Societatea înca mai crede ca a avea copii este o conditie prealabila pentru fericirea conjugala. Poate ca daca femeile fara copii ar vorbi mai mult despre motivele alegerii lor, ar ajuta societatea sa scape de prejudecatile care o determina sa le judece atât de aspru. La urma urmei, ar trebui sa fim cu totii de acord ca aceasta alegere este exclusiv „afacerea” fiecarui cuplu si nu a celor din jur. Declaratiile recente ale artistei Delia Matache privind motivele pentru care aceasta nu ar dori sa devina mama au incendiat retelele de socializare. Sinceritatea artistei a stârnit o avalansa de comentarii dintre cele mai acide la adresa ei. „Femeile au obligatia de a aduce pe lume copii, de aia au fost lasate de Dumnezeu pe pamânt, dar tu, draga Delia, - a scris cineva, traiesti degeaba pe lumea asta!” „Termina-ti scoala, casatoreste-te, fa copii si dedica-ti restul vietii familiei. Cumpara-ti o casa si pune bani deoparte pentru viitorul copiilor!” Acestea sunt doar câteva dintre sfaturile cu care au crescut mai multe generatii si care, pe masura ce societatea progreseaza, sunt din ce în ce mai mult puse sub semnul uitarii. În anii 80, termenul „dink ” - Double Income No Kids - a fost popularizat pentru a defini cuplurile rebele care au decis sa puna capat acestui mod de a gândi existenta, gasindu-l nepotrivit raportat la aspiratiile lor, iar noutatea, la 40 de ani de la aparitia termenului, este ca „dink-urile” sunt din ce în ce mai multe comparativ cu acei ani. Sociologii noteaza ca în ultimii zece ani, numarul burlacilor a crescut în întreaga lume. Daca în 2010 numarul burlacilor era de 57 de milioane, astazi sunt deja aproximativ 68 milioane, spun statisticile. În acelasi timp, este posibil sa numaram deja aproximativ zece tipuri de forme diferite de relatii de familie si casatorie. Ce indica aceste date - criza relatiilor de familie sau, dimpotriva, evolutia acestora? În acelasi timp, numarul cuplurilor care nu-si doresc copii e în continua crestere. Ideea de individualism, dupa cum vedem, cucereste întreaga lume. Traim vremuri în care principala obligatie a unei persoane pare a fi doar îmbunatatirea relatiei cu ea însasi, cu nevoile si aspiratiile sale si nu în raport cu familia sa, copiii sau altcineva, astfel ca, din ce în ce mai multi prefera sa traiasca singuri, fara prea multe obligatii si responsabilitati. Astazi, observam ca marea majoritate a tinerilor nu mai au mentalitatea pe care o aveau bunicii sau parintii nostri, aceea ca mariajul este pe viata. Ei sunt constienti ca acest lucru, mariajul, s-ar putea sa nu se întâmple niciodata si, cel mai important, nu vad asta ca pe o mare tragedie. Multi tineri au o atitudine de acceptare fata de nasterile nelegitime sau premaritale sau fata de uniunile liber consensuale. Lucrurile s-au schimbat la nivelul relatiei de cuplu: ei neaga rolul femeii ca fiind exclusiv acela de casnica, gospodina si mama - singura responsabila de cresterea si educatia copilului, multi sunt destul de loiali atât ideii de adulter, cât si formelor alternative de relatii de familie si casatorie. Cu câteva decenii în urma, multe dintre aceste idei despre familie ar fi provocat o respingere vehementa în societate, dar astazi ele devin, dupa cum vedem, norma. De exemplu, multi occidentali adopta o casatorie la distanta, când relatia este înregistrata oficial, dar sotii nu locuiesc împreuna sub acelasi acoperis. Ori o casatorie sezoniera, pentru o perioada limitata de timp, în care unul din parteneri, femeie sau barbat, nu conteaza, practic e sustinut financiar de celalalt pentru compania pe care o ofera în acea perioada partenerului sau. Unii adopta casatoria deschisa - o forma în care relatiile extraconjugale sunt permise ambilor parteneri si ale caror experiente sunt împartasite reciproc. Pentru un adult care adera la un asemenea libertinaj, nasterea unui copil devine o corvoada, pentru ca, pur si simplu, aparitia unui copil contravine alegerilor lor în materie de relatii conjugale. Mai mult, în vremuri de individualism, suntem mai selectivi. Cautam mult timp „persoana potrivita”, avem o imagine mai clara a ceea ce cautam, si nu ne mai grabim ca altadata la maritis. Ei bine, daca nu o gasim, ne consolam cu asta si suntem decisi sa traim singuri, considerând ca astfel facem alegerea cea mai buna. Ne obisnuim si chiar gasim avantaje în acest fel de trai. În plus, astazi, nu mai suntem dependenti financiar unul de celalalt. Ne putem permite sa ne descurcam fara niciun ajutor, nu mai avem atâta nevoie de un partener cu care sa locuim sau sa împartim sarcinile în casa, atunci când trebuie sa facem cele mai dificile treburi casnice. Mâncarea o primim prin catering, cumparaturile si plata facturilor se pot face online, marea majoritate a femeilor conduc singure automobilul, comunicarea se poate face pe retelele de socializare, ca sa nu mai vorbim de faptul ca locuintele noastre sunt pline de electrocasnice care sunt gata sa faca aproape totul pentru noi. Societatea, în general, a echivalat de-a lungul istoriei feminitatea cu maternitatea. Se presupune, tinând cont de aceasta mentalitate, ca toate femeile vor sa fie mame, iar daca o femeie nu îsi îndeplineste aceasta „datorie”, viata ei este incompleta. Se presupune, în conformitate cu aceeasi mentalitate, ca, daca o femeie nu are copii, este fie „stearpa”, cum se spune în popor, fie „egoista”, prin urmare, din punctul de vedere a societatii, nu exista o cale de mijloc, acest fapt, de a nu avea copii, nefiind, dupa opinia celor mai multi, o chestiune ce tine de alegerea unei femei. Toate aceste idei, sustinute de culturi diferite si de generatii diferite, sunt, desigur, gresite: dupa cum vedem, nu toate femeile vor sa fie mame. Multe femei duc vieti pline, fericite si complete fara a fi mame. Maternitatea nu este o cerinta a feminitatii sau a unei vieti împlinite, e doar o alegere personala. Dorinta de a fi mama nu se naste brusc, ea se construieste din aspecte personale, culturale, din istoria specifica, din capacitatea fizica sau abilitatea cu care este înzestrata fiecare femeie si, bineînteles, sprijinul real pe care îl are pentru o asemenea responsabilitate. Uneori se mai întâmpla ca o femeie sa decida sa se casatoreasca, dar, în timp, ideea de a fi mama nu apare pentru ea ca o dorinta reala: este acolo, dar fara sa fie îndeplinite conditiile pentru ca ea sa realizeze aceasta. Cu alte cuvinte, instinctul matern poate sa nu existe, prin urmare, nu toate femeile sunt capabile si apte sa fie mame, chiar daca aceasta idee nu e pe placul sau pe întelesul societatii. Trebuie avut în vedere faptul ca, desi decizia de a nu avea copii este reversibila, unele femei simt presiunea sociala pentru a-i avea. Alteori chiar familia este cea care pune presiune, iar în anumite circumstante prieteniile în sine sunt cele care conditioneaza aceasta decizie importanta. De îndata ce termina liceul, fetele aud de la cei apropiati: „Când te gândesti sa te mariti si sa faci si tu copii? Eu la vârsta ta...” Iar cu cât înainteaza în vârsta presiunea devine si mai puternica „Ei, nici un copilas? Sunteti de ceva timp împreuna! Aveti probleme cumva?” sau „Noi mergem la petrecere, ne adunam doar noi care avem copii, nu stiu daca e cazul sa veniti si voi!” În acest caz, refuzul de a avea copii la femei reprezinta nu doar o alegere, ci si o reactie fireasca de repulsie a psihicului la presiunea din afara. Într- o zi, o cunostinta mi-a spus cu lacrimi în ochi: „Când mi se pun astfel de întrebari înnebunesc, am impresia ca am fost dezbracata si organele mele reproducatoare sunt examinate în public sa vada lumea daca mai sunt viabile”. Sub presiune, o persoana este fortata sa-si apere limitele personale, precum si dreptul la autodeterminare. Versiunea extrema a autodeterminarii în asemenea cazuri este lipsa dorintei de a avea copii si, uneori, chiar dispretul fata de ei. Potrivit unui studiu al revistei Sex Roles - A journal of Research, pe care l-a publicat si Vogue, majoritatea oamenilor considera cuplurile care aleg sa traiasca fara a avea copii ca distrugând structura morala a societatii. „Oamenii care aleg sa nu aiba copii provoaca o întreaga furtuna de emotii: furie, dezgust, dezamagire”, scrie autorul studiului, Leslie Nardo. „De asemenea, sunt considerati mai putin împliniti din punct de vedere spiritual.”, conchide acesta. Cu alte cuvinte, studiul afirma ca oamenii fara copii sunt vazuti ca persoane ce duc vieti „incomplete” si „nefericite”. Vine însa si contrariul - un alt studiu efectuat pe cupluri din 22 de tari din întreaga lume si publicat în Jurnalul American de Sociologie (AJS) - afirma ca cei care au copii se considera mai nefericiti decât cei care nu au. Autorii au numit acest fenomen decalaj de fericire parentala. Deci, concluzionând fara a fi facut vreun studiu, adevarul e mereu la mijloc. În general, argumentul cel mai des folosit când se insista asupra unei femei ca ar trebui sa ramâna însarcinata este ca, daca nu o face, nu va avea cine sa aiba grija de ea când va fi în vârsta, „sa-i aduca un pahar cu apa”, pentru ca un copil, o asigura altii, este întotdeauna un ajutor la batrânete. Si tocmai din acest motiv, nu putine femei decid sa nu fie mame, întrucât resping perspectiva stabilirii unei astfel de relatii utilitare cu un copil. „Nu am de gând sa fac copii ca sa le fiu o povara la batrânete, prefer sa-mi iau un câine. E ca si când as naste o pusculita în care bag bani 20 de ani si pe care o desfac la batrânete ca sa-mi recuperez investitia”, si-a exprimat opinia, cu putin umor, o prietena. Iar realitatea contrazice si mai mult teoria paharului cu apa, daca privim în jur vedem câti seniori nu beneficiaza de atentia si grija copiilor lor, unii fiind plecati în strainatate la munca sau fiind ancorati în activitati care le ocupa tot timpul. Multi aud fraze de la parinti: „Ti-am dedicat viata, mi-am petrecut cei mai buni ani din viata crescându-te pe tine!”. „Am renuntat la facultate ca sa te cresc!” sau „în timp ce altii se distrau, eu plimbam caruciorul!” Astfel de fraze formeaza adeseori impresia ca a fi parinte este o povara grea care te împiedica sa traiesti o viata fericita. Iar multe persoane cred ca a avea copii este sfârsitul carierei stralucite pe care ar avea-o daca ei, copiii, nu s-ar naste. De aici si refuzul de a deveni parinte, din teama, nu toti sunt dispusi sa repete scenariile parintilor lor care, spun ei, si-au sacrificat dorintele, libertatea, cariera, fericirea pentru binele copilului. De asemenea, cresterea numarului de locuri de munca pentru femei în diverse domenii si numeroasele exemple de femei de afaceri, specialisti, manageri de succes au dus la faptul ca majoritatea nu sunt pregatite sa renunte la cariera pentru maternitate - astazi, acesta este poate unul dintre cele mai frecvente motive pentru care un cuplu renunta la a avea un copil. Cunoastem, de asemenea, multe cazuri când i s-a impus copilului un rol si responsabilitati neobisnuite pentru vârsta lui. De exemplu, daca, în caz de incapacitate sau absenta a unei mame, fiica acesteia preia rolul ei în familie, crescând fratii mai mici. Dupa ce a luat o înghititura de „maternitate”, care este atât de dificila pentru un copil, aceasta fata, la maturitate, nu mai este pregatita sa repete aceasta experienta si o proiecteaza involuntar în propria familie. De asemenea, multe din cazurile de femei care au fost abuzate fizic sau sexual în copilarie, cred ca, prin gestul lor, acela de a nu avea copii, pun capat unei istorii traumatice în care a dominat agresiunea, spulberând astfel teama ca si propriului copil i s-ar putea întâmpla ceva similar. O familie din zilele noastre este orice uniune umana în care exista o relatie emotionala calda, o viata comuna, cu dorinte, obligatii si sentimentul ca sunt cei doi si exista toti ceilalti pe lânga ei în armonie si respect. Dupa cum observam motivele pentru care o femeie decide sa nu aiba copii sunt diverse. Societatea înca mai crede ca a avea copii este o conditie prealabila pentru fericirea conjugala. Poate ca daca femeile fara copii ar vorbi mai mult despre motivele alegerii lor, ar ajuta societatea sa scape de prejudecatile care o determina sa le judece atât de aspru. La urma urmei, ar trebui sa fim cu totii de acord ca aceasta alegere este exclusiv „afacerea” fiecarui cuplu si nu a celor din jur. Cristina Danilov este psiholog
