Britanica Philippa Gregory care a scris proza istorica inspirata de trecutul furtunos al Marelui Albion si a impus, treptat, la nivel planetar, si prin ecranizarile celebre ale operelor ei, un model hermeneutic pentru acest trecut. Nici un alt domeniu nu ajuta mai mult istoria decât literatura. Un exemplu contemporan: britanica Philippa Gregory care a scris proza istorica inspirata de trecutul furtunos al Marelui Albion si a impus, treptat, la nivel planetar, si prin ecranizarile celebre ale operelor ei, un model hermeneutic pentru acest trecut. Scriitoarea se lanseaza cu „trilogia Lacey” - alcatuita din romanele Wideacre (1987), The Favoured Child (1989) si Meridon (1990) - unde construieste un personaj memorabil în figura Beatricei Lacey (o Lady Macbeth post-shakespeariana). Totusi, Gregory cunoaste afirmarea (si, într-un anume sens, „mondializarea”) literara abia cu volumele din seria „Tudorilor”: super-popularul The Other Boleyn Girl din 2001 (tradus, la noi, la Polirom, cu titlul Surorile Boleyn), The Queen’s Fool (2003), The Virgin’s Lover (2004), The Constant Princess (2005), The Boleyn Inheritance (2006) si The Other Queen (2008). În ansamblu, perioada acoperita de aceste romane (masive) nu cuprinde mai mult de cinci-sase decenii din secolul al XVI-lea englez, dar evenimentele la care se refera sunt trepidante, tumultoase si adesea bizare, influentând istoria Marelui Albion si pe cea a Europei într-un mod ireversibil. The Other Boleyn Girl se focalizeaza pe episodul celei de-a doua casatorii a lui Henric al VIII-lea. Tânar înca, monarhul este prizonier într-un mariaj politic cu Katerina de Aragon (vaduva fratelui sau). Aceasta a nascut-o pe Mary I, dar esueaza constant în încercarea de a avea si un baiat. Regele devine interesat de surorile Boleyn, Mary si Anne, ca posibile amante purtatoare de mostenitori masculini. Întreaga poveste e narata, subiectiv, din perspectiva lui Mary care ajunge, desi casatorita, iubita monarhului. Astfel, îi naste lui Henric doi copii (un baiat si o fata). Regele nu-i recunoaste însa, întrucât Anne, sora malefica, intervine, seducându-l subit. Uneltirile aprigei femei duc la anularea casatoriei dintre Henric si Caterina de Aragon, permitându-i urcarea pe tronul britanic, în postura de sotie legitima a monarhului (momentul a fost crucial pentru Europa: Papa - care emisese o bula speciala si la mariajul anterior, al Caterinei - refuza sa accepte o noua derogare de la reguli; ca atare, Henric se proclama „cap al Bisericii Engleze”, fiind excomunicat, în 1533; ca raspuns, Parlamentul britanic voteaza Actul de Suprematie si Actul de Succesiune, prin intermediul carora regelui i se confera, unilateral, autoritatea suprema asupra Bisericii din Albion si capacitatea de a anula dreptul succesiunii la tron al unui copil dintr-o casatorie anterioara; a fost aici, fara îndoiala, debutul anglicanismului si al luptei feroce pentru putere în monarhia engleza, totul legându-se, conform romanului, de manipularile si sugestiile rautacioase ale Annei Boleyn). Tensiunea psihologica si morala - din spatele evenimentului istoric - e admirabil surprinsa de autoare, care nu reconstruieste propriu-zis un timp, ci construieste o lume exotica si fictionala. În 2009, scriitoarea „a recidivat” cu un nou sir de naratiuni istorice (intitulat, simbolic, The Cousins’ War, aluzie la „Razboiul Celor Doua Roze”), un fel de prequel al dinastiei Tudorilor, prequel axat, firesc, pe predecesorii protagonistilor din colectia epica anterioara, în speta Plantagenetii. Primul roman al seriei, The White Queen (tradus drept Regina alba), s-a ocupat de Elizabeth Woodville, sotia monarhului Edward al IV-lea, pe când cel de-al doilea, intitulat The Red Queen, din 2010 (publicat, în 2011, si în versiune româneasca, tot la Polirom, cu titlul Regina rosie), duce povestea mai departe, catre debutul istoriei Tudorilor. Personaj central devine aici Lady Margaret Beaufort, mama lui Henric al VII-lea, bunica faimosului Henric al VIII-lea si strabunica monarhei canonice Elisabeta I. Margaret e fiica Ducelui de Somerset, John Beaufort (decazut din drepturi pentru o presupusa tradare, înainte de nasterea fetei sale, posibil sinucigas, desi cronicile se contrazic în aceasta privinta, unele sustinând ca ar fi murit, bolnav, în exil) si, ca orfana paterna, se va regasi sub diverse „protectorate” masculine, din elita societatii engleze a momentului. Faptul determina necesitatea casatoriilor ei rapide si numeroase, stiut fiind ca, în cultura europeana traditionala si, cu precadere, în cea medievala, o femeie nu are identitate precisa decît prin medierea unui barbat, de regula tatal ori sotul. Tot o femeie din universul martial al „Rozelor” (Casa de Lancaster si Casa de York) urmareste si volumul din seria The Cousins’ War - The Kingmaker’s Daughter, Anne Neville, consoarta lui Richard Gloucester si viitoare regina. Ca si predecesoarele sale epice, Anne se revela într-o schema narativa cumva obligatorie: marginalitate, marire si decadere. Este aici triada destinului lumesc, dar si substratul romantic al oricarei retrospectii istorice, de care Philippa Gregory nu se arata straina în nici unul dintre romanele ei. Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
