Stirea disparitiei Muzicianului si Omului Corneliu Calistru mi-a lasat un mare regret. Am urmarit multe spectacole de opera la Teatrul Liric din Iasi, concerte dirijate la Filarmonica. Întotdeauna am admirat prezenta orchestrei în reprezentatiile lirice, nu ca acompaniator, ci având rol de personaj egal participant la împlinirea întregii productii artistice. Sub bagheta lui Corneliu Calistru, orchestra „iesea” din fosa pentru ca exprima intens melodismul, elementele dramatice, tot registrul de stari emotionale cerute de libret si de muzica din partituri. În acelasi timp, datorita lui Corneliu Calistru, orchestra sustinea, completa si inspira solistii, contribuind esential la succesul spectacolelor. A fost vocatia acestui muzician exceptional pentru opera. Chiar zilele trecute am citit o cronica laudativa din revista „România Literara” despre un spectacol dirijat de Corneliu Calistru în 1968, cu un an înainte de a fi angajat dirijor permanent al Teatrului Liric din Iasi. A fost discipolul merituos al lui Radu Botez, „prima bagheta” ajunsa din Timisoara tocmai la Iasi în 1956, când a fost înfiintata institutia. De multe ori am programat studioul mobil al TVR Iasi la înregistrarea unor spectacole de opera si concerte dirijate de Corneliu Calistru, astfel ca s-au adunat documente de pret: concertul exceptional cu arii interpretate de Elena Mosuc, Emil Pinghireac, Cosmin Marcovici, Mihaela Grajdeanu, Cristina Simionescu si alti solisti. Noua premiera „Oedip” din 2005 sub forma de opera în concert a fost un eveniment al vietii muzicale românesti – de asemenea înregistrat video. De neuitat a ramas, cel putin pentru mine, evocarea consistenta d.p.d.v. ideatic, emotionanta, a regizorului Dimitrie Tabacu, sortita de Corneliu Calistru exclusiv camerei de luat vederi, inclusa în serialul tv despre istoria Operei Nationale Române din Iasi. Atunci am regretat prima data ca „omul cu bagheta” si-a ignorat un alt talent: de a scrie profund, atractiv, despre opera si despre cei mai valorosi slujitori ai sai, cu care a colaborat. Îmi reprosez ca, de-a lungul timpului, nu l-am solicitat mai des cu astfel de admirabile gesturi memorialistice. Ar fi trebuit sa fiu mai insistent, pentru ca Domnul Corneliu Calistru nu a sugerat, nu a cerut limpede, nu a insistat, nu a „tras sfori” niciodata pentru a i se lua interviuri, pentru a fi chemat în studiouri, pentru a fi bagat în seama. Dar nu a refuzat nici o invitatie. A fost un muzician care a facut Istorie cu majuscula în Iasul natal, critici muzicali importanti l-au considerat unul dintre cei mai valorosi dirijori de opera (inclusiv în emisiuni pe care le-am realizat), ca om a fost de o cinste, o marinimie si de un umor admirabile - dar a mai avut o calitate pe care a transformat-o, din nefericire, în defect: modestia. Realizarile sale ca dirijor si profesor îi erau suficiente, nu simtea nevoia cuvintelor. Datorita lui Corneliu Calistru am ajuns la o performanta pe care, evident, nu m-am gândit ca o voi atinge: textul scris de mine la ceas aniversar, când a împlinit opt decenii de viata, în 2021, text publicat în „Ziarul de Iasi” sub titlul „Lauda lui Corneliu Calistru”, a adunat pe forum pâna în acest moment 602 like-uri. Meritul cel mare a fost, a ramas al maestrului Corneliu Calistru. S-a dovedit si astfel pretuirea, afectiunea de care s-a bucurat mereu din partea colegilor si a publicului. Intrat demult în istoria muzicala a Iasului, a tarii, admirat pe parcursul turneelor în strainatate (a ajuns pâna în Japonia), Corneliu Calistru iese acum definitiv din fosa, de pe scena, din cladirea istorica a Teatrului National iesean, unde si-a trait basmul vietii, ramânând în memoria si sufletul nostru, al celor care l-am cunoscut, l-am admirat. Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog si profesor
