Detestând cu toata fiinta lui comunismul, Pascal Bentoiu este însa deceptionat de ce se întâmpla dupa 1989. E de altfel mefient fata de evenimentele din decembrie, nu crede în existenta „teroristilor”, i se pare evident ca tot securistii si comunistii, fie ei de rang inferior, au pus mâna pe pârghiile puterii. Minunata idee a avut Ioana Bentoiu încredintând tiparului scrisorile pe care tatal ei, marele compozitor Pascal Bentoiu, i le-a trimis în anii ’90 si în 2004, scrisori în care tatal îi prezenta fiicei (aflata de ceva vreme în Elvetia) un tablou sintetic al evolutiei României din interbelic pâna în perioada post-comunista, nelipsind elementele autobiografice. Chiar asa se intituleaza cartea: Istorie traita. Scrisori pentru Ioana (Humanitas, 2022) si ea e o lectura nu doar pasionanta ci si în cel mai înalt grad instructiva, deoarece Pascal Bentoiu face consideratii de o exemplara luciditate si reconstituie o întreaga epoca. Si ce epoca… Câteva rapide lamuriri sunt, cred, necesare, Asadar, Pascal Bentoiu (1927-2016), compozitor, muzicolog, intelectual rafinat, având drept violon d’Ingres pictura, a fost persecutat politic în anii ’50 dupa care a desfasurat o prodigioasa activitate. Tatal sau, Aurelian Bentoiu (1892-1962), avocat celebru, ministru liberal, a zacut prin temnitele comuniste vreo 13 ani si a murit în 1962 la Jilava. Sotia lui Pascal, Annie Bentoiu (1927-2015), o doamna - toti cei care au cunoscut-o pot depune marturie - de o distinctie rara, exceptionala traducatoare din si în franceza, poeta, autoare a unei superbe carti cu caracter autobiografic intitulata Timpul ce ni s-a dat; si ea cu „origine nesanatoasa”, a fost obligata o vreme sa lucreze ca dactilografa. Ioana Bentoiu, fiica, soprana, profesoara de canto, s-a stabilit în Elvetia în 1981. Sa o amintim si pe sora lui Pascal, scriitoarea Marta Cozmin (1930-2006), casatorita cu un medic ce s-a afirmat ca poet si ca traducator al tragediilor grecesti, sub numele de Alexandru Miran. Familia Bentoiu a fost data afara din casa dupa arestarea lui Aurelian Bentoiu. Bunicul matern al Ioanei a fost arestat de doua ori si dat afara din casa, bunica materna fost nevoita sa se ascunda la Oltenita. Unul dintre fratii bunicului matern a fost arestat, dat afara din casa si trimis în domiciliu obligatoriu la Pitesti, fratele lui Aurelian Bentoiu a murit în închisoare, verii lui Annie au fost fie arestati, fie dati afara etc. Nu e de mirare ca Pascal Bentoiu priveste regimul comunist cu un ochi necrutator, dar, lucru remarcabil, trece dincolo de tragediile familiale si pune accentul pe dimensiunile nationale ale acelei calamitati istorice care a fost comunismul. Lucid apreciaza Pascal Bentoiu si perioada interbelica, mai ales dementa legionara. Arata, cu date concrete, ca - paradoxal - în timpul razboiului situatia economica a României era foarte buna. Vedem apoi modul în care, prin frauda si teroare, comunistii au luat puterea. Îi face un portret în tuse groase lui Lucretiu Patrascanu, departe de mitul „intelectualului” tradat de tovarasii sai: Patrascanu apare ca un mare ticalos, victima a altor ticalosi înca si mai fara scrupule. Petru Groza? O „lichea sinistra”. Impecabila e analiza structurilor de putere comuniste. Nu lipsesc anecdotele cu miez, ca aceea în care apare viitorul scriitor si critic literar Paul Georgescu. Portretist inspirat, autorul spune despre Hrusciov ca avea un comportament „zbanghiu”. Amanuntele despre viata cotidiana de la finele anilor ’40 si din anii ’50 sunt percutante si nu o data rascolitoare (e inserat si un text al lui Annie Bentoiu intitulat Note despre viata zilnica în stalinism: si acolo detaliile îti dau fiori). Detestând cu toata fiinta lui comunismul, Pascal Bentoiu este însa deceptionat de ce se întâmpla dupa 1989. E de altfel mefient fata de evenimentele din decembrie, nu crede în existenta „teroristilor”, i se pare evident ca tot securistii si comunistii, fie ei de rang inferior, au pus mâna pe pârghiile puterii. Alegerile din 1990 si 1992? O farsa. Anii ’90 sunt haotici, partidul care continua partidul comunist urmareste sa anihileze orice opozitie, sufoca presa libera, mimeaza democratia. Noul regim e, într-un fel, mai cinic, întrucât a disparut pretextul ideologic. Si totusi, în ciuda viziunii pesimiste, Pascal Bentoiu crede ca sunt posibile solutiile individuale: „În mod normal, puterea spirituala adevarata ar putea si ar trebui sa creasca de jos în sus, de la indivizi catre colectivitate, în asemenea masura încât, într-un timp nu foarte îndepartat, sa clatine si sa faca sa plesneasca structurile arbitrare ale criptototalitarismului…” Scrisorile lui Pascal Bentoiu sunt cu adevarat lectii de istorie traita, iar doamnei Ioana Bentoiu i se cuvin multumiri ca a decis sa le faca publice. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
