Într-un deceniu numarul adolescentilor care se autodiagnosticheaza ca sunt trans a crescut de 25 de ori! Un semnal de alarma a fost tras, în urma cu câteva luni, de manifestul lansat de zeci de oameni de stiinta si intelectuali reputati, manifest în care este respinsa categoric teoria conform careia sexele sunt constructii sociale. Doua cunoscute psihanaliste, Caroline Eliacheff si Céline Masson, au declarat recent, într-un interviu acordat ziarului Le Figaro, ca „în ce priveste chestiunea trans, traim într-un climat de teroare intelectuala”. Exemplele pe care le dau cele doua doamne sunt edificatoare. Cartea lor proaspat aparuta, Fabricarea copilului transgen, este boicotata în mod sistematic, iar ele sunt împiedicate sa participe la lansari sau la diferite colocvii si conferinte. Astfel, în 20 noiembrie (ziua aniversara a Declaratiei universale a drepturilor copilului), trebuiau sa participe la un colocviu (cu tema: „Noile provocari ale parintilor”) ce urma sa se desfasoare în arondismentul 3 al Parisului; cu câteva zile înainte, primarul adjunct al arondismentului a transmis ca primaria nu mai aproba desfasurarea colocviului, întrucât a primit numeroase mesaje de amenintare legate de prezenta unor „cercetatori controversati”. Povestea s-a repetat la Lille si la Lyon. Autorii mesajelor de intimidare sunt cunoscuti, mai ales ca nu-si ascund identitatea: e vorba de militanti LGBT. Avem a face cu o cenzura ce ia forme tot mai agresive, o cenzura exercitata de catre o politie a gândirii ce reprima orice manifestare considerata incorecta politic. Acuzatia care li se aduce celor doua psihanaliste e, asa cum cu siguranta ati ghicit, cea de transfobie. Or, Eliacheff si Masson precizeaza ca, daca drepturile persoanelor trans trebuie protejate, asta nu înseamna ca orice dezbatere devine superflua si ca trebuie sa acceptam fara un examen critic ideologia trans si, mai ales, sa neglijam problema protejarii minorilor. Discursul ideologic trans are un impact puternic asupra minorilor, iar datele statistice, în Franta si în alte tari occidentale, stârnesc îngrijorare. Tot mai multi minori cer sa-si schimbe identitatea de gen, nu putini iau, de capul lor, tratamente hormonale si declara ca vor solicita interventii chirurgicale. Emisiunile de televiziune preiau aceste cazuri, le popularizeaza si, în fapt, încurajeaza fenomenul. Într-un deceniu numarul adolescentilor care se autodiagnosticheaza ca sunt trans a crescut de 25 de ori! Un semnal de alarma a fost tras, în urma cu câteva luni, de manifestul lansat de zeci de oameni de stiinta si intelectuali reputati, manifest în care este respinsa categoric teoria conform careia sexele sunt constructii sociale. Nu, se spune în manifest, „nu ne alegem sexul si nu exista decât doua sexe. Te nasti fata sau baiat”. Printre semnatarii manifestului - Élisabeth Badinter, Rémi Brague, Chantal Delsol, Claude Habib, Jean-François Mattéi, Michael Biggs, David Bell etc., etc. Daca Eliacheff si Masson (si alaturi de ele, alte nume importante: Sylviane Agacinski, Alain Finkielkraut s.a.m.d.) au dificultati în a-si face auzite ideile, în schimb ideologi trans au parte de un tratament preferential în mass-media. Este cazul lui Paul B. Preciado, care tocmai a scos o noua carte, o „caramida” de 600 de pagini intitulata Dysphoria mundi. Cine este Paul B. Preciado? Buna întrebare! S-a nascut în 1970 si îl chema Beatriz Preciado. A facut o vreme naveta între Statele Unite si Franta, a avut un parcurs universitar remarcabil. Era lesbiana si a trait zece ani în cuplu cu scriitoarea Virginie Despentes. În 2014 s-a declarat trans (neoperat) si si-a luat numele de Paul B. Preciado. Am încercat sa citesc câte ceva din productia filosofica a lui Preciado si m-am dat batut. Discipol al lui Judith Butler, al lui Foucault si Derrida, filosoful trans practica un jargon inaccesibil vulgului (ma includ în aceasta categorie). Inamic înversunat al binarismului, Preciado socoteste ca toate categoriile de tipul barbat/femeie, hetero/homo nu exista, ci au fost create de „ordinea hetero-patriarhalo-coloniala”. Nu mai insist, am mai scris despre elucubratiile vehiculate de postmodernismul cultivat în universitatile americane (si nu numai). Aflu însa ca într-un interviu (e foarte prezent în mass-media progresista), Preciado a afirmat ca incendierea catedralei Notre-Dame i-a permis sa înteleaga „cum se prabuseste estetica petro-sexo-rasiala al carei mod de productie functioneaza prin energiile fosile, si al carei mod de reproducere functioneaza prin binarismul sexual, dar si printr-o taxonomie rasiala ierarhizata”. Si daca n-ati înteles acest mesaj abscons, voi cita o declaratie a lui Preciado data anul trecut site-ului Mediapart: el propunea ca statul sa nationalizeze catedrala Notre-Dame si „sa transforme acest spatiu într-un centru de cercetare feminista, queer, trans, antirasista si de lupta împotriva violentelor sexuale”. Atâta generozitate umanista te înfioara si crispeaza. Dar, se stie, iadul e pavat cu intentii (aparent) bune. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
