O institutie de cultura cum este Teatrul National ar trebui sa ȋnteleaga ca relocarea cutiei negre din spatiul istoric este, ȋn definitiv, un gest de cultura. Loc al magiilor iscusite sau al trisurilor ieftine, camera obscura, sistem cibernetic, poezie, metafora, mister, cutia neagra este un dispozitiv mult ȋntrebuintat inclusiv la ȋnregistrarea catastrofelor aviatice. Ea poate fi si ȋn arhitectura o tema. Ȋn fapt arhitectura nu este arta oarecare. Ea este acoperamântul vietii trupesti, dar mai ales al celei sufletesti. Saltul de la constructie, la arhitectura se afla ȋn darul oferit de arhitect pentru ȋmplinirea vietii cu tot farmecul ei. Nu exista persoana ȋn lume dezinteresata de sufletul dinlauntru al casei, dar sunt multi, o nedorita majoritate, care nu pricep rolul arhitectului si arhitecturii, nu ȋnteleg calea creatiei pentru a trece dincolo de opacitatea constructiei pentru a descoperi chipul semnificativ al arhitecturii cu har. Introducerea aceasta are legatura cu o ȋntâmplare adevarata. Cu destui ani ȋn urma, ȋnaintea ȋnceperii lucrarilor de restaurare a Teatrului National din Iasi, s-a pus problema asigurarii functionarii importantei institutii de cultura avându-se ȋn vedere durata mare, ȋntinsa pe mai multi ani, a santierului de constructii. Directorul institutiei a venit la serviciul de urbanism al primariei cu o solutie inteligenta. Apelase la arhitect si arhitectura pentru realizarea unei cutii negre, o sala de spectacole flexibila, cu structura demontabila de lemn, usoara, cu posibilitatea de a o construi si a o pune rapid ȋn functiune. Evident arhitectul s-a concentrat pe functionalitate. Imaginea exterioara este minimala, este chiar o cutie neagra. Solutia aceasta, banala oriunde ȋn lume, dar inedita pe vremea aceea la noi, a fost premiata de Uniunea Arhitectilor din România. Cu aceasta solutionare a problemei a ȋnceput aventura autorizarii salii provizorii de spectacole. De ce aventura? Necesitatea proiectului era evidenta. Activitatea Teatrului National nu poate fi ȋntrerupta atât de mult timp, spectacolele ar trebui sa continue ȋn proximitatea locului consacrat de traditie, propunerea functionarii lui ȋn cutia neagra era provizorie, urmând sa fie mutata, dupa finalizarea restaurarilor, ȋn alt loc, aproape de public. Chiar fusese luat ȋn discutie un posibil amplasament ȋn zona esplanadei Alexandru cel Bun, ȋn cautarea unui original, inedit experiment de apropiere a artei dramatice de cetatenii celui mai mare cartier din Iasi. Argumentele erau convingatoare. Cu toate acestea a urmat o lunga disputa cu oponentii proiectului. Criticile negative veneau de peste tot, de la consilierii municipali, de la arhitectii importanti ai orasului, de la oamenii de cultura. M-am angajat, cu convingere, sa sustin ideea. Ȋn fond era vorba de un provizorat. „Aveti grija domnule arhitect-sef, sunau avertismentele oponentilor proiectului, ȋn România toate provizoratele ramân definitive!” „Nu va faceti probleme domnule arhitect-sef, ȋmi dadea asigurari directorului teatrului, cu certitudine cutia neagra va fi mutata la finalizarea lucrarilor de restaurare.” Prin urmare am ȋntocmit autorizatia de construire si l-am convins pe primar sa o semneze. Dar autorizatia, atentie, este valabila doar pe durata santierului. Ȋn consecinta si autorizatia de functionare ar trebui sa aiba aceeasi durata de valabilitate. Desigur, este posibil ca ȋntre timp sa fi fost emisa o alta autorizatie de construire care nu mai este provizorie. Indiferent de situatia juridica, o analiza comparativa este utila. De ce e bine sa ramâna pe loc cutia neagra. Ȋn primul rând ofera Teatrului National atuuri suplimentare de centru cultural cu privire la diversitatea si numarul spectatorilor. Ȋn al doilea rând facilitatile comode si comune pentru toate salile de spectacol pledeaza si ele pentru aceeasi optiune si, nu ȋn ultimul rând, demontarea si reamplasarea cutiei negre ȋnseamna cheltuieli mari raportate la bugetele actuale ale institutiilor de cultura. Locul salii de spectacole trebuie schimbat deoarece aceasta a fost ȋntelegerea. Daca institutiile publice nu-si respecta acordurile dintre ele, ce pretentii pot avea la privati, la publicul larg? Si nu numai ȋntrucât asa a fost ȋntelegerea, dar, teoretic, autorizatia de construire nemaifiind valabila ȋnseamna ca nici autorizatia de functionare nu mai este legala. Un alt motiv este legat de ȋmbunatatirea structurii functionale a metropolei. Ea trebuie sa-si descentralizeze functiunile prin trecerea de la mononuclearitate la polinuclearitate. Este absurd, din ce ȋn ce mai putin posibil ca totul sa se ȋntâmple ȋn centrul istoric. Un exemplu bun este Ateneul National din Tatarasi devenit centru de atractie descentralizat. Un asemenea centru cultural ȋn cartierul Alexandru cel Bun sau oricare alt cartier sau, de ce nu, ȋn comuna Bârnova sau oricare alta comuna din zona metropolitana, poate sa aduca multe satisfactii. Ȋn fine, al treilea, cel mai important argument este al spatiului urban existent, unul dintre putinele ramase ȋn Iasi cu structura istorica neatinsa, cu monumentul carturarului Miron Costin ȋn centru, unde cutia neagra se potriveste ca nuca ȋn perete. Iasul a fost atât de mult fracturat, chiar macelarit, ȋncât e momentul sa ne aducem aminte ca, ȋn primul rând, istoria lui ȋl face atât de atractiv. O institutie de cultura cum este Teatrul National ar trebui sa ȋnteleaga ca relocarea cutiei negre din spatiul istoric este, ȋn definitiv, un gest de cultura. Dr.arh. Ionel Corneliu Oancea este manager al unei companii de solutii arhitecturale; a fost arhitect-sef al Iasului
