Doar o simpla privire pe nomenclatorul de meserii de azi te face sa iei creionul rosu si sa tai o multime dintre ele care mâine nu vor mai fi. Asta însemnând ca acum e ultimul om care o mai presteaza si dupa ce el va muri, va lua si meseria cu el. Trebuie sa ne gândim constant, daca nu din ce în ce mai intens la viitor pentru ca viteza cu care se traieste viata si evolueaza lucrurile astazi depaseste orice limita anticipata. Transformarile care au loc sunt uimitoare si aproape instantanee. Efectiv te culci azi cu o situatie în tara ta si în lume, daca nu chiar la oamenii din jurul tau, iar mâine te trezesti cu alta, complet diferita. Aproape ca nu te mai recunosti nici tu în oglinda dupa ce clipesti de doua ori... Având în vedere aceste lucruri nu poti sa nu te gândesti macar intuitiv la ce va fi mâine, peste un an, doi, peste 10 sau 20 de ani. Unele transformari pot fi usor de anticipat pentru ca începutul lor de acum este evident si sunt sanse mici ca sa li se schimbe traiectoria în urmatorii 5 sau 10 ani, sa zicem. Doar o simpla privire pe nomenclatorul de meserii de azi te face sa iei creionul rosu si sa tai o multime dintre ele care mâine nu vor mai fi. Asta însemnând ca acum e ultimul om care o mai presteaza si dupa ce el va muri, va lua si meseria cu el. Ocupatii pe cale de disparitie sunt cam toate care au de-a face cu lucrul mai mult sau mai putin manual realizate de un individ, cum ar fi acar, cizmar, reparator de stilouri, umbrele, brichete, hamal, pivnicer, plapumar, pompagiu, ramar poleitor, recoltator stuf, remaieur ciorapi, cizmar, saltelar, smântânitor, telefonist. Aceste îndeletniciri îsi traiesc sub ochii nostri ultimele clipe. De mâine nu vor mai exista, vor ramâne doar în amintirea noastra, în carti, în filme. Eu as merge si mai departe si as spune ca multe alte profesii care sunt acum pe cai mari în foarte scurt timp vor lua si ele calea pierzaniei. Ma refer aici la una fara de care viata moderna nu se poate concepe, dar care este trecatoare, aceea de sofer. Mi-e imposibil sa îmi imaginez drumurile din aceasta lume peste 50 de ani daca numarul de masini va continua sa creasca asa cum o face azi. Este evident ca ceva se va întâmpla, vrând-nevrând, ca sa mai putem fi mobili, sa ne mai putem deplasa dintr-un loc în altul, iar asta nu se va mai putea face în ritmul de dezvoltare actual si cu structura noastra rutiera, nu doar din România, ci din întreaga lumea. E nevoie de schimbari radicale si una dintre ele e sa se limiteze ori sa se elimine complet deplasarea cu masini individuale, iar daca acest lucru nu se va putea face, atunci sa se treaca la circulatia aeriana pentru ca pe sol nu se va mai putea fizic, nu va mai fi suficient spatiu, chiar daca strazile vor fi suspendate unele peste altele. Prin aer posibilitatile sunt aproape nelimitate, iar în acele conditii soferii de azi nu-si vor avea locul. Burtosul cu volanul în mâna va fi demult trecut la pensie, locul lui luându-l computerul de bord autonom si fara nume. Da, foarte curând nu vom mai merge cu masini pe sosele, ci cu aparate zburatoare asemanatoare masinilor, poate drone, si vom circula pe culoare invizibile prin aer, pe deasupra pamântului, fara semne de circulatie, fara scandaluri în intersectii. În cel mult 50 de ani lucrurile vor fi astfel. Multi dintre noi vor prinde acele vremuri. Ironia face ca probabil cam tot în acea perioada vom fi terminat si noi, românii, de construit autostrazile din Moldova, care vor deveni foarte curând inutile... Vor aparea profesii noi pe lânga cele actuale de care e greu sa „scapi”, cum ar fi agentul de orice fel, avocatul, cercetatorul, consilierul, medicul, inginerul si, bineînteles, expertul, directorul sau seful. Astea vor dainui la infinit. Nici artistii nu vor disparea atâta timp cât omul va mai avea cât de cât un suflet. La fel si arhitectii, si designerii. Cea mai veche meserie va ramâne pe acelasi loc binemeritat dintotdeauna, doar ca va capata nuante dintre cele mai diverse si ciudate. Robotii umanoizi vor concura oamenii în acest domeniu pâna la monopol si vor veni „bucurosi” în întâmpinarea clientilor cu cele mai diverse servicii si pentru toate gusturile. Fara mofturi, fara riscuri, cu igiena totala si la preturi rezonabile. Nici nu vad cum va fi altfel. La nivelul relatiilor de familie vor interveni schimbari majore, din ce se observa chiar azi. Dupa cât de mult se accepta si se încurajeaza „libertatea” sexuala, de pilda, cu siguranta în viitor procentajul relatiilor non-hetero va creste fulminant, acest lucru având un impact major asupra societatii, relatiilor umane, în general, si a meseriilor, evident, în particular. De aici vor aparea o multime de noi îndeletniciri. Cum dorinta de a avea copii nu se va schimba pentru ca omul în esenta lui va ramâne acelasi înca multe mii de ani, dar având în vedere ca în cupluri de acelasi sex procrearea nu se poate face decât cu interventii exterioare, vom vedea în viitor cum înfloresc meserii care pâna acum au fost neglijate aproape total. Mama surogat, un exemplu, va aparea în câtiva ani în nomenclatorul meseriilor, bag mâna în foc. E total logic. Cum poate avea copii o familie formata din doi barbati decât prin externalizarea serviciului, prin semnarea unui contract de colaborare cu o femeie, cu o doamna de specialitate? Poti apela, evident, la prieteni, dar nu la infinit si nu oricând. Adoptiile de copii abandonati va fi în continuare o solutie, asta e sigur, dar una din ce în ce mai putin fiabila pentru ca autoritatile vor face tot ce vor putea pentru a încuraja pastrarea copiilor de catre parinti în locul înstrainarii lor, cum e si firesc. De cealalta parte, o alta meserie ce va înflori va fi aceea de donator de sperma. Nu glumesc deloc, tot ce spun aici e un rationament cât de poate de realist. Cum poate avea copii un cuplu format din doua femei, decât tot cu ajutorul unui contract de colaborare cu o banca de samânta umana sau cu o terta persoana de sex opus? Daca azi nu apare pe nomenclator, tot în câtiva ani vom venea introdus acolo la litera D acest nume: Donator material seminal. Va fi o profesie banoasa si usoara... Drept consecinta directa a acestor noi aparitii, profesiile de psiholog si psihoterapeut vor exploda din cauza numeroaselor probleme de adaptare a noilor generatii provenite din familii din care va lipsi mereu cel putin un parinte biologic care nu poate fi niciodata înlocuit cu nimic, în pofida dragostei si grijii demne de lauda ale familiei adoptive. Copiii abandonati de ambii parinti biologici vor tânji dupa acestia vrând-nevrând, chiar daca vor fi iubiti si îngrijiti ca la carte de cei doi tati sau de cele doua mame adoptive. Copiii care vor avea doar un tata biologic, vor simti lipsa mamei, pe care celalalt tata nu o va putea suplini în totalitate, si invers, cu cei care vor avea doar o mama biologica. Psihoterapeutii vor prospera... În concluzie, nu stiu ce sa zic, încrengatura de implicatii ce decurge din viitorul acesta atât de aproape, de sigur, dat si atât de deschis catre orice, depaseste la un moment dat orice logica sau imaginatie. Briscan Zara este scriitor si publicist
