Profesorii se completau deci reciproc. Mofteaza oferea competenta si know-how administrativ, iar Stripet retorica si curaj. Unul îsi trata agorafobia, celalalt îsi hranea agorafilia. Împreuna formau un excelent senator si, ca atare, în lumina noului regulament, urmau sa vina la sedinte în costum de dragon chinezesc, singurul care îi cuprindea pe amândoi în aceeasi entitate. Presedinta Senatului Universitatii Leaganul Civilizatiei, doamna Maribella Surîs, era furioasa pe doi dintre membrii înaltului for academic – pe profesorul Stepariug Mofteaza, de la Civilizatii Stravechi, si pe profesorul Vladimid Stripet, de la Civilizatii Vechi. Ea însasi profesoara la Civilizatii Pre-Moderne, Maribella îsi alimentase furia obiectiva (întemeiata pe motive concrete, ce se vor vedea mai jos) cu mici puseuri de subiectivitate, ivite din competitia specializarilor. Pe palierul subiectivitatii, un rol important l-au avut si cei doi vice-presedinti, profesorul Nerol Scarlatin – titular la Civilizatie Moderna – si profesoara Taralamba Fredon – ocupanta Catedrei de Civilizatie Post-Moderna –, care credeau ca disciplinele predate de Mofteaza si Stripet nu aveau ce cauta într-o universitate euro-americana a secolului XXI. Îi repetau detaliul mereu doamnei Surîs, supralicitându-si, desigur, critica si pe fondul amintitelor defecte obiective, dezvaluite de cei doi. Care erau defectele în cauza? Doua particularitati comportamentale ale lui Stepariug si Vladimid, complet opuse, însa, în ochii Maribellei, în egala masura antipatice si demne de oprobriu. În timp ce Mofteaza lipsea de la sedinte, Stripet era prea prezent. Daca absenta în exces poate fi înteleasa, prezenta cu asupra de masura trebuie cumva explicata. Vladimid Stripet îsi facea simtita personalitatea la sedinte într-un mod covârsitor. Vorbea mult, criticând, încontinuu, orice initiativa administrativa sau legislativa. Expozeurile sale erau amanuntite, dar, desi aparent competente, imposibil de urmarit. Vladimid tipa deranjant, vocea urcându-i uneori atât de sus, încât simteai nevoia sa-ti astupi urechile. La sfaturile machiavelice ale lui Scarlatin si Fredon, Surîs a convocat o asa-zisa „sedinta de urgenta” în miez de noapte. Notificarea electronica a membrilor Senatului s-a produs la orele 22.30 într-o zi de sâmbata. Întâlnirea fusese programata pentru ora 24.00. Se întelege, au venit doar trei senatori, presedinta si cei doi vice-presedinti. Ordinea de... noapte continea un singur punct: „Schimbarea regulamentului de organizare si functionare a Senatului, în conformitate cu noile cerinte ale Societatilor Pre-Moderne, Moderne si Post-Moderne”. Modificarea viza introducerea unor prevederi cruciale în capitolul „Drepturile si obligatiile membrilor Senatului universitar”. Prima redefinea prezenta obligatorie la sedintele forului, aducând completarea coercitiva: „La doua absente nemotivate, senatorul va fi exclus”. Aici, Scarlatin, cu nervii captivi în oala sub presiune, solicitase intial excluderea „la zero absente”. Surîs si Fredon, desi furibunde la rându-le, i-au explicat, cu o doza de ratiune în plus, ca, în cazul în care introduceau prevederea, se demitea, practic, tot Senatul. Nerol, cedând, a cerut „o absenta unica”, dar nici asa nu a mers, colegele amintindu-i ca lipsise si el o data în actualul mandat. Spumegând, Scarlatin a strigat: „Bine, atunci o absenta si jumatate!” Doamnele l-au linistit din nou, observând ca „jumatatea” în chestiune nu putea fi cuantificata, întrucât durata sedintelor ramânea variabila, depinzând de debitul verbal al lui Stripet. În fine, asta i-a trimis la prevederea a doua. Daca, prin limitarea absentelor, „îi puneau cruce chiulangiului de Mofteaza”, dupa cum s-a exprimat Maribella, gasisera, iata, in extremis, un ac si pentru cojocul „nebunului de Stripet”. Cei trei au stabilit (dupa ce s-a linistit Nerol care începuse iarasi sa zbiere „zero secunde”) ca „durata unei interventii senatoriale nu va depasi un minut, depasirea ducând la excluderea celui vinovat”. Astfel, îl crucificau, fara drept de apel, si pe Stripet. Regulamentul a intrat imediat în vigoare. Ce sa vezi însa? La urmatoarea sedinta, Vladimid a aparut echipat în dragon asiatic, cu patru labe. A explicat ca picioarele din spate îi apartineau lui Mofteaza care se prezenta la Senat. Apoi, a adaugat ca Stepariug este agorafob si bun administrator, iar el, prin contrast, agorafil si bun orator. Pâna acum, Mofteaza îi dictase în casti, de la distanta, ce sa zica, iar el rostise tare ce i se transmitea, pentru a putea fi auzit de furnizorul de informatii. Profesorii se completau deci reciproc. Mofteaza oferea competenta si know-how administrativ, iar Stripet retorica si curaj. Unul îsi trata agorafobia, celalalt îsi hranea agorafilia. Împreuna formau un excelent senator si, ca atare, în lumina noului regulament, urmau sa vina la sedinte în costum de dragon chinezesc, singurul care îi cuprindea pe amândoi în aceeasi entitate. Stripet a constatat ca dragonul – nespecificat în regulament – avea dreptul la oricâte minute de speech si-ar fi dorit, întrucât nu putea fi exclus. Maribella s-a prelins moale sub masa, în vreme ce Scarlatin, cu ochii iesiti din orbite, tipa victorios: „Arestati-l pentru expunere indecenta! Agorafilie înseamna adictia de a întretine relatii intime în locuri publice.” Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
