Cred ca a venit momentul ca statul român sa fie mai curajos si sa implementeze urgent politici care sa previna colapsul prefigurat al sistemului de pensii, odata cu anul 2030, când va ajunge la vârsta de pensionare „generatia decreteilor“. Atunci, raportul salariati-pensionari se va inversa dramatic, având în vedere ca numarul celor care vor iesi din câmpul muncii reprezinta circa o treime din cel actual! Presa are dreptul sa vorbeasca despre acest fenomen ca despre o „apocalipsa“ sau un „dezastru“, dar politicienii cu putere de decizie trebuie sa vina cu solutii, si asta astazi, când înca se mai poate face ceva, nu în 2029! Sigur, crizele zilei ocupa agenda si arareori ramâne vreme ca sa ne mai gândim si la criza care sta dupa colt. Peste tot în Europa înregistram declinul demografic si o mare presiune pe sistemele de pensii. Analistii profesionisti sau de ocazie fac de mult profetii cu privire la falimentul sistemului actual de pensii, unde cei în activitate suporta pensiile vârstnicilor. Dar nu numai cu privire la sistemul de pensii, ci si la cel public de sanatate, care se confrunta cu cheltuieli tot mai mari ca urmare a ponderii tot mai crescute a cetatenilor ajunsi la vârsta a treia în raport cu totalul populatiei. Suntem si noi, în România, din fericire, pe un trend de crestere a sperantei de viata, un fapt îmbucurator, însa care si el necesita adaptarea politicilor actuale si mai multa flexibilitate în gândirea felului în care functioneaza sistemele de sanatate si de pensii. Nici un stat dezvoltat si democratic nu poate pune în pericol sau sub semnul întrebarii plata pensiilor celor care au îndeplinit vârsta legala si stagiul obligatoriu de cotizare, dupa cum, la fel, nu poate priva spitalele de fondurile necesare tratarii populatiei vârstnice. De aici plecam, si de aici începem sa gasim solutii. Problema particulara a României consta în numarul de salariati activi care contribuie la pensii si la sanatate. Astazi 6 salariati sustin 5,5 pensionari, ne spune statistica. Iesirea la pensie a generatiei decreteilor va inversa acest raport si vom avea mai multi pensionari raportat la numarul de cetateni activi. Asta daca nu reusim sa inversam trendul. Pe termen scurt, a inversa trendul înseamna a avea în câmpul muncii mai multi români. Fenomenul depopularii României este poate cel mai grav din istoria noastra recenta. Nu doar tinerii au plecat si pleaca în Vestul Europei pentru a gasi un trai mai bun, dar au început sa plece si cei care au peste 40 de ani, un fenomen de data relativ recenta. Este forta de munca pierduta si pe care, prin politici ferme si inovatoare de readucere a Diasporei acasa, o putem recupera, iar pâna în 2030 putem cu siguranta face asta! Am propus o serie de masuri concrete acum câteva saptamâni. O alta modalitate de a creste numarul de salariati este combaterea muncii la negru si la gri. Avem o mare problema aici, iar, din pacate, din cauza taxarii mari a muncii, avem milioane de salariati care au în cartea de munca salarii minime pe economie. Unul din trei salariati apare ca platit cu salariul minim pe economie, dar îmi este greu sa cred ca acestea sunt veniturile reale ale tuturor acestora. Statul este multumit ca macar colecteaza ceva de pe urma acestor salariati, dar nu face destul pentru a se asigura ca antreprenorii ar avea avantaje mai mari daca ar declara salariile reale, decât sa îsi asume riscul platirii unei parti a salariului acelui angajat „la negru“. Pentru orice antreprenor astazi, însa, pentru a plati un salariu net de 5.000 lei, sa spunem, unui angajat, ar trebui sa mai plateasca statului înca aproape 4000 lei. Sunt 9000 de lei pe care el trebuie sa îi atraga din economia reala si din care, azi îsi face calculul, asumându-si niste riscuri, poate sustine doi angajati în loc de unul. Este adevarul! Daca însa pâna în anul 2028-2030 vom sta fara sa facem nimic, atunci, da, acea apocalipsa profetita de analisti va veni, iar România în loc sa puna bani la investitii, se va împrumuta pentru a plati pensii si pentru a sustine sistemul de sanatate. Numai ca avem instrumente la îndemâna noastra. Ne lipseste, din pacate, înca, un dram de curaj sa adresam aceasta problema. Ne lipseste putin mai multa preocupare si pentru viitor, nu numai pentru alegerile de mâine sau de poimâine. Liviu BRATESCU Senator PNL Iasi
