Daca vrei sa întelegi ceva din viata Egiptului Nou nu trebuie sa mergi pe caile batatorite ale turismului de turma, întrucât vei fi ghidat pe trasee usor potenkiniste. Ce sa mai spui despre talentul îndelung exersat al egiptenilor de a te usura de bani! Nimeni nu a ramas, probabil, nepagubit. Aventura Daca ai curaj, stiind ca vei avea de-a face cu specia foarte rafinata în mestesugul dedublarii a oamenilor desertului, ajungi sa întelegi obiceiuri de demult, mentalitati si moravuri pe care altfel nu le poti cunoaste. Ne-am încumetat sa luam Egiptul „la picior”, de la Alexandria începând si pâna la Luxor si apoi Assuan. Am închiriat o masina si ne-am aventurat prin labirintul oriental al oraselor, ca sa cunoastem viata reala si nu cea din pliantele turistice. Asa am aflat despre Cairo ca nu e un oras din O mie si una de nopti, ci un conglomerat sufocant de cladiri înghesuite si bulevarde stralucitoare, în spatele carora afli o lume pestrita traind la limita subzistentei. Padurea de blocuri ridicate în anii socialisti ai lui Gamal Abdel Nasser se întinde cât vezi cu ochii, într-o înlantuire grotesca, fara cel mai mic respect pentru reguli urbanistice. Abia acolo am cunoscut orasul tentacular, compus din blocuri cu zeci de etaje la distanta de doar câtiva metri. Acestea par fantomatice, întrucât îti este greu sa-ti imaginezi ca în ele pot trai cu adevarat oameni. Viata reala se desfasoara pe strazile înghesuite, unde sângele oilor sacrificate se amesteca cu praful, gunoaiele si mustele. Intri în aceasta atmosfera aproape firesc, dupa cosumarea primului soc. În hipermarketuri, o armata de angajati îti sta la dispozitie cu servicii prompte si zâmbete de complezenta. Pe strazile pline de masini din toate epocile ori sarete trase de cai si magari, te încumeti doar daca ai nervi de otel si agilitati de prestidigitator. Îmi declin orice competenta si las totul în grija ginerelui meu american, care desi trait în lumea regulilor, demonstreaza un talent demn de invidiat în evitarea coliziunilor. Suntem opriti de un politist vigilent, care ne invita la o negociere din care trebuie sa întelegem, de fapt, cât de prost este el platit. Când realizam capcana, plecam în tromba, lasându-l pe politistul milog sa ne ia urma în vacarmul metropolei. Construite în mare graba, în anii de boom economic din perioada Nasser si a influentei sovietice, cartierele capitalei sunt acum puse la pamânt, pentru a rezolva problema mult mai importanta a circulatiei rutiere. Mii de blocuri sunt demolate într-un ritm ametitor. De câtiva ani a început constructia Noului Cairo, oras luxos, compus din cladiri oficiale, muzee, universitati. Printre edificiile recente si Noul Muzeu Egiptean, în care vor fi aduse comorile arheologice ale Egiptului Vechi. Toata viata sociala, economica si culturala a Egiptului se desfasoara de-a lungul Nilului, de la cataracte si pâna în delta. Azi, la fel ca pe vremea lui Herodot si a vechilor dinastii, Egiptul este „darul Nilului”. Probabil nicio alta artera fluviala din lume nu a jucat un rol atât de important în istoria civilizatiei. Dincolo de albia majora a fluviului, care are o latime de pâna la 20 de km, peisajul devine selenar. Un sir de munti arizi însotesc Nilul pe aproape întreaga sa vale. De cum ai depasit albia, aproape nu mai întrezaresti urme de viata. Arhitectura încremenita a decorului desertic contrasteaza placut cu exuberanta vietii din albia Nilului. Toata viata Egiptului se înghesuie pe aceasta limba de pamânt. Cum sa nu fi fost zeificat acest fluviu datator de viata, poate cel mai important din istoria civilizatiei. Ca sa ajungi la Assuan ori sa te încumeti pâna la cataracte e bine sa eviti trenul. E o cursa cu obstacole, despre care nu stii niciodata cum se va încheia. Daca ai destui bani poti lua vaporul sau poti închiria pentru câteva zile o ambarcatiune mica. Daca nu, închiriezi o masina care îti da libertatea sa vezi cele mai multe din comorile Egiptului. O autostrada noua, înca nefinalizata, ma face gelos ca nu sunt egiptean. Cum sa nu-ti amintesti ca în tarisoara noastra nu o mai scoatem la capat pe acest subiect? Sa fie coruptia de la noi mai întinsa si mai paralizanta decât în Egipt? În fine, oamenii. Egiptenii sunt obisnuiti cu turistii, le cunosc slabiciunile, stiu sa le exploateze, reusind sa-si rafineze mijloacele. Oricât ai fi de vigilent, nu poti evita capcanele. La Piramide, la Valea Regilor, la marile temple de la Luxor si oriunde, egiptenii se ofera sa te ghideze la un pret aparent rezonabil. Dar nu banuiesti ca ai intrat de fapt într-o retea. Cineva te conduce plin de bunavointa pe platoul piramidelor de la Giza cu o sareta. Apoi te preda altuia care te urca pe o camila, ca sa simti adierea desertului. Platesti din nou. Apoi ti se ofera o bere rece la un pret de… desert. La intrarea în Piramide mai platesti o data. Urmeaza asaltul celor care îti ofera cotracost sa faci fotografii în locuri interzise. Printre ei, politisti. Dupa care te conduc la prietenul comerciant de antichitati contrafacute, de papirusuri ori parfumuri orientale. În fine, daca nu te trezesti la timp, constati ca ai ramas fara bani. Americanii sunt vânati pentru naivitatea si generozitaea lor. Invers decât francezii, evitati, prudent, din pricina zgârceniei lor. Mihai Dorin este istoric si publicist
