O tânara asistenta medicala de la Maternitatea „Cuza Voda” a mers ca voluntar în Tanzania, doi ani la rând, pentru a îngriji copii orfani si mame care stateau si câte 20 de ore pentru a fi vaccinati. Catalina Nistor are 25 de ani, de doi ani jumatate este asistent medical la unitatea medicala ieseana, si spune ca aceasta experienta în Africa a ajutat-o sa îsi testeze „limitele profesionale, dar si generozitatea umana”. Povestea sa a fost facuta cunoscuta în cadrul campaniei „Asistent medical de poveste”, derulata de Ordinul Asistentilor Medicali Generalisti, Moaselor si Asistentilor Medicali din România (OAMGMAMR), filiala Iasi. „Am gândit aceasta campanie pentru asistentii care au ceva de zis, care au experiente altfel decât cele de zi cu zi. Ni s-a parut interesant ca oamenii sa stie ca asistentii medicali fac si alte lucruri în afara serviciului, sunt foarte multi care scriu poezii sau picteaza”, a explicat Liliana Pintilie, presedintele OAMGMAMR Iasi, pentru „Ziarul de Iasi”. Catalina Nistor a povestit ca si-a dorit întotdeauna sa ajute oamenii, sa fie lânga cei bolnavi în momentele grele, iar plecarea sa ca asistent medical voluntar a venit din dorinta de a fi împlinita pe plan profesional si personal. A contat si faptul ca prietena sa cea mai buna a fost în Tanzania acum câtiva ani, iar atunci când i s-a oferit ocazia sa mai mearga înca o data a întrebat-o si pe ea daca nu ar vrea. „Initial am pus în balanta pericolele la care as putea fi expusa în Africa, implicatiile financiare, oboseala... am fost foarte aproape sa o refuz. Dar m-a ajutat sa ma hotarasc un lucru pe care ea mi l-a zis: «este cel mai usor sa ramâi la lucrurile obisnuite si sa nu depui niciun efort, dar în final tu alegi daca ramâi în zona de confort sau daca vrei sa faci mai mult»“, a povestit asistenta medicala. Sesiuni de vaccinare si lectii de volei Astfel, transportul, cazarea si mâncarea le-a asigurat din banii proprii si din câteva sponsorizari din partea familiei, a filialei Iasi a OAMGMAMR sau a bisericii, în special pentru materialele sanitare pe care le-a dus. De exemplu, doar costurile necesare transportului cu avionul au fost de 1.000 de euro. A ajuns în satul Mwandege, într-o baza de misiune care avea în interior un orfelinat, o scoala, o gradinita, un centru pentru copii cu nevoi speciale, o clinica, unde a si lucrat, o fabrica de prelucrare a lemnului fiind si familii care aveau locuinte acolo. „Ne trezeam în fiecare dimineata la ora 7 sa luam micul dejun împreuna si apoi, pe la ora 8, mergeam la clinica si munceam unde era nevoie, sala de vaccinuri, camera de tratamente, laborator... La ora 13.00 mergem pe terenul de sport sa le învatam pe fetele de la scoala sa joace volei, la ora 15.00 mergeam sa mâncam apoi la 17.00 eram din nou pe terenul de volei pentru a face antrenamente de data asta cu fetele de la orfelinat. Trebuie sa spun ca interactiunea cu fetele a fost foarte impresionanta, faptul ca le implicam în diverse activitati era pentru ele important, un fel de validare a valorii lor”, a precizat asistenta medicala. Catalina spune ca acolo asistentele trebuiau sa stie sa faca de toate: daca într-o zi erau în sala de nasteri, în alta zi puteau sa fie la sala de tratamente, la laborator sau la triaj: fiecare mergea prin rotatie la câte un departament. Cea mai mare provocare pe care a simtit-o a fost cea legata de lipsurile de acolo, în special cele legate de materialele sanitare. „În România ai de unde sa le iei la un moment dat, dar acolo nu ai de unde, pur si simplu nu ai de unde sa cumperi unele materiale medicale de care ai nevoie în practica medicala. Neputinta este mai dureroasa decât nestiinta”, crede Catalina Nistor. Mamele asteptau si câte 20 de ore pentru ca micutii lor sa fie vaccinati Una dintre cele mai aglomerate zile a fost cea în care s-a ocupat de vaccinarea copiilor, iar Catalina a fost impresionata de puterea mamelor care au rezistat si au asteptat sa îsi vada copiii vaccinati. „Sa ai o suta de mame cu copii de dimineata pâna termini tu de vaccinat, si mame care nu se plângeau si care pur si simplu la un moment dat de oboseala se întindeau pe jos ca sa se odihneasca... lucrul acela m-a impactat. Ele nu doreau decât sa îsi stie copilasii sanatosi, sa îi vaccineze, si... atât, nu era nimic mai important decât asta si nu se plângeau ca trebuie sa astepte la coada sau de dimineata pâna seara. Asta a fost o lectie pentru mine”. Catalina este de parere ca o astfel de experienta ar fi utila si pentru alti asistenti medicali din tara, pentru ca ar fi pusi în situatia de a-si depasi unele limite, pentru ca ar fi fortati sa se adapteze mediului si sa se testeze si ca profesionisti si ca oameni. „Toate acestea îmbogatesc mintea si sufletul”, spune asistenta medicala ieseana.
