Nu era de ajuns ca trebuie sa dormi, sa manânci, sa bei, sa te reproduci, sa ai grija de familie, sa faci rost de bani, sa repari lucruri, sa te deplasezi dintr-un loc în altul, sa te feresti de pericole, acum trebuie si sa stii tot, sa îti doresti tot, pentru ca ceea ce ai si stii deja nu este suficient. Fear-of-missing-out (teama de a nu rata ceva) este sindromul care afecteaza pamânteanul contemporan si care se afla la baza majoritatii dezechilibrelor si conflictelor dintre oameni si, mai ales, din interiorul fiecarui individ în parte. Toata lumea se grabeste astazi, toti vor sa fie în mai multe locuri în acelasi timp, daca se poate, toti vor sa faca mai multe lucruri în cât mai putin timp, nimeni, absolut nimeni nu mai are rabdare. De ce? Pentru nimeni nu vrea sa rateze ceva important ce s-ar putea întâmpla câta vreme fac altceva important, si sunt prea multe lucruri importante care pot fi facute, care ar putea fi facute, mai bine zis, pentru o singura viata de om. Cu totii avem acces la ele printr-un singur click pe telefon ori computer si toate pot suferi transformari în fiecare clipa, iar unele noi pot aparea în acelasi timp. De aceea noi simtim permanent presiunea cunoasterii si chiar a participarii active la ele. Si toate aceste „lucruri cool” care îti apar pe feed, altfel spus în fata ochilor, nu pot sa nu creeze o tensiune permanenta, nu pot sa nu genereze nervozitate, o stare de agitatie perpetua, de graba fara sens. În fiecare clipa în care nu ai efectiv ceva de facut mâna ta merge singura, aproape instinctiv, catre telefon pentru a-ti arata ce mai e nou. E si un soi de satisfactie biologica, pentru ca fiecare stire, fiecare informatie noua ce îti apare în fata ochilor creeaza un surogat de placere, stimuleaza producerea de dopamina care da o anumita satisfactie privitorului, dar care creeaza si o stare de neliniste. Fiindca odata ce o noutate s-a consumat înseamna ca trebuie sa mai apara altele care sa continue senzatia, ele nu se pot termina, nu au voie sa se termine. Si asta dureaza la nesfârsit. Omul e prins ca într-o menghina, între curiozitatea, dorinta, nevoia de a sti tot, si aceea de a evada de toate, de a fi liber si linistit. Pentru ca nu este facut sa fie permanent încordat, el trebuie sa mai fie si relaxat, chiar sedentar. Pe lânga nevoile naturale existente pâna azi, iata ca a mai aparut una, care e la fel, daca nu mai stresanta decât toate celelalte la un loc, aceasta este, doamnelor si domnilor, FOMO. Nu era de ajuns ca trebuie sa dormi, sa manânci, sa bei, sa te reproduci, sa ai grija de familie, sa faci rost de bani, sa repari lucruri, sa te deplasezi dintr-un loc în altul, sa te feresti de pericole, acum trebuie si sa stii tot, sa îti doresti tot, pentru ca ceea ce ai si stii deja nu este suficient. Practic, si nu doar teoretic, maimuta din noi este asaltata la propriu de zeci si zeci de probleme în fiecare zi, pe care trebuie fie sa le rezolve, fie pur si simplu sa le asimileze ca sa fie ea linistita, macar temporar, sa intre în mult tânjita stare în care poate sa-si culeaga fara griji paduchii din blana. Cu alte cuvinte, la stresul generat în mod natural pentru rezolvarea nevoilor de baza, reale, azi trebuie sa mai adaugam o cantitate nemasurata de stres inutil, cauzat de lucruri ireale, independente de noi, care nu ne folosesc si nici nu ne vor folosi vreodata la nimic. Nu e de mirare ca televiziunile sunt invadate de canale de stiri, acestea sunt cele mai urmarite dintre toate, pentru ca suntem cu totii consumatori de noutati. Naiva maimuta curioasa simte impulsul de nestavilit de a sti, de a afla lucruri, chiar daca nu are ce face cu ele, chiar daca nu îi ajuta la nimic. Cum sa nu creasca astfel incidenta de boli psihice, de cancer si nu numai? Toate acestea au o explicatie foarte logica si chiar demonstrata: stresul. Si nu e vorba doar de stresul pe care si-l asuma omul la serviciu, sa spunem, ori cel venit din familie, de la prieteni, din micile sau mai marile conflicte dintre semeni, ci exact din acela rezidual izvorât din FOMO. De ce trebuie sa stii tot? De ce nu poti sa ramâi ignorant, absent la ceea ce se întâmpla dincolo de familia, prietenii, ograda ori strada ta? De ce te intereseaza unde pleaca si ce face presedintele tarii? De ce îti bati capul cu declaratiile primului ministru despre pensiile speciale? Ce treaba ai tu cu faptul ca primarul cutare e un hot? Cu ce te afecteaza pe tine faptul ca o tara straina a atacat o alta tara straina cu care tu nu ai avut si probabil nu vei avea niciodata de a face în viata ta? Cu atât mai putin ar trebui sa te preocupe activitatile si afirmatiile personale ori publice ale unora din alte localitati sau chiar state. Ce poti face tu cu toate aceste informatii? Esti un simplu individ, nu-ti cere nimeni parerea pentru a schimba ceva în lume, si chiar daca ti-ar cere-o, aceasta nu ar influenta cu nimic lucrurile. Parerea ta conteaza doar la alegeri când îti poti exprima optiunile, si atât. Poate nici atunci. În rest de ce nu îti vezi de viata ta, de problemele tale si atât? Toate celelalte nu îti aduc decât mâhnire, scârba, preocupare fara sens, si poate unele mici momente de destindere, atât, ca o masturbare de care te poti foarte bine lipsi. Înteleg ca îti plac peisajele frumoase, întâmplarile hazlii ori tragice cu oameni de peste tot din lume, muzica, dansul, pictura, dar nu trebuie sa le vezi si sa le auzi pe toate! Daca esti curios mergi sa le vezi pe viu, nu pe telefon. La fel cum nu poti culege vreodata toate roadele pomilor de pe acest Pamânt, la fel nu poti urmari toate produsele artistice ori de amatori ale tuturor utilizatorilor de Instagram, TikTok, X sau Facebook. E firesc sa ignori majoritatea, sa le lasi sa treaca, chiar daca simti o frustrare uriasa ca faci acest lucru. Majoritatea covârsitoare a fructelor din lume se vor strica în copaci si asa trebuie sa faca. Lasa filmuletele cu oameni prosti care fac idiotenii, ele sunt într-un numar infinit, pentru ca prostii sunt în numar infinit. Nu trebuie sa râzi de toti! Întelege ca este imposibil. Uita-te la unul pe zi si lasa restul sa se duca. Altfel viata ta va fi prinsa în cercul acesta fara cap si fara coada din care nu mai poti iesi niciodata. Pentru ca mereu se vor produce si difuza materiale noi, informatiile acestea sunt INFINITE! Dar tu nu esti, timpul tau este foarte scurt. Sa nu-ti fie teama ca ratezi pe cele mai bune, toate sunt la fel. Asta chiar nu înteleg. De ce esti asa curios despre întâmplarile sau faptele din viata de zi cu zi a vreunei vedete? Crezi ca nu poti trai fara sa stii asta? Hai sa fim seriosi. Nu trebuie neaparat sa vezi ultimele filme aparute, nici nu trebuie sa asculti ultimele produse muzicale, lasa stirile de ultima ora sa vorbeasca singure, nici acestea nu se vor sfârsi niciodata, si acestea sunt infinite, dar viata ta nu este. Ele vor continua si dupa ce tu nu vei mai fi. Pastreaza-ti timpul pentru tine, pentru natura, pentru familie si prieteni, astea conteaza cu adevarat. Doar astfel îti vei reduce stresul, îti vei restabili sanatatea si îti vei readuce echilibrul în viata. Vei vedea ca dupa un timp de tratament cu indiferenta, vei fi mai calm, mai putin grabit, mai putin obosit si mult, mult mai împacat. Cu cât sunt mai putine lucruri în viata cu care sa îti bati capul, cu atât mai mare va fi fericirea si multumirea ta. Întreaba-ti si psihologul! Briscan Zara este scriitor si publicist
