Moartea dr. Carmina Schaas, de la Maternitatea „Cuza Voda” din Iasi, când era de garda la unitatea medicala, a readus în discutie problema cresterii cazurilor de sindrom „burnout” la medici, caracterizat adesea prin munca pâna la epuizare. Desi ramâne ca reprezentantii Institutului de Medicina Legala sa determine cu exactitate cauza si mecanismele prin care dr. Schaas si-a pierdut viata, „Ziarul de Iasi” aduce în discutie problema supra-aglomerarii personalului medical. Mai multi medici cu care am discutat de-a lungul timpului s-au plâns de faptul ca, în special dupa pandemie, programul a devenit mai aglomerat, lipsa personalului este din ce în ce mai pregnanta, iar orele de lucru cresc de la un an la altul. Iar dupa pandemie, cabinetele psihiatrilor s-au umplut de personal medical care simtea ca nu îsi mai poate face meseria. Factori: stresul, epuizarea, munca contra-cronometru Dr. Liviu Oprea, presedintele Filialei din Iasi a Colegiului Medicilor România, a spus, pentru „Ziarul de Iasi”, ca volumul foarte mare de munca al medicilor este un factor care poate duce la aparitia sau amplificarea sindromului de „burnout”. „Medicii muncesc în timpul unei saptamâni, cu tot cu ore suplimentare, mai mult decât majoritatea oamenilor din societate. E la fel ca în cazul celor care lucreaza în învatamânt sau alte zone similare: volumul de munca creste semnificativ atunci când pui problema orelor petrecute în pregatire acasa. Iar în domeniul medical, presiunea timpului este una foarte mare”, a explicat dr. Liviu Oprea. Cititi si: „A murit Carmina - cafeaua de la clubul vrajitoarelor”. Mesajul înduiosator al unei colege a dr. Carmina Schaas, decedata în garda la Iasi Nu doar medicii din ATI sau din unitatile de primire a urgentelor au presiunea aceasta a timpului, explica presedintele CMR Iasi. Se lucreaza contra-cronometru si atunci când se fac analize complexe pentru depistarea unor boli sau afectiuni, iar în sistemul medical din România, explica dr. Oprea, problema lipsei resurselor este una fundamentala. „Parte din corectitudinea actului medical tine de capacitatea doctorului, de competenta sa, de starea sa psihica. Uneori poti gresi pentru ca erai obosit, flamând etc., lucruri care tin de tine. Dar este si o problema a resurselor. În strainatate, unui medic i se încredinteaza resurse si el spune ca fara acestea nu poate intra în spital. În România nu poti face asta, lucrezi la stat cu ce ai la îndemâna. Nu exista stres mai mare decât sa raspunzi de probleme care nu sunt direct sub controlul tau, iar aceasta este o problema serioasa care poate duce la stari de tip «burnout»”, a punctat dr. Liviu Oprea. Dupa garda, medicii ar trebui sa mearga acasa sa se odihneasca. În România continua munca Acesta a explicat ca medicii sunt pregatiti, înca din facultate, sa aiba un program de lucru semnificativ mai încarcat decât persoane din alte profesii. Dar aceasta pregatire este afectata, spre exemplu, si de felul în care sunt vazuti medicii în societate. Iar acest lucru s-a schimbat fundamental dupa pandemie: starea conflictuala care era perpetuu în spitale s-a agravat, iar acest lucru pune presiune pe întreg personalul medical. „Mereu exista o culpabilizare a medicilor si sunt presiuni care vin indirect din partea pacientilor si a apartinatorilor. Acesta este un alt motiv de «burnout», mai ales ca lucrurile acestea, in extenso, sunt percepute de medici ca o lipsa de recunostinta si de respect pentru munca depusa. Iar pandemia a contribuit foarte mult la cresterea acestei stari de conflictualitate în societate. Exista un nivel de anxietate în societate care a crescut si se resfrânge asupra medicilor ca nivel de stres”, a declarat dr. Liviu Oprea. Cititi si: Medicul mort în garda: noi detalii. Dr. Carmina Schaas a fost resuscitata de colegi chiar pe masa de operatie El a mai precizat ca si programul în spitalele din România, prin traditie si legislatie, e facut astfel încât sa se contribuie la exacerbarea starii de oboseala. Fapt asumat si de multi medici, care dupa o zi de garda îsi continua activitatea la spital ca o zi obisnuita de lucru. Aceasta problema e cauzata, în multe locuri, si de lipsa de personal. „În Europa, daca ai iesit în garda pleci acasa si te culci. În România îti continui activitatea bine mersi în ziua urmatoare sau garda vine dupa o zi obisnuita de lucru. Chiar daca mai prinzi timp sa dormi într-o garda, nu e somnul tau de acasa si vor fi episoade în care muncesti; este o chestie care conduce si la probleme de alte natura, de sanatate. Fara discutii ca aici avem o problema serioasa”, a conchis dr. Liviu Oprea. Dupa pandemie, multi medici au ajuns la psihiatru cu epuizare si probleme de somn În pandemie si dupa aceasta, mai multi medici si alt personal medical au resimtit faptul ca nu mai pot face fata la fel conditiilor de la munca. Iar dupa instalarea „burnout”-ului, acestia au solicitat ajutor de specialitate. Dr. Petronela Nechita, medic primar psihiatru la Institutul de Psihiatrie „Socola” din Iasi, spune ca a avut zeci de cazuri de astfel de persoane în timpul si dupa pandemie. „Am întâlnit foarte multe cazuri de cadre medicale cu «burnout», în special în perioada pandemiei. Fie ca vorbim de asistenti medicali, medici epidemiologi, infectionisti, personal din medicina de urgenta în special, care lucreaza pe ATI. A contat si faptul ca ei au interactionat si interactioneaza cu multi pacienti care pierd lupta cu viata si stim ca în pandemie au fost multe decese. Iar asta le-a agravat starea”, a explicat dr. Petronela Nechita. Astfel de persoane se prezentau la psihiatru spunând ca nu mai dau randament la locul de munca, ca se simt epuizati. Cereau ajutor dupa ce apareau tulburari de somn, o lipsa de încredere în ei, nu mai aveau rabdare sa ajute pacientii, se simteau neapreciati si ca nu sunt sprijiniti de manageri sau de sefii lor directi. „La nivel individual, în astfel de situatii, la personalul medical, creste riscul de tulburari de obezitate, aparitia tentativelor de suicid, creste consumul de substante, de alcool, de analgezice si probleme cardiace”, a spus dr. Petronela Nechita. Multe cadre medicale au cerut ajutor când erau la un pas de depresie si se plângeau de faptul ca nu mai reuseau sa gaseasca un echilibru în munca si viata personala. De altfel, tratamentul pentru „burnout” exact acesta este, spune specialistul: odihna, somn, sport, relaxare, alimentatie sanatoasa, sprijin crescut din partea familiei. Mai putin tratament medicamentos, decât daca se dezvolta si alte conditii, de la hipertensiune la depresie. „Oricine poate face «burnout»” „Sunt unele persoane predispuse, care pot face mai usor «burnout», dar oricine poate ajunge la asta, toata lumea risca. Organizatia Mondiala a Sanatatii recunoaste ca sindrom profesional «burnout»-ul si asta este important de specificat, pentru ca este asociat cu cresterea hipertensiunii arteriale, aparitia bolilor cardiovasculare, a depresiilor sau chiar suicidul”, a mai punctat specialistul. Dr. Petronela Nechita a explicat ca sunt trei tipuri de „burnout”: cel individual, care e favorizat de un discurs interior negativ si de o nevoie absurda de perfectionism, cel interpersonal, declansat adesea de relatiile tensionate de la locul de munca sau din familie care pot duce pâna la epuizare, si cel organizational, care tine de cerintele exagerate de la locul de munca, termenele greu de realizat, suprasolicitarea angajatilor care sunt afectati ca performanta si stabilitate. „Acest «burnout» poate sa apara si în functie de trasaturile de personalitate ale unui individ. Unii dezvolta, altii pot sa îsi gestioneze timpul liber mai bine si rezista mai bine. Dar sunt persoane mai pesimiste, mai perfectioniste, care plâng mai usor, care se adapteaza mai greu la situatii de stres, care au nevoie sa detina controlul, ce sunt mai competitive, toate fiind trasaturi de personalitate ale celor mai predispusi sa dezvolte acest sindrom”, a punctat dr. Petronela Nechita.
