Anul acesta, comunitatea academica si medicala din Iasi a suferit o pierdere foarte mare: Cristian Dragomir, fost rector al Universitatii de Medicina si Farmacie „Grigore T. Popa” si unul dintre cei mai reputati chirurgi ieseni. A învatat meserie de la marele Gheorghe Chipail, care a fost un deschizator de drumuri în chirurgie ce s-a stins din viata în 1997, iar unul dintre pupilii lui Cristian Dragomir este actualul rector al UMF, prof.dr. Viorel Scripcariu, unul dintre cei mai respectati chirurgi ieseni aflati înca în activitate. La slujba de înmormântare, chirurgul iesean Eugen Târcoveanu a spus despre profesorul Dragomir ca face parte din generatia de aur a medicinei românesti, de dupa Revolutie, „careia îi datoram toate marile transformari de care noi beneficiem astazi. Daca am ajuns unde suntem astazi, este si gratie profesorului Dragomir”. „Ziarul de Iasi” a ridicat însa o întrebare: daca generatiile de chirurgi care au adus medicina din capitala Moldovei acolo unde este astazi le cunoastem, exista alte generatii în spate care sa preia stafeta? Raspunsul specialistilor este ca momentan, da, exista, dar interesul fata de chirurgie, considerata cândva a fi „regina medicinei”, este într-o scadere observabila. Rezidentii încep sa se fereasca de domeniul chirurgiei generale, se retrag înspre specializari mai banoase, dar mai usoare si mai lipsite de riscuri. Iar la supra-specializari precum neurochirurgia suntem deja într-un trend generalizat în anii anteriori: întotdeauna rezidentii cu cele mai mici note sunt cei care aleg neurochirurgia. Medicii spun ca înca nu are de suferit calitatea celor care se specializeaza în acest profil, dar ridica unele semne de întrebare despre viitor. Un chirurg ajunge sa opereze individual la 40 de ani Într-un interviu acordat „Ziarului de Iasi” pe subiectul operatiilor ratate si a riscurilor acestora, chirurgul Eugen Târcoveanu a atins si subiectul conditiei chirurgului de astazi din România. Acesta a explicat ca tipologia pacientilor s-a modificat fundamental în ultimii 50 de ani. Atunci, vârsta medie a bolnavilor operati era de 45 de ani, astazi este de 75, cu multiple co-morbiditati, în special remarcându-se cresterea bolilor cardiovasculare. Mai mult, exista acum un interes mai mare în activitatea chirurgilor, care raspund public, adesea, atunci când fac o greseala, iar presiunea poate fi ridicata pentru un tânar aflat la început de drum. Iar drumul în sine spre a deveni chirurg este unul deosebit de complicat, mult mai complicat decât în cazul altor specializari medicale care sunt mai lipsite de riscuri si cu un program mai degajat. „Un tânar ambitios care trece cu bine admiterea la medicina, sutele de examene care nu rateaza nimic ajunge sa practice chirurgia independent cel mai devreme la 32 ani, câteodata la 40 ani, cu eforturi imense. Si ce îl asteapta? Program de lucru prelungit fara sarbatori, fara concedii lungi, garzi epuizante, disponibilitate permanenta si o mare responsabilitate. Din acest motiv chirurgia, care era regina medicinei, a ajuns sa nu mai fie în topul preferintelor tinerilor”, a explicat Eugen Târcoveanu. Acesta citeaza studii care arata ca numarul medicilor din SUA scade, în timp ce populatia este în crestere. În 2020 era un deficit de 86.000 de medici, în general, în SUA, iar în 2005 deficitul de chirurgi era de 1.300. Ramân locuri neocupate la rezidentiat, la chirurgie Prof.dr. Viorel Scripcariu, rectorul UMF Iasi, prezent în studioul ZDI TV, a precizat ca remarca si el o scadere a interesului fata de chirurgie. Rectorul a precizat ca în perioada în care acesta a fost student era o lupta si interes maximum pentru chirurgie în rândul tuturor candidatilor, fiind alesi doar cei mai buni. În zilele de astazi, cresterea salariilor în mod uniform, existenta unor categorii profesionale în medicina care nu implica aceleasi riscuri pe care le implica chirurgia, fie ea generala sau cu o anumita specializare, face ca multi rezidenti sa aleaga sa se specializeze în alte directii. Lipsa aceasta de interes se remarca si daca observam cifrele din ultimii ani de la rezidentiat de la Iasi. Chiar daca sunt cam 5.000 de candidati pe 2.000 de locuri, la Chirurgie se solicita în jur de 30 de posturi si se ocupa 25 sau 28. Prof.dr. Luminita Smaranda Iancu, prorector al UMF responsabil cu studiile postuniversitare si formarea profesionala continua, spune însa ca nu suntem într-o situatie în care trebuie, înca, sa ne îngrijoram. Aceasta a explicat pentru „Ziarul de Iasi” ca numarul de 30 de locuri pentru chirurgie este unul ridicat, argumentat si de faptul ca rezidentiatul se desfasoara în mai multe centre si sunt mai multi coordonatori, Iasul fiind un important centru universitar. „Daca am cere 20 s-ar ocupa toate si poate nu ar exista o astfel de discutie. De sase ani, când are loc alegerea posturilor, am vazut însa în sala ca primii care aleg pe tara iau cardiologie, neurologie si la urma sunt cei care aleg neurochirurgie, chirurgie, medicina de urgenta. Asta ma îngrijoreaza pe mine, ca la aceste specialitati foarte importante ajung an de ani cei care au printre cele mai mici punctaje la rezidentiat: iar acestia nu sunt chiar cei mai buni. Pe de alta parte, nu întotdeauna un rezident cu un punctaj mic este cel mai slab: am avut fosti studenti slabi la microbiologie care au ajuns ortopezi foarte buni”, a explicat prof.dr. Luminita Smaranda Iancu. „Am copii foarte buni care au renuntat dupa doua saptamâni la chirurgie” Prorectorul, care coordoneaza si activitatea rezidentilor în relatie cu universitatea, crede ca tinerii aleg în ziua de astazi fie alte domenii medicale, fie specialitati chirurgicale mult mai specializate: ORL, oftalmologie, ortopedie etc. La „chirurgie mare” stiu toti ca este greu si ca trebuie sa stie „anatomie cum stia Grigore T. Popa”. Si perceptia generala a oamenilor fata de chirurgi s-a modificat, explica prof.dr. Luminita Smaranda Iancu: înainte chirurgii erau fruntea si erau foarte buni, dar lumea s-a mai schimbat un pic. „Nu mai sunt astazi oameni care sa munceasca 18 ore pe zi cu salariul minim pe economie: în general lumea vrea sa munceasca cât mai putin si sa fie platiti cât mai bine; nu cred ca trebuie sa îi judecam. Dar de aceea poate e mai complicat de ales chirurgie. În fiecare zi ajungi sa operezi 4-5 oameni, trebuie sa fii puternic fizic, psihic, sa stii carte si anatomie, sa ai mâna buna. Am copii foarte buni care mi-au spus, dupa doua saptamâni de chirurgie, ca nu pot sa faca asa ceva desi toata viata si-au dorit sa fie chirurgi”, a mai precizat prof.dr. Luminita Smaranda Iancu. Momentan, în sistemul medical din România, deficitul este în alte domenii, explica specialistul. Pandemia ne-a aratat ca exista o nevoie mare de specialisti la ATI, dar mai ales pe epidemiologie si sanatate publica, DSP-urile având nevoie de profesionisti si de personal „ca de aer”. Neurochirurgul Bogdan Iliescu crede ca problema tine si de generatii Neurochirurgul Bogdan Iliescu, medic primar la Spitalul de Neurochirurgie din Iasi, spune ca a fost la rândul sau un pasionat de chirurgie înca devreme în studentia sa la medicina si îi este greu sa înteleaga generatiile de studenti de astazi, care par mai degraba ca vor sa se fereasca de ea. Una dintre explicatii, spune Bogdan Iliescu, este ca generatia sa a fost una dintre ultimele care au învatat foarte devreme ca „lucrurile care merita se fac cu efort si cu sacrificii”. „Asta este o notiune care nu doar ca nu e întiparita în mintile tinere de astazi, dar le si displace într-o masura semnificativa. Chirurgia este o specializare care, ca sa ai rezultate si sa poti spune ca o faci bine, îti solicita timpul si energia. Tinerii de astazi sunt ceva mai pragmatici si daca exista un drum mai usor îl vor alege cu predilectie”, a explicat neurochirurgul. El spune ca, desi specializarea chirurgiei în general este, într-adevar, una complexa si dificila, progresul tehnologic din ultimii 20 de ani a facut-o mult mai sigura si mai putin stresanta. Crede ca mai degraba s-a schimbat ceva la felul în care se raporteaza studentul medicinist la ideea de a deveni chirurg, decât la constientizarea dificultatii profesiei sau a specializarii. Cât despre rezidentii cu note mici care se îndreapta catre neurochirurgie, spune ca în toate generatiile au fost tineri care asimileaza informatii si devin doctori foarte buni, iar rezidentiatul nu e mereu cel mai bun reper, conform medicului, de a masura capacitatea de „rationament medical a tinerilor doctori” sau a tuturor abilitatilor care definesc „un doctor si un chirurg bun”. „Rezidentiatul în neurochirurgie este mai lung, este o specialitate mica, chiar daca în curs de dezvoltare si de extindere, locurile în spitale pentru tinerii specialisti sunt înca o problema spinoasa. Si nici nu începem sa vorbim despre dificultatea specialitatii în sine, atât tehnica, cât si medico-legala. Toate astea o fac o specialitate pe care o aleg cei pasionati sau cei care vor sa faca chirurgie si care nu au «prins» specialitatea pe care si-o doreau mai mult. Însa atitudinea generatiei este într-adevar o problema mult mai serioasa. Neurochirurgia, poate mai mult ca alte specialitati chirurgicale, nu se poate face la program si doar dupa o programa”, a conchis Bogdan Iliescu.
