Si îmi zice nana într-o buna zi: „Mai, Radule, eu am sa te ajut”. Eu, în gândul meu - „Ei, a îmbatrânit nana, saraca, vorbeste gura fara ea”. Dar mama, dupa ce i-am povestit, mi-a zis: „Sa stii ca Ileana o sa te ajute. Ca ea când promite ceva, se tine de cuvânt”. Eram destul de sceptic în aceasta privinta, dar iata ce s-a întâmplat. În alta buna zi vine baiatul nanei cu masina (pe atunci nu erau telefoanele astea, dragii mosului!) si ma anunta: Sa ma prezint în ziua de cutare, la ora cutare, la Inspectorat, la Tovarasa Inspectoarea-sefa. Merg cum mi s-a spus în audienta la Inspectoarea-sefa si în zece minute mi s-a rezolvat transferul. Mânca-l-ar boala, ca multe dureri de cap mi-a dat! Merg eu fericit sa-i comunic nanei. Lumea îmi parea mai frumoasa. În tramvai toate femeile îmi pareau numai sofii loren si claudii cardinale la un loc, vedetele de atunci, iar domnisoarele erau mai ceva ca Marylin. Pâna si babele erau un fel de Olga Tudorache, mai vânjoase. Cât despre barbati, pfui! Cersetorii erau mai grozavi ca Puiu Calinescu, care facea furori pe atunci! Merg la locuinta nanei de pe strada Doctor Savini, pasesc victorios pe trotuarul din caramizi rosii, de la nivelul solului, abia rasarit din iarba, care-mi placea atât de mult, si îi comunic înca din prag bucuria mea. Dar adaug: „Pacat ca pentru Maria (sotia) nu am rezolvat nimic.” Dar nana îmi zice: „Mai, Radule, nu fi fraier! Tu du-te din nou la inspectoare si cere post si pentru Maria.” „??!!” „Ca inspectoarea nu stie ca pila-i numai pentru tine. Inspectoarea stie ca tu esti pilosul primului-secretar al judetului si atâta. Si o apuca tremuriciul când stie asta” Zis si facut! Luminat de aceste zise, merg iarasi în audienta la inspectoare. Fac abstractie de profesoarele, care dârdâiau pe hol, venite si ele în audienta cu cea mai buna rochitica din dotare, tremurând si bâlbâind textul-doleanta pe care urmau sa-l prociteasca pe de rost inspectoarei, si intru impetuos (ma rog, cât puteam de impetuos). Când ma vede, inspectoarea exclama, batând din palme ca ultima precupeata în piata, catre un inspector care statea lânga ea: „Ei, n-am spus eu ca o sa vina si pentru nevasta-sa?” „D-apoi cum sa nu vin, Doamna Inspectoare!... Daca nu se poate...” mai adaug si ma prefac ca plec. Fiind pilos, îmi permiteam acum s-o fac pe-a caposul. Caci pila te face tam-nesam mai subtil, mai dastept, ti se înalta gâtul mai filosofic, mai cu ifose, domle, mai curajos si mai jemanfisist! Si o iau spre usa, cum spuneam. Dar inspectoarea îmi striga: „Stai asa!”. Si îmi arata o harta a judetului, care era chiar deasupra usii de la intrare: „Plugari îti convine?” Stiam de Plugari de la o verisoara, ea si sotul ei erau repartizati acolo, vai de capul lor! E chiar la capatul judetului. „Nu se poate, Doamna inspectoare, Plugari e la dracu-n praznic”. „Atunci Osoi îti convine?” Osoi era mai aproape si, oricum, nu puteam sa întind coarda prea mult si sa o refuz si a doua oara: „Îmi convine”. Si iaca asa ne-am transferatara. Radu Parpauta este scriitor, traducator si publicist
