Bicisnicia administratiei judetene poate sa duca în ridicol pretentiile Iasului la mai multa autonomie si descentralizare. Daca n-am fost în stare sa operationalizam un spital din curtea noastra, de care eram cei mai constienti ca avem nevoie - într-un domeniu, sanatate, în care avem cea mai mare expertiza în zona - cum vom putea conduce o regiune de dimensiunea Moldovei? Ieri au fost raportati 15 morti de Covid în Iasi. În urma cu o zi fusesera 27. În weekend au decedat 31. Cei mai multi dintre ei au murit în saloanele de terapie intensiva. Altii, în numar mare, s-au stins pe paturi obisnuite de spital. Multi însa au murit la UPU, asezati cum s-a nimerit, pe scaune sau targi, însotiti de câte o butelie de oxigen. Altii au murit sufocati în ambulante, tinându-se strâns de butelia cu gaz. Înainte de a închide ochii, si-au sunat copiii, unii plecati în strainatate, cerându-le sa gaseasca o „pila” pentru a obtine un pat înauntru, dar nu au mai apucat. Per total, în ultima luna au murit 235 de nefericiti, iar de la începutul pandemiei 1212. Suntem în situatie de „dezastru, de razboi”, spun medicii, care se declara depasiti de situatie. Cifrele acestea nu mai impresioneaza însa multa lume. În urma cu un an, emotia publica dadea în clocot doar la vederea unei izolete. Acum, 10 morti într-o zi nu mai e mare lucru. Au fost si mai multi, ne zicem în gând. Se pare ca asa ne-a facut natura, spun specialistii evolutionisti în neurostiinte. Creierul nostru refuleaza socurile si emotiile negative, ca sa lase organismului posibilitatea sa-si revina, sa evite colapsul. Este la fel ca în Afganistan, unde într-o intersectie mor sfârtecati de schije zeci de oameni, iar la câteva sute de metri se danseaza la nunta si se dau artificii. Uitarea ne salveaza de depresie. Starea aceasta de anestezie, prin care trecem dupa aproape doi ani de molima, este exploatata abil si cu metoda de liderii politici si administrativi ai tarii si ai judetului. „Nu cu paturi de ATI vom învinge pandemia”, spunea presedintele Consiliului Judetean Iasi, Costel Alexe, în fata lumii academice iesene la deschiderea anului universitar de la Universitatea „Al. I. Cuza”. „Vaccinarea este solutia”, a continuat el, cu vadita întelepciune. În dimineata zilei respective, ziarul nostru titra ca este INCALIFICABIL ca spitalul mobil de la Letcani, cu 35 de paturi ATI, sa stea închis, în timp ce bolnavii de COVID se zbateau în ambulante. Discursul presedintelui Alexe îl aseman cu cel al unui pompier care, ajuns la locul unei case în flacari, nu este în stare sa scoata tulumba si sa dea drumul la apa, dar face morala si îsi ascunde incompetenta spunând ca nu apa si spuma sting incendiul, ci educatia copiilor, ca sa nu se mai joace cu chibriturile. Ipocrizia este la ea acasa, câta vreme sarcina sa este tocmai de a gestiona probleme acute. Nu este esec mai mare în administratia judetului, de la revolutie încoace, ca acesta descris de situatia spitalului mobil de la Letcani. Am platit 11 milioane de euro ca sa cumparam precis un spital de razboi, compatibil NATO, pe care sa-l folosim ocazional, câteva luni, în situatii de urgenta. A fost si este functional, pentru câtva timp fiind operational la capacitate maxima. Dar la schimbarea puterii politice, noua administratie l-a închis. A invocat motive care, daca ar fi aplicate, ar opri activitatea oricarui spital din judet. Noua administratie, în frunte cu Costel Alexe, si-a facut chiar un titlu de glorie din asta. Aditional si-a blamat adversarii politici. Acum, când este nevoie mai mare de el, nu-l utilizam si inventam explicatii savante. Deunazi, un comunicat oficial invoca faptul ca sunt defecti câtiva senzori de detectare a incendiilor. O prosteala pe fata, în conditiile în care acestea sunt aspecte de mentenanta, nemaipunând la socoteala faptul ca sunt spitale publice care nici macar nu au asemenea senzori. A fost nevoie în final de interventia Armatei pentru deschiderea spitalului. Chiar fara stocator de oxigen, s-a dovedit ca acesta ar fi putut fi functional înca din urma cu doua saptamâni. Bicisnicia administratiei judetene poate sa duca în ridicol pretentiile Iasului la mai multa autonomie si descentralizare. Daca n-am fost în stare sa operationalizam un spital din curtea noastra, de care eram cei mai constienti ca avem nevoie - într-un domeniu, sanatate, în care avem cea mai mare expertiza în zona - cum vom putea conduce o regiune de dimensiunea Moldovei? Spitalul mobil a fost achizitionat cu multi bani. Poate 11 milioane de euro este o suma prea mare. Poate ca este o afacere de coruptie. DNA investigheaza cazul, si bine ar fi sa iasa cu o rezolutie clara. Dar aceasta ipoteza nu trebuie sa ne opreasca din a-l folosi. Si loviti, si cu banii luati, iata situatia luzarului perfect! Putem învata ceva din aceasta experienta? Poate învata, oare, administratia liberala ca trebuie sa continue un proiect început de pesedisti, asa cum este cazul spitalului în cauza? Mai ales ca achizitia acestuia a fost sustinuta si de consilierii judeteni liberali? Ca este nevoie de proiecte locale asumate de mai multe partide si continuate indiferent de alternanta la guvernare? Poate învata USR ca nu se poate guverna doar cu sloganuri? Diabolizarea adversarului politic nu înseamna si abandonarea investitiilor publice. Întelege Cosette Chichirau ca are nevoie de oameni priceputi în administratie, mai mult decât în comunicare, ca priceperea trebuie dovedita, nu doar clamata? În treacat, sa observam ca trei consilieri locali, din noua câti are partidul, nu mai sunt, ca ea a pierdut locul în biroul national al partidului, ca liderul filialei, pus de ea, este cel mai slab din toate partidele locale. Iata competenta politica a doamnei! Greu de spus daca vom învata ceva, mai ales în aceste vremuri în care ori suntem satui de pandemie, ori refuzam sa credem ca exista. Suntem, mai în gluma, mai în serios, victime nu numai ale pandemiei, dar si ale geografiei, ale unui loc în care Zorba Grecul danseaza în delir, pe plaja, dupa ce afacerea patronului sau tocmai a fost pusa pe butuci.
