Imitam fara macar sa ne mai dam seama artisti, sportivi, VIP-uri, politicieni americani, urmarim în proportie covârsitoare filme de peste ocean, ascultam muzica produsa tot de acolo, gândim si dorim ceea ce gândesc si doresc ei. Vorbim pe jumatate engleza pentru ca ni se pare ca nu exista cuvinte sau expresii echivalente în româna sau care sa exprime atât de bine ceea ce „simtim”. Am împrumutat pâna si gesturi caracteristice lor... Într-un articol anterior am analizat în mare cât de mult a influentat China, Rusia si altele asemenea evolutia civilizatiei moderne, a nivelului nostru de trai, si am ajuns la concluzia ca fara doar una dintre ele, China, întregul nostru univers material înconjurator ar fi cu cel putin trei sferturi mai sarac. Atât casa, cât si curtea, comunitatea în care traim ar contine mult mai putine obiecte care au fost în ultima perioada importate din „Fabrica lumii”. Dupa respectivul articol mi-am dat seama ca totusi China&Co nu sunt singurii responsabili de schimbarea si prosperitatea noastra, pe care eu am apreciat-o ca fiind usor iluzorie, superficiala. Mai exista un jucator pe teren care este la fel sau chiar mai influent decât China în vietile noastre, iar acesta a fost, este si va fi SUA. Influenta pe care o are acest stat aflat la circa zece mii de kilometri de noi nu se manifesta însa ca aceea a Chinei, e una mult mai profunda, trece dincolo de zona materiala si atinge miezul spiritual, ajungând la însasi esenta umana si nationala a cetateanului din toate straturile sociale. Produsele Made in China nu ne schimba cu aproape nimic atitudinea, viziunea, gândirea fata de viata, fata de lume, ele doar ne împlinesc niste dorinte practice de moment. Când mergem într-un supermarket nu cumparam lucruri care sa ne faca sa visam, sa ne inspire, ci doar ca sa ne ajute în gospodarie, în calatoriile pe care le facem sau în munca pe care o prestam. „Produsele” americane însa, începând din anii ‘60 încoace, ne-au schimbat complet perceptia, ne-au transformat în cu totul alti oameni fata de cei care eram. Aici vorbesc în primul rând de cultura. Cultura americana este cea mai importanta „marfa” de import pe care SUA ne-a furnizat-o constant în ultimele decenii. Nu exista nicio alta tara din lume care sa ne alimenteze cu atâta cultura ca SUA. Poate ca influenta ei s-ar putea compara cu cea franceza din secolul XIX, raportat la efectele asupra individului expus, însa ca volum nu poate exista comparatie între atunci si acum. Practic, pe lânga produse Made in China, daca am elimina din casele si vietile noastre si „produsele” culturale Made in USA, nu am ramâne poate nici macar cu un acoperis deasupra capului. Pentru ca americanii ne-au învatat sa gândim mare, sa dorim lucruri imposibile, sa aspiram mereu catre absolut, sa gândim critic, sa depasim granitele de orice fel, sa nu ne dam niciodata batuti si sa facem totul pentru libertate, dreptate si visurile noastre... Aproape ca aceste cuvinte par trase la indigo, nu-i asa? Asta se întâmpla pentru ca si eu, ca individ, sunt îmbibat pâna la refuz de cultura si mentalitatea americana si vorbesc ca atare, ca un fel de american... Nu mai am cum sa fiu altfel. Nu este nicio exagerare când zic ca noi, românii de azi, suntem trei sferturi americani si un sfert români adevarati, poate nici atât. La fel cum în secolul XIX un boiernas nascut în Moldova sau Valahia, dar crescut si educat la Paris, nu mai era român 100-, ci francez. Imitam fara macar sa ne mai dam seama artisti, sportivi, VIP-uri, politicieni americani, urmarim în proportie covârsitoare filme de peste ocean, ascultam muzica produsa tot de acolo, gândim si dorim ceea ce gândesc si doresc ei. Vorbim pe jumatate engleza pentru ca ni se pare ca nu exista cuvinte sau expresii echivalente în româna sau care sa exprime atât de bine ceea ce „simtim”. Am împrumutat pâna si gesturi caracteristice lor... Lumea pe care o vedem în jur ne apare prin prisma culturii americane asimilate cu constiinciozitate, de aceea aproape totul ni se pare nelalocul lui. Cum sa fie la locul lui, daca noi pornim în fiecare zi la drum cu ideile, conceptiile despre viata si bunastare ale unui american obisnuit? Nimic nu are cum sa fie la locul lui pentru ca aici nu este SUA. Si pâna ce România nu va deveni cu adevarat o America autentica locul asta ni se va parea unul imperfect, primitiv, înapoiat la maximum, total nepotrivit pentru o „viata normala”! Idealul românesc nu mai exista demult. Un român dinainte de transformarea noastra culturala visa probabil banal ca orice om al locului din vremurile respective. Dar aceste idealuri au fost demult depasite cu ajutorul deschiderii, spiritului întreprinzator, al bine cunoscutului stil american, mereu provocator, imprevizibil, direct, pus pe schimbari. Ca si în cazul produselor chinezesti, nu avem cum sa ne aparam de invazia culturii americane, ar fi o ipocrizie imensa din partea cuiva sa zica „eu nu vreau idealurile acelea, eu vreau sa ramân un român simplu si la locul lui”. Asa cum un om obisnuit nu poate rezista tentatiei de a cumpara lucruri multe si ieftine din China, la fel acelasi om nu poate rezista sa viseze la lucruri americane, adica grozave, frumoase, ideale, si sa nu si le doreasca îndeplinite. În plus fata de importul masiv de cultura, SUA are si o parte semnificativa de importuri obisnuite, materiale, precum China. Cantitatea marfurilor nu o poate egala pe a rivalei sale comerciale asiatice, dar e clar pe locul doi, dupa ea. Daca as aminti doar sectorul informatic ar fi suficient, dar mai sunt multe altele pe lânga asta. Asadar SUA ne influenteaza pe doua fronturi, unul cultural si altul material, cum ar fi putut sa nu ne câstige încrederea?! Nu exista scapare. În concluzie, românii de azi au în posesie trei sferturi din obiectele ce îi înconjoara din China, aproape un sfert din SUA si ce mai ramâne, o cantitate infima, restul lumii, incluzându-i aici si pe producatorii autohtoni. În plus, românii de azi gândesc pe trei sferturi ca niste americani, aproape un sfert ca niste europeni si ce mai ramâne, cantitate neglijabila, ca niste români traditionali. Asta e lumea moderna, un razboi al influentelor. Nimeni nu face acest lucru controlat, nimeni nu dirijeaza de undeva de sus aceste actiuni, ele se întâmpla datorita fortelor popoarelor, dupa legea selectiei naturale, unele sunt mai puternice si mai productive decât altele, prin urmare au influenta mai mare. Cele puternice rezista, cele slabe dispar. Totul este cât se poate de firesc. La un moment dat lucrurile se vor omogeniza si mai tare si vom deveni o singura natiune mondiala cu produse chinezesti si cultura americana. Nu cred ca e nimeni atât de naiv încât sa creada ca popoarele vor exista în forma actuala, ca identitati distincte, la infinit. Ele se vor contopi si vor deveni unul singur. Apoi vom pleca în cucerirea altor planete din univers. Nimeni nu-si va mai aminti de un popor care s-a numit „român”, acesta va fi probabil mentionat doar în cartile de istorie, alaturi de alte popoare disparute de pe planeta-mama, Terra. Asa merg lucrurile! Briscan Zara este scriitor si publicist
