Imobilul în care toata lumea se temea sa intre, de subred ce era, a fost restaurat în detaliu n durata santierului s-a prelungit, iar rezultatul este pe masura. Casa a fost construita în secolul al XIX-lea si a apartinut scriitorului si omului politic Nicolae Gane, care a ocupat în cinci rânduri functia de primar al Iasului între anii 1872-1911. Începând cu anul 1993, imobilul a devenit muzeu, oferind si posibilitatea amenajarii unor spatii pentru restaurare carte si atelier foto. Însa, din cauza structurii de rezistenta grav afectate, din anul 2006 imobilul a fost închis, ramânând de atunci în conservare. Abia 10 ani mai târziu a intrat pe lista imobilelor propuse de Consiliul Judetean pentru restaurare pe bani europeni, prin Programul Operational Regional 2014-2020, Axa prioritara 5 - Îmbunatatirea mediului urban si conservarea, protectia si valorificarea durabila a patrimoniului cultural. Valoarea eligibila a fost de 5,7 milioane de lei. Odata obtinuta finantarea, contractul a fost atribuit la a doua încercare, în octombrie 2019, pentru o valoare de 3,2 milioane de lei. Cu o întârziere de 6 luni peste termenul initial de finalizare (3 ani), o cladire noua-nouta a fost receptionata vineri de catre cei de la Consiliul Judetean în cadrul unei ceremonii desfasurate în curtea casei memoriale. Întrebat de ce mai mereu se prelungeste durata de executie a proiectelor pe fonduri europene, presedintele CJ, Costel Alexe, a spus ca, „atunci când vine vorba de obiective culturale, cum este aceasta casa de patrimoniu, trebuie sa le pastram autenticitatea si patina vremurilor, iar daca asta înseamna sa întârziem lucrarile, atunci mai bine ala decât sa facem lucrurile prost”. Arhitectul Filip Ciobanasu, cel care a coordonat întregul proiect de restaurare, ne-a spus ca nu exista marturii privind mobilier original, candelabrele sau stucaturile (ornamentele) de la momentul construirii casei, cu 150 de ani în urma. Mai mult, cladirea a fost extinsa cu noi încaperi, iar arhitectul ne-a aratat urma fostelor ferestre, pastrata pe câtiva pereti acum interiori. Întrebat care a fost cea mai mare provocare în decursul restaurarii casei, Filip Ciobanasu a mentionat umiditatea care a afectat peretii, mai ales ca fundatia avea doar 40 cm adâncime, iar materialele folosite atunci nu au fost dintre cele mai durabile. Casa a rezistat pâna în zilele noastre datorita grosimii peretilor, ne-a mai spus arhitectul. Urmeaza ca Muzeul National al Literaturii Române, caruia îi apartine si administrarea Casei memoriale „Nicu Gane”, sa o doteze si sa o amenajeze cu mobilier. Chiar si asa, înca nemobilat, interiorul cladirii este foarte luminos si încânta privirea. Bejul predominant se amesteca usor si natural cu lumina lampilor din tavan – moderne, dar simpliste. Odata finalizata amenajarea, cu siguranta va fi una dintre cele mai vizitate case-muzeu iesene. Cititi si: Proiecte UE de pus în vitrina. Restaurarea muzeelor, cea mai mare provocare a administratiei Cititi si: Complexa personalitate a lui Nicolae Gane Cititi si: O incursiune în trecut: casele memoriale din Iasi atrag anual zeci de mii de vizitatori
