Alegerile de la UMF IasI au intrat în linie dreapta. Luni va avea loc scrutinul pentru alegerea rectorului. Doar doi candidati s-au înscris în cursa, ceea ce face ca votul sa fie unul de tip majoritar, desi, în mod curios pentru mediul universitar, sistemul de vot gândit în principiu, cu mai mult de doi candidati, stabileste câstigatorul în primul tur de scrutin, indiferent daca primul clasat are majoritate sau nu. Este un sistem care favorizeaza rectorul în functie. Am cerut, de aceea, profesorului Mihai Danciu, contracandidatul actualului rector, prof. Viorel Scripcariu, sa-si prezinte principalele directii si modele de management pe care le propune colegilor care vor vota. Domnule profesor Mihai Danciu, candidati la viitoarele alegeri pentru functia de Rector al Universitatii de Medicina si Farmacie Grigore T. Popa din Iasi. Care sunt principalele directii pe care va dezvoltati discursul pentru cei care vor vota Când ma gândesc la viitorul Universitatii noastre, automat ma gândesc la directiile si proiectele de dezvoltare a infrastructurii, dar si a resursei umane. Am identificat 7 arii de dezvoltare pentru Universitatea noastra si anume: Comunicare si colaborare, Dezvoltare integrata, Calitatea vietii în comunitatea UMF, Facilitarea si flexibilizarea accesului la informatie, Extinderea si consolidarea internationalizarii UMF, Cercetare stiintifica si Finantare si autofinantare. Si as începe cu marile proiecte de infrastructura de care Universitatea are nevoie acuta pentru a rezolva problemele ce tin de actul didactic, practica medicala si cercetare. Avem foarte multi studenti, ceea ce nu este neaparat un lucru rau, dar spatiile sunt insuficiente, ceea ce afecteaza calitatea procesului didactic. De aceea, în primul rând, pentru ca este cel mai la îndemâna, ar trebui reluate sau începute, dupa caz, discutiile cu totii furnizorii de servicii medicale si industrie medicala, farmaceutica si tehnica medicala pentru identificare de spatii noi în care sa se desfasoare activitatea didactica si de cercetare. În al doilea rând, am în minte un proiect major de dezvoltare integrata, pe care îmi place sa îl numesc UMF-City. Acesta include un Spital Universitar propriu al UMF, una sau doua cladiri cu spatii de predare si studiu, bloc cu laboratoare de cercetare, spatii cu facilitati sociale. În ceea ce priveste Spitalul Universitar propriu, sunt uimit ca pâna acum nimeni din Iasi nu a cutezat sa si-l doreasca. Este drept, în decembrie 2022, a aparut oportunitatea preluarii de catre UMF a Spitalului CFR de la Ministerul Transporturilor. Ar fi foarte bine, util, cu toate problemele si temerile inerente unui astfel de transfer, dar este rezultatul unui noroc venit de undeva, nicidecum al unui proiect vizionar propriu. Pe când, a ne construi propriul Spital Universitar cu circuite functionale si dotari ultramoderne ar rezolva problemele de sanatate ale comunitatii, dar si problema spatiilor pentru stagiile clinice cu studentii sau lipsa locurilor pentru integrare clinica a tinerelor cadre didactice. Nu este usor, stiu, sa construiesti de la zero, dar niciun proiect major nu se face fara efort comun. Actualul Rector al Universitatii, domnul Profesor dr. Viorel Scripcariu, a declarat recent ca nicio Universitate de Medicina din România nu are un Spital Universitar propriu, cumva sugerând ca UMF Iasi nu este mai prejos. Toate acestea în contextul în care, admite dumnealui, primele 25 cele mai bune spitale din lume sunt universitare. Corect, în acest moment, niciun UMF din România nu are propriul spital, dar noi nici macar proiect nu avem. Hai sa privim ce fac altii! Acum câteva zile, în Discursul Anual al Rectorului UMFST ”George Emil Palade” Târgu Mures, domnul Rector, Prof. dr. Leonard Azamfirei declara ca este în faza finala a licitatiilor si spera ca peste 2 ani, în 2025, sa inaugureze nou-construitul Spital Universitar propriu. Ce înseamna proiectul UMF-City? City, pentru ca am proiectia unei zone de câteva hectare în vecinatatea viitorului Spital Regional în care UMF-ul în parteneriat cu Primaria Iasi sa construiasca de la zero, green-field, integrat, acel spital propriu despre care v-am vorbit, dar si cladiri destinate predarii si studiului individual, biblioteci, o cladire cu laboratoare, 1-2 camine în care studentii sa îsi poata închiria pe termen lung o camera, pe care sa o poata pastra, daca doresc, pe toata durata facultatii si, de ce nu, si a rezidentiatului. În plus, când vorbesc despre facilitati sociale, includ o cantina cu acces pe baza de cartela, cu program extins si meniuri variate, la preturi modice, spatii de agrement cu sala de sport, spatii comerciale (eventual închiriate unor lanturi comerciale de tip supermarket), gradinita pentru copiii cadrelor didactice, rezidentilor sau studentilor, parcari, etc. Toate acestea ar trebui sa creeze un orasel în care sa îti fie drag sa înveti si sa muncesti. Pentru ca este un proiect de dezvoltare centrata pe nevoile profesionale si sociale, având menirea de a creste calitatea vietii prin oferirea de conditii optime studentilor nostri. Repet, este un proiect urias, dar în egala masura fascinant! Se spune ca sunteti foarte apropiat de studenti. Cum vedeti problemele lor? Cadrele didactice si studentii sunt esenta acestei Universitati. Practic, tot ce facem se învârte în jurul lor, a oamenilor acestei Universitati. Mentionam la începutul interviului ca una dintre ariile de dezvoltare este Facilitarea si flexibilizarea accesului la informatie. Si aceasta se poate face foarte usor printr-un cont MyUMF. În prezent, studentii au acces la unele informatii folosind adresa profesionala de email. Dar eu ma gândesc si mai departe: toate manualele digitalizate, astfel încât studentii sa nu mai stea la coada la biblioteca pentru a lua carti folosite, ci le descarca în format PDF si, daca doresc, le tiparesc. Sau, prin acel cont MyUMF pot depune cereri, îsi pot face programari, pot obtine adeverinte. Aceasta este o alta latura a digitalizarii. Universitatea nu le va mai pune la dispozitie manuale studentilor? Pentru cei care doresc, Biblioteca Universitatii va continua sa împrumute la început de an manualele deja tiparite. Dar cine doreste o carte noua, nesubliniata, si-o va putea tipari sigur. Da, învatamântul trebuie sa fie gratis. Sau cât mai ieftin. De aceea, planul meu este sa scad la maximum posibil taxele. Dupa cum vedeti, Universitatea îsi va asuma cheltuieli mari pentru a crea conditii optime pentru studenti, astfel încât singura lor preocupare sa fie pregatirea temeinica si implicarea în devenirea lor profesionala. Asadar, ei trebuie sa fie constienti ca acest efort al Universitatii vine cu obligatii si responsabilitati în ceea ce îi priveste. Le vom cere sa fie mai buni, mai corecti, mai responsabili. Evident ca vorbind despre efortul financiar al Universitatii, trebuie vorbit si despre sursele de finantare, dar as mai vrea sa adaug câteva cuvinte despre cresterea calitatii procesului didactic. Cred ca în momentul de fata, calitatea procesului didactic sufera pentru ca sunt prea multi studenti daca ne raportam la numarul de cadre didactice si la spatiile de predare, din laboratoare, amfiteatre si clinici. Aparent, scaderea numarului de studenti dintr-o grupa si dintr-o serie lasa impresia ca lucrând cu mai putini studenti, contactul dintre studenti si cadrul didactic este îmbunatatit, eficientizat. În realitate, suntem acelasi numar de cadre didactice în aceleasi spatii de activitate. Astfel încât, pâna sa ajungem sa avem destule cadre didactice si destule spatii de predare, am putea regândi în scadere cifra de scolarizare si regândirea concursului de admitere care sa cuprinda numai întrebari ”la prima vedere”, asa cum deja fac UMF Bucuresti si Cluj. Ar fi un concurs de admitere mai greu, probabil ca va scadea concurenta, dar în mod cert, i-am alege pe cei mai buni dintre candidati si asta este un mare câstig. Un alt aspect important este scaderea normei didactice care pare a usura programul cadrului didactic. În realitate, cineva trebuie sa sustina activitatea didactica. Asta înseamna ore în plus, platite, desigur. Dar stiti cu cât este remunerat un cadru didactic pentru aceste ore? Cu 25 de lei pe ora. Si muncitorii necalificati sunt platiti mai bine. Va dau un exemplu concret: Salariul unui asistent este de aproximativ 2500 lei/luna, însemnând 6-7 stagii de câte 2 ore cu studentii pe saptamâna, pe lânga alte îndatoriri. Bani în mâna. Daca face în plus înca pe atâtea ore, nu primeste la plata cu ora decât 1200-1400 lei. Si astfel ajungem la marea problema: resursa umana din Universitate. Tinerii nu mai sunt atrasi sa devina asistenti universitari. Iar multi dintre ei, mai ales daca nu au integrare clinica, îsi cauta alt loc de munca, în spitale publice sau private sau pleaca în strainatate, dându-si demisia din UMF. Exista si solutie la îndemâna: plata prin cumul de functii. Daca tot faci o norma în plus, atunci sa fie platita ca atare. Stiu, asta înseamna cresterea cheltuielilor pentru universitate, dar totodata înseamna ca rasplatesti munca si investesti în oamenii proprii. Zilele trecute ati avut o pozitie critica fata de sistemul de notare cu calificative Calitatea procesului didactic depinde si de calitatea procesul de examinare. În mod sigur ati auzit de noul sistem de examinare din UMF. În toamna 2022 au fost introduse doua schimbari majore. Prima: examenul practic nu se mai finalizeaza prin acordarea unei note studentului, ci a unui calificativ ”Admis” sau ”Respins”. Aceasta schimbare a stârnit multe discutii si nemultumiri în rândul cadrelor didactice. Este si opinia mea ca disparitia notelor nu îi mai stimuleaza pe studenti sa faca performanta, multumindu-se cu ”un fel de 5”. Sunt nemultumiti si acea parte a studentilor care luau note mari, de 8, 9 si 10, acum vazându-se la egalitate cu cei de 5 sau 6. Acum, diferentele din ierarhia de la final de an, cea care conteaza pentru încadrarea la buget/taxa sau bursa se face doar pe baza notei obtinute în Grila. Si ajungem la noul sistem de examinare de tip grila. Sa fie clar, sunt adeptul acestui sistem inovator pentru Universitatea noastra, în care bazele de întrebari contin foarte multe întrebari cu câte 10 raspunsuri, 5 adevarate si 5 false, din care computerul alege aleatoriu raspunsurilor; de asemenea, inovatoare este si ideea ca fiecare student sa îsi planifice singur când si în ce ordine sustine examenele grila. Toate universitatile importante îsi evalueaza studentii prin examene de tip grila. Problema în cazul nostru este ca acest sistem a fost implementat înainte de a fi optimizat si testat suficient. Pripit, as spune. Pornind de la modalitatea de reglementare a desfasurarii examenelor, numita Procedura de lucru pentru a evita discutarea ei si aprobarea în Senat. Cred ca o dezbatere publica si apoi în Senat ar fi condus la multe îmbunatatiri. Personal, m-am zbatut în Senat, atât atunci cât si acum, înainte de începerea noului an universitar. Fara efect! Cum a functionat? Foarte diferit de ceea ce era prevazut în Procedura de lucru. Din majoritatea punctelor de vedere. Au fost probleme foarte mari începând cu programarea pe platforma, cu generarea raspunsurilor, de securitate a logarii si fraudare prin logare multipla. Au existat 3000 de contestatii dupa prima sesiune. Da, orice început este cu probleme, dar aici este evident ca o idee buna nu are valoare daca punerea ei în practica este defectuoasa. Dar cea mai nefasta a fost decizia conducerii Universitatii de a face publice toate bazele de întrebari înainte de examene. În nicio universitate respectabila din lume nu se întâmpla asa ceva. Educatia medicala trebuie sa fie foarte riguroasa si competitiva, iar studentii trebuie sa dezvolte abilitati puternice de gândire critica, abilitati de rezolvare a problemelor si o întelegere profunda a materialului de curs. Examenele sunt o parte importanta a procesului de evaluare si sunt concepute pentru a evalua cunostintele si abilitatile studentilor într-un mod corect si obiectiv. Prin urmare, este esential sa se mentina standarde înalte de integritate academica si sa nu compromita calitatea educatiei prin furnizarea de întrebari pentru examen în avans. Studentii trebuie încurajati sa studieze cu sârguinta, sa puna întrebari, sa caute ajutor de la profesori si colegi si sa foloseasca resurse precum manuale pentru a se pregati pentru examene. Efectele se vad în rezultatele obtinute de absolventii de la UMF Iasi la concursul de rezidentiat si în pozitia Universitatii noastre în rankinguri. Astfel, la Rezidentiatul de anul acesta, în primii 35 clasati, 10 sunt candidati înscrisi în centrul universitar Bucuresti, 11 la Cluj si doar 5 la Iasi. Iar în primii 500, aproape 200 sunt de la Bucuresti, aproape 100 de la Cluj si aproape 70 de la Iasi. Nu cred ca este vina absolventilor. Ei sunt niste oameni la fel ca orice român. Cred ca felul în care se pregatesc aici este cauza diferentelor. În ceea ce priveste pozitionarea UMF Iasi în rankinguri, în recent publicatul Metarankingul universitar 2023, UMF Iasi este pe pozitia 11 cu 6 puncte, mult în urma UMF Bucuresti care este pe locul 3 cu 18 puncte si a UMF Cluj este pe locul 4 cu 15 puncte. Comparam cu clasamentul facut de Ministerul Educatiei în 2011? Atunci eram pe locul 7, imediat dupa UMF Bucuresti (locul 6), dar înaintea UMF Cluj (locul 8). Acest Metaranking reflecta de fapt pozitia noastra la nivel mondial, întrucât a fost elaborat pe baza a 9 clasamente internationale globale, printre care Shanghai si THE. Sa revenim la subiectul ”finantare”? Desigur! Un exemplu de sursa de finantare sunt taxele obtinute prin scolarizarea studentilor straini. Universitatea noastra este atractiva si valoroasa prin faptul ca, la final, absolventii obtin o diploma recunoscuta în toata Uniunea Europeana iar taxele nu sunt foarte mari. Dar am deveni si mai valorosi daca am aplica un sistem de admitere mai sever si daca am creste calitatea procesului didactic. Si acest lucru este valabil nu numai pentru studentii cu taxa în valuta, ci pentru toti studentii nostri. Cred ca trebuie sa regândim procesul de admitere, sa nu ne mai axam pe principiul ”mai multi studenti înseamna mai multi bani”. Apoi, foarte importante si generoase sunt programele europene de finantare. Si în prezent, Universitatea beneficiaza de astfel de finantari, dar ele trebuie crescute. Atât în ceea ce priveste dezvoltarea infrastructurii cât si pentru cercetarea stiintifica. Ce planuri aveti pentru cercetare? Continui sa cred ca procesul didactic este esenta Universitatii noastre, dar în egala masura, cercetarea stiintifica merita toata atentia, pentru ca reprezinta fundamentul progresului în domeniul medical si al dezvoltarii noastre ca institutie academica. Prin Carta, Universitatea noastra se declara o institutie din categoria cercetare avansata si educatie. În ultimii 15 ani, în Universitate au fost construite si dotate cu aparatura moderna centre ce cercetare cum ar fi CEMEX, CENEMED si altele, si stiu ca exista si alte proiecte ce urmeaza sa fie aprobate. Personal, as prefera sa construim un hub nou, modern, functional în UMF-City în loc sa încercam sa transformam si renovam o casa de locuit, veche de câtiva zeci de ani în centru de studii fundamentale, chiar daca aceasta are singurul avantaj de a fi situata lânga UMF. Noul Hub de cercetare ar trebui sa includa spatii pentru cercetari din sfera farmacologiei si bioingineriei si sa fie conectate, mai departe, cu unitati de productie de medicamente si aparatura care sa includa si sa aplice în practica rezultatele cercetarii. Aceasta este medicina translationala, cu prim rol – cresterea calitatii populatiei, dar în subsidiar ca sursa de venituri extrabugetare pentru Universitate. În felul acesta ajungem la idea, pe care unii o contesta, a lantului de Farmacii. Eu nu vad decât avantaje. Cândva a exista o farmacie UMF, daca va amintiti, în Rotonda UMF de lânga Aula. Dar nu a fost profitabila. În planul meu, proiectez un lant de farmacii numit ”Farmaciile UMF” localizate în toate orasele din regiunea Moldovei. Farmacii în care sa faca practica studentii Facultatii de Farmacie si în care, sa angajam absolventii acestei Facultati. Aceste farmacii proprii sunt deci atât baza didactica, angajator/beneficiar al procesului didactic, cât si sursa de venituri pentru Universitate. Si daca vorbim despre sustinerea cercetarii, voi repeta ce am spus în nenumarate rânduri. Universitatea trebuie sa suporte în totalitate, nu doar partial, taxele de publicare pentru articolele acceptate de reviste cu factor mare de impact, cele din zona rosie. Desigur, si sustinerea financiara pentru participarea la congrese este importanta, mai ales pentru asistenti si sefi de lucrari.
