Unul dintre cele mai vechi cimitire evreiesti din România nu este evreiesc. Cel putin, asta pare sa rezulte dintr-o decizie a Comisiei Speciale de Retrocedare care se ocupa de cererile de retrocedare a unor proprietati ce au apartinut cultelor religioase si minoritatilor. Cererea Fundatiei „Caritatea” referitoare la fostul cimitir evreiesc din Tatarasi a fost respinsa pentru ca reprezentantii comunitatii evreiesti nu demonstrasera ca cimitirul le apartinuse evreilor. Cazul a ajuns în atentia curtii supreme de justitie. Fundatia „Caritatea” a fost înfiintata acum 25 de ani cu scopul de a revendica fostele proprietati ale comunitatii evreiesti, confiscate de statul român de-a lungul timpului. Printre imobilele revendicate s-a numarat si fostul cimitir evreiesc din Ciurchi. Datând înca din sec. al XVI-lea, cimitirul a fost desfiintat în vara anului 1943, când a fost confiscat de stat. Pietrele de mormânt au fost sfarâmate, fiind folosite pentru pavarea strazilor, iar o parte dintre oseminte au fost mutate în cimitirul evreiesc din Pacurari. O parte a cimitirului din Tatarasi a fost transformata în actualul parc Ciurchi, iar peste restul s-au construit blocuri. Cimitirul a fost revendicat de fundatia „Caritatea” în 2004. Solutionarea dosarului a trenat însa. Abia în septembrie 2021, Comisia Speciala de Retrocedare (CSR) s-a pronuntat si a respins cererea, motivând ca „solicitanta nu a depus acte din a caror coroborare sa reiasa dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilul solicitat si nici înscrisurile care sa faca dovada preluarii abuzive a imobilului, în termenul de decadere prevazut de Legea 165/2013”. Cu alte cuvinte, dosarul fusese incomplet si nu fusese completat cu actele doveditoare solicitate de comisie. Decizia comisiei a fost contestata în instanta de fundatia „Caritatea”. În fata judecatorilor Curtii iesene de Apel, reprezentantii CSR si-au reiterat aprecierea ca fundatia nu depusese acte din care sa rezulte dovada dreptului de proprietate si nici a preluarii abuzive a cimitirului de catre stat. Actele depuse de fundatie aratau însa contrariul. O lege emisa în 1942 mentiona ca bunurile apartinând comunitatilor evreiesti puteau fi trecute în patrimoniul Centrului National de Românizare. Un an mai târziu, o decizie a Presedintiei Consiliului de Ministri, echivalentul hotarârilor de guvern de azi stabilea ca „Se trece în patrimoniul Centrului national de românizare vechiul cimitir evreiesc, situat în cartierul Tatarasi, municipiul Iasi, proprietatea comunitatii evreiesti”. Or, în Tatarasi nu exista vreun alt cimitir evreiesc în afara celui din Ciurchi. Mai mult, în dosarul de expropriere a cimitirului, aflat la Arhivele Statului, se gasea si o adresa a Administratiei Financiare, care mentiona si suprafata cimitirului, de 8,3 ha, fapt ce clarifica lucrurile. Corespondenta din 1943 dintre Primarie si Comunitatea Israelita, cu privire la confiscarea cimitirului oferea si detalii cu privire la masurile dispuse pentru desfiintarea acestuia. „Desi argumentele privind dispozitiile art. 4 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 si continutul Deciziunii nr. 39.686/08.07.1943 a Consiliului de Ministri sunt suficiente pentru a sustine teza conform careia reclamanta a facut dovada existentei dreptului de proprietate, instanta de contencios administrativ retine ca în sprijinul tezei evocate sunt si aspectele ce rezulta din corespondenta administrativa purtata în anul 1943 între autoritatile statului din acea perioada si între aceste autoritati si Comunitatea Evreiasca din Iasi cu ocazia întreprinderii masurilor necesare în vederea punerii în aplicare a dispozitiilor actului normativ evocat”, au retinut magistratii Curtii de Apel. Dimpotriva, reprezentantii CSR nu aratasera ce acte ar fi lipsit din dosarul depus de Fundatia „Caritatea” si nu dovedisera în vreun fel ca au solicitat completarea acestuia. Ca urmare, judecatorii au dispus anularea deciziei de respingere a cererii de retrocedare, obligând CSR la acordarea de despagubiri pentru cimitir, avându-se în vedere faptul ca restituirea în natura nu mai este posibila. Magistratii Curtii de Apel au dispus si ca CSR sa plateasca cheltuielile de judecata, în suma de 10.000 lei. Sentinta Curtii de Apel a fost contestata de CSR, dosarul intrând ieri pe rolul Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
