Je suis Buzatu!

Avem drepturi! E o tara libera, sunt si ei oameni, mai gresesc, ca nimeni nu-i perfect! Toti avem dreptul sa traim bine! Jos dictatura! Sa moara mama lu’ Angelica, mari nedreptati se intampla de ceva vreme incoace in tara noastra, fratilor. Nu stiu ce e cu lumea asta, dar asa nu se mai poate. Oameni buni, linistiti si nevinovati, care nu vor raul nimanui, care-si vad linistiti de drogurile si mita lor cea de toate zilele, de familia si prietenii lor influenti, cu bani si functii, de treaba lor inofensiva, care ajuta pe alti frati de-ai nostri mai putin norocosi atunci cand sunt prinsi in ofsaid de Brigada Antidrog ori au datorii, cu suflet bun si darnic, sunt atacati din toate partile, arestati, huiduiti in vazul lumii, bagati in temnita pe nedrept. Nu stiu cum de nu se crapa pamantul asta de atata rautate a oamenilor. Ce aveti cu domnu’ Buzatu, ma, ce aveti cu Vlad Pascu, ce aveti cu toti baietii si fetele astea frumoase si drogate care se distreaza si ele cum stiu mai bine si cum pot?! Ha? Vai, de capu’ meu! Ce, voi nu ati fost tineri, sarakilor, nu ati vrut si voi petreceri, sa trageti pe nas, ori sa visati cu ochii deschisi cand erati la volan si cu acceleratia la podea? Daca nu erau pe vremea voastra atatia bani ca azi si pastilute din astea colorate si tigari cu iarba, si masini puternice si bengoase, asta inseamna ca ei sa stea sa se uite la ele? Asta e lumea de azi, e mai evoluata, mai complexa, tinerii se adapteaza mai repede la ea. Vreti sa stea cu mainile in san? Nu, ei trebuie sa apuce cat de mult pot. Va e ciuda voua, asta e... Saracul, dom’ presedinte Mitica Buzatu, un om atat de fin si cu bun simt, un filosof in adevaratul sens al cuvantului. N-a vorbit niciodata de rau pe nimeni, n-a jignit, a fost mereu corect, oamenii il iubeau. Avea si el niste bani stransi din salariu si meditatii, ca tot omul si ii tinea mereu cu el in masina de frica hotilor, ca doar nu era nebun sa-i puna la banca sa ii pape aia pe toti din comisioane, si hop, s-a bagat Politia in borsul lui. Ce treaba aveau ei cu banii lui? De invidie, de aia. Invidia ne omoara. De ce el sa aiba si ei nu. Si daca nu ar fi fost un om cu o inima atat de darnica si deschisa, care a facut atat de mult bine judetului as mai zice, dar asa... Haideti sa luam exemplul fratelui nostru din Parlament, bunul, simpaticul si dreptul Eduard Popica, deputat PSD, ginerele asa-zisului denuntator al stimabilului nostru presedinte de CJ, care infrunta cu atata curaj hoardele de jurnalisti lacomi dupa stiri, avizi de sange nevinovat. Ati vazut ce bine le-a zis, bravo lui, ca domnul presedinte a fost ca un tata pentru el, ca ce i s-a intamplat lui e o mare nedreptate si nenorocire. Bietul de el, se vedea pe fata cat de sfasiat de durere era, cat de socat de oribila si inumana actiune ce i se facea bietului om. Cum sa faci asa ceva, domnule, cum sa bagi in puscarie un cetatean model al acestei tari, un roman in varsta, cu atata experienta, care cunostea atata lume, care nu a facut decat bine familiei lui si prietenilor? Ce suflet poti sa ai? Domnul Popica, domnul deputat, care a ajuns atat de sus prin propriile puteri, neajutat de absolut nimeni, care a dat dovada de multe calitati pe care nu stam sa le enumeram aici pentru ca nu ne-ar ajunge paginile si tastatura de la calculator, ar trebui sa fie un exemplu pentru noi toti. Haideti sa fim alaturi de el, de ei toti, de toti acesti napastuiti pe nedrept ai soartei, haideti sa ii sustinem, ca nu merita bietii oameni sa fie atat de asupriti, merita sa fie fericiti si liberi. Iar cu ei si noi... Sa strigam in gura mare: Je suis Buzatu! Je suis Buzatu! La fel cu sarmanul copil Vlad Pascu. Haideti sa strigam cu totii cat putem: Jesuis Pascu! Jesuis Pascu! Nu a fost vina lui pentru accidentul ala nefericit, ce cautau acei derbedei pe strada la ora aia cand oricine cu masina puternica putea sa treaca drogat pe acolo?! Erau si ei beti si drogati ca veneau de la petrecere, ei de ce nu sunt trasi la raspundere? Era dreptul lui Vladut sa faca ce voia, era masina lui, viata lui, drogurile lui. Nu a furat de la nimeni bani sa cumpere nimic, a cumparat tot cu bani cinstiti de la parinti. Acestia au muncit pentru ei, nu au furat, si oricine munceste merita ce are. Ce vina are unul ca e mai bogat decat altul? Daca ne-am fi nascut toti la fel, ce mai era lumea asta, comunism! Jos comunismul! Mama lor de saraci! Cine dracu i-a pus sa vina fara masina? Sa fim aproape de familia Pascu, ca tare mult ne-a ajutat. Au facut atatea petreceri la ei in vila, au facut de atatea ori cinste cu mancare, bautura si droguri, iar acum sa le intoarcem spatele? Nu i-a obligat nimeni, faceau totul ca sa ne simtim bine, sa ne bucuram de viata. Numai mama lui Vlad, saraca, ne-a adus de atatea ori marfa de cea mai buna calitate riscandu-si propria libertate, ca gaborii stau mereu pe noi cu ochii-n paispe. E frumos asa, sa ii lasam in gura hienelor? S-a intamplat ce s-a intamplat, a fost un ghinion, asta e, ce poti sa faci? Omul si-a cerut scuze, a zis ca ii pare rau, gata, a platit amenda, o sa dea parintii lui si ceva in plus daca trebuie, dar hai sa trecem mai departe, ce atata panarama... E prea de tanar, e pacat sa stea in puscarie si sa piarda atatea pufuri, liniute, pastile si pahare... Avem drepturi! E o tara libera, sunt si ei oameni, mai gresesc, ca nimeni nu-i perfect! Toti avem dreptul sa traim bine! Jos dictatura! Nota autorului. Am incercat sa scriu acest articol cu mintea unui individ care a luat un cocktail de Fentanil, Oxicodona, cocaina amestecate in votca, si care a fumat marijuana dintr-un joint rulat cu o bancnota de 100 euro din lipsa de hartie. Nu stiu daca mi-a iesit sau nu... E posibil hartia sa fi fost stricata. Sper totusi ca s-a inteles ideea.   Briscan Zara este scriitor si publicist


Citește articolul complet pe Ziarul de Iasi

Alte știri din Ziarul de Iasi