un elogiu sarcastic si ironic al prostiei? Lumea l‑a numit Erasmus din Rotterdam sau Roterodamus, dar nimeni nu i‑a spus vreodata Erasmus Olandezul. Despre Mircea Eliade, Emil Cioran sau Eugenio Coseriu ce sa mai spunem?! Ei sunt români, fara nici un dubiu, dar cele mai multe din operele lor sunt scrise în franceza, engleza, spaniola, germana... Caror culturi apartin acesti contemporani ai nostri? À propos de Coseriu, nu ma pot abtine sa nu va informez ca, într‑un splendid roman recent tradus în româneste al catalanului Jaume Cabré, care se intituleaza Confiteor, la paginile 310-311 si în continuare este mentionat profesorul Coseriu, pe care personajul principal merge sa îl audieze la Tübingen si pe care îl prezinta drept un mare lingvist... român! Lucrurile sunt deci complicate, greu de sistematizat si de definit cu mare precizie. Ca sa ma opresc aici cu aceasta digresiune, as zice sa ne multumim deocamdata cu o formula destul de banalizata, inventata, se pare, de Erasmus însusi, readaptata si re-semantizata de umanistii italieni: uomo universale, homo universalis, omul universal. Personaje ca cele de mai sus, deci si Cantemir al nostru, erau homines universales, nu apartin cu strictete niciunei natiuni, dar apartin tuturora! Cred, de altfel, ca ei însisi nici nu îsi puneau aceasta problema. Erasmus scria în cea mai elevata latina ciceroniana, nimeni nu a fost mai elegant în scrisul latin decât Erasmus, dar se spune ca, murind, ultimele sale cuvinte au fost „Primeste‑ma, Doamne, în bratele Tale!”, rostite în neerlandeza, în limba parintilor lui! Revenind la Descrierea Moldovei, potrivit cercetarilor mai vechi ale unor P. P. Panaiteescu, Maria Holban sau Dionisie M. Pippidi si ale altora mai recente ale lui Stefan Lemny, care sistematizeaza, de fapt, bogatele informatii cuprinse în prefetele editiei germane de la 1791, reproduse în editia româneasca de la 1825, aceasta a fost scrisa de Dimitrie Cantemir direct în latina, în primii ani ai exilului din Rusia, fiind finalizata cel mai probabil în anul 1716 si ramasa într‑un manuscris intitulat Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae. Dupa moartea principelui moldav în 1723, pe care o comemoram anul acesta, manuscrisul a ramas, împreuna cu întreaga arhiva paterna, în posesia fiului sau, Antioh Cantemir, el însusi membru al aristocratiei ruse. În scurta sa viata, Antioh Cantemir (1709‑1744) a reusit sa scrie o opera remarcabila, versuri si traduceri, care îl plaseaza printre fondatorii limbii rusesti literare moderne. A fost numit ambasador în Anglia, apoi în Franta, unde a si murit. Sunt unele mentiuni ca ar fi vrut sa tipareasca în Olanda o versiune latineasca a Descrierii Moldovei, dar aceasta intentie nu s-a materializat, asa încât, dupa moartea sa, în licitatia publica care a avut loc, manuscrisul este cumparat de un anume conte Thomson, ginerele unui celebru învatat olandez, Herman Boerhaave (1668‑1738). Marturisesc ca nu stiam nimic despre aceasta personalitate, m‑am informat între timp si am aflat ca avem de a face cu o figura de prima marime a epocii sale, reputat chimist, medic si naturalist olandez, membru al Academiei Franceze si al Royal Society de la Londra, admirator al lui Newton si adversar al lui Spinoza. E o personalitate care contribuie, dupa cum spunea adineauri Bogdan Cretu, la balansarea de la stiinta speculativa (titlul capodoperei spinoziene este expresiv în acest sens: Ethica more geometrico demonstrata!) catre experimentalismul newtonian. Rostind numele lui Isaac Newton, nu ma pot abtine sa nu relatez o anecdota care mi‑a sarat sufletul atunci când am citit‑o undeva si pe care o relatez de câte ori am prilejul. Se spune ca regele Angliei, nu îmi mai amintesc de numele lui, se mira ca Sir Isaac nu binevoia sa mai treaca pe la Curte, asa ca s‑a hotarât în cele din urma sa îi faca el, regele, o vizita acasa la Cambridge. Valetul trimis ca sa anunte venirea regelui s‑ar fi întors cu urmatorul raspuns: „Majestate, Sir Isaac va roaga respectuos sa mai asteptati câteva clipe, are de terminat o fraza la tratatul la care tocmai lucreaza!” Nu stiu cât de adevarata este anecdota, dar este extrem de magulitoare pentru obidita noastra tagma a intelectualilor! Cea mai cunoscuta reprezentare a domnitorului-carturar a fost realizata în Rusia, foarte probabil în chiar anii când scria Descriptio Moldaviae. Portretul înfatiseaza un Cantemir în tinuta solemna, cu peruca nobiliara a epocii si purtând deopotriva însemnele puterii politice (armura), ca si pe cele ale eruditiei (cartile, tocul-recipient al unei diplome sau al unui manuscris de pret). Prima data aceasta gravura a fost tiparita în 1743, la Londra, pe frontispiciul editiei în engleza The Grow and Decay of Othman Empire. Portretul pe care îl reproducem alaturi reprezinta versiunea tiparita pe pagina de garda a editiei germane de la 1771, Beschreibung der Moldau. Inscriptia în germana are urmatorul continut: „Dimitrie Cantemir, principe al Imperiului Rus si al Moldovei, pe lânga împaratul Petru cel Mare al Rusiei, membru al înaltului senat si consilier secret.” (Va urma) *Textul de fata reprezinta transcrierea conferintei Scrisoarea Moldovei, Neamt, 1825. Preliminarii la o editie a primei versiuni românesti a Descrierii Moldovei a lui Dimitrie Cantemir, în comparatie cu originalul latinesc si cu versiunea germana princeps, Leipzig, 1769 si 1771, sustinuta în cadrul sesiunii comemorative „Dimitrie Cantemir – 350”, sesiune organizata de Biblioteca Centrala Universitara „Mihai Eminescu” din Iasi si de Institutul de Filologie Româna „Alexandru Philippide” din Iasi, la 12 iunie 2023. Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
