Una dintre cele mai mari probleme ale crizei refugiatilor generate de invazia Rusiei în Ucraina nu a fost lipsa de ospitalitate a tarilor vecine. Din prima zi, România, Republica Moldova si Polonia, vecinii directi, au facut tot ce au putut pentru a-i adaposti pe cei care fugeau din fata conflictului armat. Însa dupa ce razboiul a devenit parte din vietile tuturor, impactul emotional care a scos zeci de mii de oameni în vami, la centrele de donatii si în gari s-a estompat. O buna parte dintre refugiati au ramas în tara si s-au confruntat cu adaptarea pe termen mediu sau lung la o alta viata. Cel mai greu a fost pentru copiii care se luptau, oricum, sa tina pasul cu scoala, dupa doi ani de pandemie în care conditiile pentru învatamântul online nu au fost mai bune în Ucraina decât cele deplânse de profesori si elevi în România. Ramasi într-o tara straina, unde nu vorbeau limba si nu întelegeau nici engleza, acestia au fost nevoiti sa îsi continue, într-un fel sau altul, studiile. „Ziarul de Iasi” a vorbit cu toti actorii implicati în încercarea de a-i ajuta pe elevii ucraineni ramasi în capitala Moldovei sa nu renunte la scoala si va prezinta, pe larg, acest subiect în doua materiale în care tratam problema celor care merg la scoala ca elevi si ca audienti, dar si a celor care urmeaza în continuare curricula din Ucraina, în speranta ca vor putea sa promoveze anii de scoala. Cum a gândit România sistemul: audienti la ore, fara a sti limba si fara traducatori La începutul anului scolar, circa 130 de elevi ucraineni s-au înscris ca audienti la scolile din Iasi. Procesul, simplu pe hârtie, s-a dovedit a fi un calvar în multe cazuri pentru sistemul de învatamânt care nu a fost pregatit sa îi acomodeze. Ca audient, un elev ucrainean poate participa în clasa similara ca nivel cu cea din tara sa, dar este notat într-un catalog separat, nu poate promova anul si, dupa un an, trebuie fie sa treaca în rând cu colegii sai, fie sa abandoneze. Daca nu întelege ce se întâmpla în clasa, sta pe telefon sau iese afara. Povestile din scolile din Iasi sunt pline de situatii în care bariera lingvistica a fost de netrecut, iar timpul petrecut ca audient de catre un elev ucrainean a fost timp irosit atât de copil, cât si de profesorii care încercau sa se înteleaga cu el. De aceea, la începutul lunii decembrie, doar circa 98 de elevi ucraineni mai figurau ca audienti în scolile si liceele din Iasi. Exista semnale, spun oficialii Inspectoratului Scolar Judetean din Iasi, ca o parte dintre acestia figureaza doar în acte ca audienti, dar ca ei nu se duc la ore. Iar dintre cei care o fac, o parte sunt refugiati din regiunile populate de români din Ucraina, care au o întelegere a limbii care-i ajuta macar sa comunice cu profesorul si colegii. „Ziarul de Iasi” a gasit însa o situatie aparte: o scoala din Iasi a reusit sa creeze un sistem hibrid de acomodare a elevilor din Iasi, cu sprijinul a mai multe ONG-uri si a comunitatii locale. Aici sunt si cei mai multi tineri ucraineni care vin sa învete: 39, de la nivelul gradinitei, pâna la gimnaziu, chiar daca cel mai mare are aproape 17 ani. 39 dintr-un total de 43 de copii care provin dintr-un centru de plasament, veniti în Iasi din Dnipro fara parinti, doar cu oamenii care i-au îngrijit acolo si familiile acestora. Au plecat spre România într-un tren cu luminile stinse Povestea acestora începe în Dnipro, în Ucraina. În momentul în care bombardamentele rusilor s-au apropiat de oras, angajatii centrului de plasament din tara vecina au cerut ajutor international, iar fundatia Hope and Home for Children (HHC) a apelat, prin filiala din România, la autoritatile din Iasi. Iar Directia Generala pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi a spus ca îi poate primi. Astfel, 63 de persoane au luat un tren neîncalzit spre Polonia, au mers noaptea, cu luminile stinse în vagoane, au trecut granita pe un podet de lemn în zona Maramuresului si au ajuns, în martie 2022, prin fundatia HHC, la Iasi. Au ajuns mai dezradacinati ca niciodata: 43 de copii care proveneau din familii cu probleme, cu parinti alcoolici, unii orfani, altii pur si simplu abandonati, au renuntat si la putinul pe care-l cunosteau – prietenii si orasul în care locuiau. Alaturi de ei au venit si noua doamne, angajate ale centrului social din Ucraina (juristi, contabili, îngrijitori etc.) cu alti opt copii ai lor si doi soti. Singurii barbati care au putut trece granita: peste 65 de ani. Restul au ramas sa lupte sau sa se ascunda în Ucraina. La Iasi, DGASPC voia sa-i desparta si sa-i aseze câte 2-3 în centrele din tot judetul, unde era disponibilitate. Dar copiii au vrut sa ramâna împreuna: singura familie pe care o mai recunosc în lume. Astfel ca s-a gasit o solutie – o cladire folosita ca centru de zi la Centrul de Servicii Sociale Bucium a fost transformata în resedinta semi-permanenta pentru copii, iar adultii cu familiile lor stau alaturi, într-o casa familiala din aceeasi curte. „Sunt copii proveniti din acel centru, unii dintre ei sunt efectiv abandonati si parintii decazuti din drepturile parintesti. Prea putini tin legatura cu familia, ori cu un parinte, ori cu rudele pâna la gradul al IV-lea. Nici macar nu au toti clarificata situatia juridica, sunt în proces de a-si clarifica aceasta situatie în Ucraina, unii sunt potriviti cu familii potential adoptatoare, dar deocamdata e sistata, fiindca Tribunalul din Ucraina lucreaza si nu prea, din cauza situatiei de acolo”, a spus Andreea Corodescu, directorul centrului. FOTO: Andreea Corodescu, directorul Centrului de Servicii Sociale Bucium „Directorul ma întreba pe mine si eu pe el – ce facem cu dânsii?” Dupa perioada de acomodare, s-a pus problema studiilor, iar pentru anul scolar 2022 – 2023, elevii au fost repartizati la Scoala Gimnaziala „Veronica Micle”, la câteva sute de metri de centru, unde învata si o parte dintre copiii români cazati în centrul social. La început, socul a fost maximum: copiii erau repartizati în câte 2-3 în sali de clase, în functie de nivelul presupus, dar se plictiseau si plecau de la ore, îsi cautau prietenii din alte clase, iar nimeni nu se putea întelege cu ei. „Directorul ma întreba pe mine si eu pe el – ce facem cu dânsii? Am gasit singuri solutii prin organizatia Salvati Copiii, care sprijina scoala si, pe noi, prin scoala. Au angajat 3 studente basarabence care cunosc limba rusa si fac activitati cu ei la scoala. La început erau primiti în sali de clasa alaturi de români si, nestiind limba, necunoscând programa scolara, nici nu se puteau tine orele. În clasele unde erau deja 30 de copii români ei stateau în spate, pe telefoane, nu întelegeau ce trebuie sa faca si se uitau unii la altii”, a explicat Andreea Corodescu. Nici studentele nu faceau fata la început: mergeau din clasa în clasa, încercau sa le traduca copiilor ce se întâmpla, dar în acelasi timp sa le gaseasca o activitate astfel încât sa nu încurce orele care se petreceau deja, dar nici sa nu se plictiseasca. Dar situatia deja a progresat în luna mai 2022, când au venit studentele. Pâna atunci, directorul scolii povesteste ca se întelegea cu coordonatorii si cu elevii mai mult prin aplicatii instalate pe telefon. Aplicatii pe care le are instalate si astazi. FOTO: Gabriel Gavrilut, directorul scolii ”Veronica Micle” „Era foarte complicat la început, ei nu au cunoscut decât limba ucraineana, nu am avut persoana de intermediere lingvistica si acum am pe telefon aplicatia care mi-a fost «traducator» – All Languages se numeste. A fost foarte complicat fiindca au venit foarte speriati, stateau numai compacti, îi luam de mânuta sa îi ducem în clase, în fiecare clasa. Dar stateau pe telefoane, în marea majoritate a timpului nu întelegeau nimic, efectiv veneau si pierdeau timpul degeaba. Se complica situatia la ore, se plictiseau, voiau sa plece, doi plecau, trei ramâneau. Dar copiii nostri au fost foarte primitori, dincolo de bariera lingvistica: i-au luat în grupul lor, s-au împrietenit cu ei, mâncau snacksuri împreuna, jucau fotbal”, a spus Gabriel Gavrilut, directorul scolii. Solutia perfecta: trei clase, pe trei grupe de vârsta Vazând ca situatia impunea masuri urgente, scoala si centrul s-au adaptat: patru dintre salile mai putin folosite ale unitatii de învatamânt au fost modernizate integral cu fonduri de la diferite asociatii, în special de la Salvati Copiii România. Iar elevii ucraineni au fost grupati dupa vârsta: cei de la gradinita lucreaza mai mult la centru si vin la scoala pentru unele activitati comune. Cei de I-IV formeaza o alta clasa, iar cei de gimnaziu a treia. Ei vin zilnic la scoala, în clase dedicate lor, cu cele trei studente care vorbesc cu ei în rusa si se învata unii pe altii: ele ucraineana, iar copiii româna. La clasa de I-IV preda chiar una dintre profesoarele refugiate în Iasi, exclusiv în ucraineana. FOTO: Imagine de la Centrul Bucium Salile sunt amenajate, copiii au primit laptopuri, tablete, casti si toate materialele didactice de care ar avea nevoie. Studentele de la Facultatea de Litere, care studiaza acolo româna-rusa, au fost angajate de Salvati Copiii si îsi petrec ore din fiecare zi predându-le celor de la gimnaziu în special. Încearca sa urmeze împreuna curricula Ministerului Educatiei din Ucraina, folosind platformele lor educationale, de unde descarca materiale si fac temele necesare, uneori dând si teste. Practic, desi vin la scoala din România, ei urmeaza înca scoala din tara vecina si au sansa chiar sa si promoveze. FOTO: Imagine de la Centrul Bucium „Acum ei s-au acomodat foarte tare, sunt lipiciosi, tin la noi foarte mult. Acum au toate conditiile: laptopuri, tablete, casti, orice materiale orice la dispozitie. Ei învata împreuna în centru, la scoala, la distanta, nu se conecteaza online cum am facut noi în pandemie, au o platforma, au clase diferite, ucraineana, engleza, matematica, fizica, chimie, li se dau teme în fiecare zi, teste din când în când, iar noi îi ajutam la teme cât ne pricepem si reusim”, a spus una dintre voluntare, pe care am gasit-o în clasa modernizata a scolii. FOTO: Imagine de la Centrul Bucium Cea mai grea a fost adaptarea copiilor: initial, au crezut ca pleaca în vacanta Haosul de pe holuri, unde copiii alergau în pauza, nu s-a regasit în clasa de ucraineni cu vârste de la 13 la 16 ani. Copiii stateau cu castile pe urechi, cu tabletele în mâna, unii faceau teme pe caiete dictando, altii vorbeau cu voluntara care îi coordona. Entuziasmul întâlnirii a fost mult mai mare la cei mici, care vorbeau chiar si câteva cuvinte în româna – „de ce poze?”, a întrebat o fetita de cel mult 7 ani, care statea în prima banca, cu o tableta în mâna. „A, bine”, a raspuns, mândra ca a înteles suficienta româna încât sa se înteleaga cu altcineva. FOTO: Imagine de la Centrul Bucium „S-au acomodat chiar foarte bine, chiar daca zic ca vor sa mearga acasa. Cred ca le place cu adevarat: sunt îngrijiti la modul superlativ, sincer, au suport, sustinere, atentie, cadouri, ajutor financiar, materiale, merg în calatorii, în excursii. Au amintiri si impresii foarte frumoase despre România. Si vor ramâne cu ele”, mai spune voluntara. Fiindca cel mai greu le va fi copiilor sa înteleaga faptul ca întoarcerea acasa s-ar putea sa le aduca mai multe surprize neplacute. Familiile angajatilor ramasi în Ucraina le povestesc ca acum este frig, nu exista curent, caldura si efectele bombardamentelor înca se vad în Dnipro. FOTO: Imagine de la Centrul Bucium „Ca sa îi poata gestiona mai usor, la început copiilor li s-a spus ca sunt aici într-o vacanta, apoi ca vacanta s-a prelungit. Dar i-am sfatuit pe colegii nostri din Ucraina sa le spuna adevarul, copilul trebuie sa cunoasca realitatea cât poate el sa o înteleaga, ca sa se poata integra si adapta, ca noi nu stim cât va dura aceasta situatie. Daca stau aici cât mai mult avem obligatia de a-i integra si de a-i învata limba româna si ei trebuie sa accepte situatia asa cum este ea”, spune si Andreea Corodescu. Contra-exemplu: o familie de ucraineni cu trei copii la scoala, în clasele cu elevi români Nu toti copiii din Ucraina care au luat drumul României merg la scoala ca audienti. Cei care aveau suficiente cunostinte de limba româna s-au mutat complet cu studiile în România. Dar în statisticile ISJ Iasi, sunt foarte putini – la debutul anului scolar, mai putin de zece copii erau în situatia aceasta. Cei care vin la scoala trebuie sa schimbe complet felul în care învata, sistemele din România si Ucraina fiind complet diferite, existând si riscul ca studiile sa nu mai poata fi echivalate apoi în Ucraina, daca vor vrea sa se întoarca acolo dupa razboi. Sunt însa si cazuri în care apropierea de România i-a ajutat pe refugiatii ucraineni. Familia Vornicescu, care provine din zona Odessei, are origini românesti, astfel ca cei trei copii ai Irinei: Iaroslav, Vladislav si Elvira sunt înmatriculati cu totii la Scoala Gimnaziala „Alecu Russo” din Iasi. Cel mai mare este Iaroslav, care are 14 ani, si care vrea sa devina arhitect pentru a ajuta la reconstructia tarii. Vlad, fratele sau mai mic, a început sa joace fotbal de mic, iar acum e în echipele de juniori care activeaza în zona Iasului. Elvira, cea mai mica dintre toti, vrea sa devina gimnasta si e inspirata de Nadia Comaneci. FOTO: Familia Vornicescu Cei trei au venit la Iasi dupa cinci luni de razboi, alaturi de mama si bunica lor, dar tatal, granicer de 17 ani, a ramas sa lupte pentru apararea tarii. „Vlad s-a speriat când l-a vazut pe tata îmbracat si cu munitie de razboi, era isteric, alerga, plângea. Apoi am început sa dormim toti 4 în pat, sa fugim în caz de ceva. Noi am plecat, ne-a durut, dar când am vazut ca se apropie de noi am venit în România”, povesteste Irina, mama celor trei. FOTO: Irina si fiica ei, Elvira Îl asteapta acum si pe tatal lor la Iasi, sa îsi refaca viata împreuna. El a fost si cel care i-a convins pe copii sa abandoneze viata pe care si-o aveau în regiunea Cetatii Albe din Ucraina si sa plece, prin Republica Moldova, în România. „Are o mare suferinta si durere în inima pentru tara lui, vrea sa devina arhitect si sa ajute la reconstructie. Noi vorbim limba, dar nu atât de perfect cum ne-am dori si încercam sa o învatam mai bine, ascultam cum vorbeste lumea în jur si speram ca o sa stim la perfectie. Este liniste în România, sunt oameni aici aproape de sufletul nostru si nu ne simtim straini: toti oamenii ne-au primit si am vazut ca au un suflet enorm de bun, le multumesc ca au grija de noi”, a mai spus Irina Vornicescu. FOTO: Familia Vornicescu În urmatorul material despre educatia copiilor ucraineni, „Ziarul de Iasi” va va prezenta situatia celor care refuza sa mearga ca audienti sau elevi la scolile din România si sunt ajutati, pe cât posibil, sa tina pasul cu colegii lor ramasi în Ucraina, în speranta ca nu vor fi nevoiti sa reia vreun an de studiu când se întorc acasa. -- Material realizat cu sprijinul unei burse din cadrul proiectului „Consolidarea rezilientei democratiilor vestice ca reactie la razboiul din Ucraina si la consecintele acestuia la nivel european si mondial” derulat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) si Fundatia Friedrich Naumann pentru Libertate România si Moldova.
