Originea ucraineana a lui Gogol l-a aparat pâna acum de astfel de orori. Nu se stie însa pentru cât timp. Privind cum se radicalizeaza lumea, în special noua intelectualitate, e posibil ca si Gogol sa aiba parte de aceeasi soarta. Ba chiar s-ar putea ca soarta lui sa fie si mai cruda. Traim într-o lume în care diavolul si-a bagat de mult coada. Într-o lume pur gogoliana. * Se pare ca Gogol e ceva mai norocos decât Dostoievski si Puskin, ba chiar mai norocos decât Dostoievski si Puskin luati la un loc. Caci înca nimeni nu i-a rascolit biografia si nu l-a scos nici din librarii, nici din biblioteci, si nici din universitati. În ciuda razboiului si a setei de dreptate, nu au fost organizate pâna în prezent nici mitinguri, nici demonstratii organizate de noii îngeri ai dreptatii care sa ceara mazilirea sa. Originea ucraineana a lui Gogol l-a aparat pâna acum de astfel de orori. Nu se stie însa pentru cât timp. Privind cum se radicalizeaza lumea, în special noua intelectualitate, e posibil ca si Gogol sa aiba parte de aceeasi soarta. Ba chiar s-ar putea ca soarta lui sa fie si mai cruda. Traim într-o lume în care diavolul si-a bagat de mult coada. Într-o lume pur gogoliana. Si în aceasta lume, s-ar putea sa apara un Cicikov sau un Nozdriov sau un alt personaj iesit din Suflete moarte care sa arate cu degetul spre Gogol si sa spuna: Sa nu uitam ca Gogol a renuntat la limba sa materna si a scris nu în ucraineana, ci în rusa. Prin urmare, Gogol e un tradator. Cartile lui ar trebui arse într-o piata publica. Gogol a fost un suflet chinuit. A murit ca martir, refuzând sa îngurgiteze orice hrana. Iar înainte de asta, si-a ars manuscrisul, spunând ca-i un pacatos. A fost un pacatos. Din cartile lui vom aprinde rugul... Dar bine, bine, vor spune aparatorii sai, câti or mai avea curaj, Gogol e un scriitor urias. Din el se trage întreaga literatura rusa. Si ce daca? Pentru faptul asta e si mai vinovat. Daca scria în ucraineana, literatura rusa nu mai exista. Sau exista sub o forma mai umila! De aceea, nu trebuie iertat. Aceeasi soarta ar putea s-o împartaseasca si Mihail Bulgakov. Si el e ucrainean, si el a renuntat la limba sa materna, scriind în rusa. Dar bine, bine... Bulgakov e si el e unul din corifeii literaturii moderne. Maestrul si Margareta e unul dintre marile romane ale secolului douazeci... Odata cu el, începe o alta literatura, îngâna undeva în surdina aparatorii sai. Poate sa înceapa. Noi nu avem nevoie de Bulgakov. Nu avem nevoie nici de motanul Behemot, nici de Azzazelo, nici de Pilat din Pont, nici de Yeshua, si nici de Margareta. Jos cu ei. Si jos cu Suflete moarte! Dar nici Dostoievski si nici Puskin nu sunt, totusi, rusi curati. Dostoievski are si sânge polonez, si sânge lituanian. Iar în venele lui Puskin pe lânga sângele rusesc curge si sânge arabesc, dar si sânge teuton si sânge scandinav. Oare faptul aceasta nu-l poate salva? Nu. si Dostoievski, si Puskin au fost niste tradatori. Puskin trebuia sa scrie în mai multe limbi deodata. Ca si Dostoievski, de altfel. * Cartile au suflet, mi-a spus asta un copil. Sufletele se ascund înauntrul literelor. În fiecare litera, ca într-o scorbura, câte un mic suflet. As vrea sa intru înauntrul literelor si sa ma joc cu ele. Jocul cu literele tine de magie. Ca de altfel si jocul cu sferele de foc. * Se spune ca istoria e scrisa de câstigatori. Desigur ca da. Problema e însa alta: ea e facuta în mare parte de nebuni. De nebuni ce vor sa domine lumea. Din cauza aceasta, pentru oamenii obisnuiti, momentele de cumpana ale istoriei seamana cu clipe de cosmar. * Uneori statuia unui erou se înalta lasând în urma mormane de cadavre. Cine-i plânge pe soldatii cazuti pe câmpul de lupta, pe mamele, parintii si copiii gasiti morti în adaposturi? Istoria ingrata nu consemneaza în filele sale decât numele eroilor, nu si numele celor care au murit cu nemiluita pentru ca eroii sa devina eroi. Uneori eroii pot fi la fel de cruzi ca si dictatorii împotriva carora scot multimile în strada. Si daca Dumnezeu nu le da sansa sa moara pe baricade, aparând drepturile civice si libertatea, multi dintre ei, punând mâna pe pârghiile puterii, devin la fel de nemilosi si la fel de crânceni precum dictatorii ce au asuprit popoarele dinaintea lor. Din pacate, asa se scrie istoria. Eroii de ieri devin dictatorii de azi. Gânditi-va, de pilda, la Mao sau la Fidel Castro. * Ce straniu, pe 17 martie s-a nascut în 1885, la Curtea de Arges, Urmuz. Iar pe 18 martie 1895, la Câmpulung, Ion Barbu. Proza lui Urmuz contine sonoritati geometrice. Iar poezia lui Ion Barbu e îmbibata cu geometrie pura. * În anul 1929, când o întâlneste pe Gala, sotia poetului Paul Eluard, Dali, în ciuda comportamentului sau excentric, era privit ca un novice în cercurile suprarealiste frecventate de Andre Breton, Pablo Picasso, Joan Miro si Paul Eluard. Intrând sub protectia Galei, în scurt timp însa Dali cucereste Parisul, cunoscând apoi si un triumf ametitor, ceva mai târziu, la New York. Gala face tot posibilul si chiar imposibilul ca sa-l impuna în cercurile mondene. Daca e nevoita sa bata cu pumnul în masa în biroul marilor bancheri sau al marilor magnati de presa, bate cu pumnul în masa, pâna îi convinge ca Salvador al ei e un geniu, în care merita sa investesti. Când nu reuseste sa convinga batând cu tocurile în podele, schimba tactica si atunci glasul ei devine blând, iar miscarile seducatoare. Aproape ca nimeni dintre cei pe care pune ochii nu scapa usor din mrejele ei. Pe unii dintre amanti îi aduce în alcovul ei, cu altii încinge partide de amor în birourile lor somptuoase sau pe holurile hotelurilor de lux. Îi face placere sa-si înghesuie admiratorii în lift sau pe banchetele limuzinelor de lux. Mult timp, chiar fostul sau sot, poetul Paul Eluard, care se ocupa de afaceri imobiliare la Paris, subventioneaza cuplul, punându-le la dispozitie proaspetilor îndragostiti un apartament cochet situat într-un cartier central al orasului, oferindu-le în acelasi timp, pentru a putea trai decent, si sume mari de bani. Dali este creatia Galei. Ca de altfel, în mare parte, si Paul Eluard. Gala îl domina atât de mult, îl face atât de dependent de ea, încât Dali nu poate misca fara a apela la ajutorul ei. Între cei doi are loc o relatie cu totul si cu totul insolita. Gala si Dali dorm în acelasi pat, un pat somptuos cu baldachin, dar nu cunosc dragoste trupeasca. Patul lor e despartit la mijloc de un zid invizibil compus din caramizi transparente, în forma de meduze. Fiecare dintre ei se bucura de o libertate absoluta în a-si alege partenerii pentru jocul amoros. Gala e atrasa de bancheri, dar si de tineri pescari, pictori sau gazetari, iar Dali, de tineri cu trup de efebi pe care Gala îi aduce în atelier si-i învata sa picteze în maniera lui Dali, oferindu-le dimineata culori si pensule si coli mari de hârtie cu semnatura divinului. Noaptea, dupa consumarea orgiilor din alcov, Gala strânge roadele creatiei, punându-le în vânzare apoi în mediile cosmopolite pe care le frecventeaza cu asiduitate. Setea ei de bani nu cunoaste limite. Cu cât strânge mai multi, cu atât divina Gala se simte amenintata de saracie, iar Dali intra în jocul ei. Gala a ajustat destinul si personalitatea lui Dali, pâna l-a adus în stadiul de geniu. Dar a fabulat destul de mult si pe seama propriei biografii, schimbându-si mereu data si locul nasterii, dând de înteles ca ar proveni dintr-o familie aristocratica rusa din Kazan, dar lansând si alte zvonuri precum ca ar fi fiica unor tigani chirghizi, ce au dus o viata tumultoasa, povestind, printre altele, ca tatal ei îsi adapa caii cu sampanie când gasea câte un bulgare de aur în apele înghetate ale râurilor din Siberia. Imaginea gramezilor de aur a obsedat-o pâna la sfârsitul ei. Moartea ei e sfâsietoare. Mai în vârsta decât Dali cu 10 ani, Gala moarte în chinuri groaznice, devenind o rana purulenta ce colcaie de viermi. Dali e îngrozit de agonia ei. O reneaga. O aseamana cu un cadavru în putrefactie, cu care trebuie sa-si împarta patul. (Nu l-a împartit niciodata. Desi nu era nevoie, patul lor era despartit în doua de o pojghita de gheata permanenta. Dali nu s-a atins de Gala, nici Gala de Dali. Mariajul lor nu a fost consumat nici dupa 30 de ani de convietuire.) Însa dupa moartea ei cade în depresie si nu-si mai revine. Dupa moartea Galei, Dali nu mai e Dali, ci o alta persoana. * O buna parte din elita intelighentiei iesene din anii saptezeci îsi însusise atât de bine, la modul teoretic, lectiile amoroase propagate de scrierile marchizului de Sade - Luca Pitu, Mihai Ursachi, dar si Emil Brumaru aproape ca-l divinizau, cunoscând aproape pe de rost „Crimele amorului” si cele „O suta douazeci de zile ale Sodomei”, din care citau copios de fiecare data când se ivea ocazia - deveneau brusc blânzi ca niste mielusei atunci când din pricina vorbariei goale ajungeau aproape fara voia lor în alcovul unei dame, initiata si ea la aceeasi scoala, si trebuiau sa treaca la fapte. Atunci, ca sa scape basma curata, invocau o indispozitie, o boala, continuându-si delirul pe marginea aceluiasi subiect, pâna când damele, sictirite de atâta asteptate, faceau o criza de isterie, aruncându-le cuvinte grele, dar si scrumiere pline cu mucuri sau cesti cu zat de cafea în cap. Mai ieftin scapau cei care mimau preludiul, sarutându-le degetele de la picioruse si pe talpi, pe care scriau câte un haiku, câte un sonet sau câte un rondel. Iar unii dintre ei, luati de avânt, desenau cu pixul diverse scene din Kama Sutra. Nichita Danilov este scriitor si publicist
