Politehnica Iasi a încheiat cu o victorie parcursul din 2022 pe teren propriu, trupa antrenata de Leo Grozavu trecând sâmbata, cu 1-0, de Dinamo Bucuresti, o grupare în degringolada din toate punctele de vedere: financiar, resurse umane, juridic, sportiv etc. Succesul era asteptat de toata lumea, tinând cont de diferentele uriase dintre cele doua cluburi, bugetul mult mai mare al Iasului generând un lot mult superior fata de cel al bucurestenilor. Astfel, Poli a mizat pe jucatori cu sute de meciuri în Liga I, platiti mai bine ca în esalonul de elita, în timp ce glorioasa trupa dinamovista de alta data a fost alcatuita acum dintr-un junior (Oncescu), patru jucatori sub 21 de ani (Giafer, Bani, Borcea si Serban), un fotbalist dat afara de Iasi (I. Rosu), doi care, practic, au terminat-o de ceva vreme cu fotbalul (Patriche si Buhaescu) si trei straini de mâna a doua. Într-un astfel de cadru, succesul gazdelor nu a mirat pe nimeni. Mirarea a aparut doar ca urmare a aspectului general al meciului, lipsit, exceptând executia lui Hlistei de la gol, de spectacol. Tonul estetic al jocului a fost generat de ieseni, care au pus accent pe agresivitate, chiar intimidarea adversarului, lucru recunoscut si de Grozavu. Determinarea maxima a gazdelor a taiat rapid aripile cruzilor bucuresteni, care nu au mai etalat jocul deschis, cu multe ocazii de gol, din alte partide. Dar cum nici Poli nu a excelat pe faza ofensiva, disputa a fost extrem de saraca în faze de poarta. Acest lucru a fost pregnant mai ales în primul act, în care, de pilda, gazdele nu au fost în stare sa traga pe poarta! Iasul a jucat pragmatic în actul secund. A iesit de la cabine cu motoarele turate, a înscris repede, apoi a închis meciul. În paranteza fie spus, faza golului a caracterizat perfect haosul de la Dinamo: Harrison a fost uitat singur în careu, de unde a centrat nestingherit, iar Hlistei a reluat neavând pe nimeni în jurul lui, desi oaspetii aveau opt jucatori în careul lor! Revenim la modul în care Poli a jucat. Faptul ca dupa gol Iasul nu a mai avut nicio tentativa serioasa ofensiva, nici macar pe contraatac, desi culoarele erau uriase, a surprins chiar mai mult decât lipsa ocaziilor clare din primul act. Mai deranjant pentru multi a fost însa modul în care au curs ultimele minute, în care Iasul a etalat întreg arsenalul de trageri de timp. Acest lucru a adâncit fractura între cele doua curente de opinii care s-au conturat si pâna la 1-0 în rândul suporterilor. Când unii erau încântati de nivelul determinarii, iar altii si-ar fi dorit si spectacol în fata unei trupe subrede. De partea primei baricade au trecut si cei care s-au aratat multumiti de rezultat, în special partizanii principiului “scopul scuza mijloacele”. Altii, chiar multumiti de victorie, s-au aratat iritati de faptul ca Iasul nu numai ca s-a chinuit sa treaca de o echipa modesta (la statistica Poli s-a impus clar doar la suturi în afara portii, 3-0, la suturi pe poarta si cornere raportul fiind egal, 3-3, sau echilibrat, 6-5, aspectul general a fost iarasi echilibrat), dar a si apelat pentru atingerea obiectivului, din plin, la simulari, mingi bubuite si alte elemente de fragmentare a jocului. Astfel, nu numai ca fotbalul sampanie nu a fost vazut deloc, dar si timpul de joc efectiv a fost extrem de scazut. Dincolo de controversele legate de gusturi, Poli si-a atins obiectivul. Iar cele trei puncte care ramân la finalul partidei pastreaza Politehnica pe un culoar bun înaintea ultimei reprezentatii a anului, care va avea loc sâmbata, în deplasare, cu modesta Unirea Constanta.
