Morala noastra, cea de toate zilele, este una pur personala, regionala chiar, si e cu mult mai puternica decât orice lege scrisa, pentru ca, vorba aia „cu legea te stergi undeva, dar cu prietenii, rudele si vecinii traiesti o viata”... Nu zic ca e bine sau e rau, însa ar putea exista o cale de mijloc cumva. Nu întotdeauna ceea ce este moral este si legal, ori invers, desi ambele notiuni par la prima vedere a fi din aceeasi parte a terenului, de factura benefica. Nu e nimic în neregula când zici ca o anumita conduita este morala si presupui din oficiu ca este si legala. Amândoua sunt constructe sociale fara de care o comunitate nu poate functiona, evident, dar sursele care le-au generat sunt diferite, uneori chiar foarte diferite, de-a dreptul opuse si de aici diferenta de nuante. A le confunda însa între ele e cât se poate de gresit. Ceea ce se întâmpla nu e altceva decât o alta disonanta cognitiva de care mintea si societatea umana este plina pâna la refuz. Adica ambele concepte sunt acceptate ca atare, desi uneori se bat cap în cap, de aici o multime de încurcaturi si situatii de-a dreptul absurde. De exemplu, este imoral si ilegal sa lasi fara ajutor o persoana care se afla în dificultate. Articolul 230 din Codul Penal spune: „Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunta de îndata autoritatile de catre cel care a gasit o persoana a carei viata, integritate corporala sau sanatate este în pericol si nu are putinta de a se salva se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda”. Chiar zilele trecute un taximetrist a fost sanctionat conform acestui articol de lege pentru ca a gasit pe trotuar un om care dadea semne ca se simte rau si l-a lasat asa. Când s-a întors, dupa ceva timp, omul era mort. Ma întreb de câte ori pe zi sunt asemenea situatii cu trecatori care pasesc absenti peste un om în suferinta comitând astfel o ilegalitate. Foarte putini sunt constienti de acest lucru, iar asta se întâmpla pentru ca nu cunosc nici legea, dar stau prost si cu moralitatea. Cel putin cu cea ”oficiala”. Nu poti sa nu te întrebi totusi, în urma acestei situatii, cât de „optionala” este de fapt moralitatea în societate asa cum se tot afirma, si sa realizezi ca aceasta nu este doar o voce din capul tau care îti spune ce e bine sa faci si ce nu e bine, dupa mofturi, ci e un text scris negru pe alb, si e oficial. Moralitatea este tot un fel de lege pe care daca nu o respecti, esti amendat sau chiar bagat la puscarie. Asa stau lucrurile în realitate, vocea aceea interioara e de fapt una de politist, numai ca majoritatea oamenilor habar nu au de asta. Ei cred ca daca vorbesti urât cu cineva, daca racnesti ca un descreierat în timp ce te afli la o masa în restaurant, deranjând pe toti ceilalti, daca asculti muzica la volum maxim în camping, lasi câinele sa sara pe un trecator, te faci ca nu vezi când un alt cetatean este jefuit în autobuz ori batut pe strada s.a.m.d. este ok, si nu poti fi tras la raspundere. Am sa dau un exemplu opus celui de mai sus, auzit de la un prieten de încredere. S-a petrecut în una din tarile nordice, Suedia, unde, se stie, nivelul de moralitate si legalitate este dintre cele mai înalte. Poate prea înalt... Nu am sa comentez, doar povestesc. Într-o noapte, târziu, un locuitor dintr-o comuna de-a lor civilizata e trezit de bataile în usa ale unui vecin care îl roaga disperat sa îi duca urgent sotia la spital întrucât, fiind însarcinata, i s-a rupt apa si trebuia neaparat sa fie asistata de un medic, masina lor fiind defecta. Omul nostru, bine intentionat, plin de moralitate pâna în gât si cu un simt civic exemplar, cum îi sta bine nordicului, sare urgent în papuci, îsi ia cheile de la automobilul personal si porneste la drum. Ajunge pe strazi pustii la spital, lasa femeia acolo în siguranta si se întoarce multumit acasa. Pâna aici, în ochii oricui, ar parea un erou. Dupa câteva zile însa ce credeti ca se întâmpla: gaseste în cutia postala un plic de la judecatorie din care afla ca a fost dat în judecata de femeia pe care o ajutase, vecina, pentru ca a depasit viteza legala în timp ce o ducea la spital... Ei bine, ce poti sa zici în cazul asta? Omul a procedat moral si doar partial legal, pentru ca, vezi Doamne, a depasit viteza prevazuta pe un drum pustiu, noaptea, cu o femeie gata sa nasca în masina. Evident ca apar multe întrebari aici: era mai bine daca nu o ajuta? Daca ar fi mers mai încet, ar fi riscat o complicatie medicala? Ar fi trebuit sa riste respectând întrutotul legea? Femeia respectiva a dat dovada de imoralitate? Sunt multe situatii din acestea care par cu doua fete si atât legea, cât si morala sunt incapabile de a oferi o solutie corecta pentru ca acestea contin reguli fixe ce nu se pot adapta la situatii de nisa. Adica nu stii ce sa alegi: sa îl torni la politie pe prietenul si vecinul tau pe care l-ai vazut vânzând tigari ilegal în piata? E moral sa îti tradezi apropiatii? Daca nu o faci, devii si tu un fel de complice? Daca îl vezi pe profesorul tau preferat, perfect sanatos, ca parcheaza masina pe un loc pentru persoane cu handicap sau, mai rau, pe unul rezervat masinilor electrice, desi el nu are asa ceva, e moral sa îl reclami autoritatilor ca sa îl amendeze? Unde poti sa tragi linie între cele doua porniri? Când auzi un prieten, o ruda sau un vecin laudându-se la o bere ca a furat bani din fonduri europene, sau ca a facut evaziune fiscala, sau ca a calomniat, santajat, batut ori hartuit pe altcineva din razbunare, ori pentru ca i-a facut placere ori pentru ca e smecher, ce faci? Daca îl dai pe mâna politiei, îl vei pierde pentru totdeauna, viata ta se va schimba, poate vei fi învinuit de ceilalti prieteni sau, mai rau, vei fi si tu agresat, amenintat, chiar stigmatizat de catre comunitate. Tind sa cred ca în România, spre deosebire de Suedia, legile nescrise au mai multa putere asupra oamenilor decât cele scrise. Adica nu cred ca s-ar fi întâmplat niciodata un caz asemanator cu cel al femeii însarcinate, iar raspunsurile la întrebarile de mai sus ar fi în aproape toate cazurile în avantajul celor care au încalcat legea. Morala noastra, cea de toate zilele, este una pur personala, regionala chiar, si e cu mult mai puternica decât orice lege scrisa, pentru ca, vorba aia „cu legea te stergi undeva, dar cu prietenii, rudele si vecinii traiesti o viata”... Nu zic ca e bine sau e rau, însa ar putea exista o cale de mijloc cumva. Briscan Zara este scriitor si publicist
