Sa presupunem ca robotii vor înlocui, într-adevar, 100- munca umana, muncind de amorul artei pentru fericirea si bunastarea întregii omeniri. Va puteti închipui însa cum va arata aceasta omenire, deocamdata utopica? Nu se va plictisi pâna la satietate omul? Nu se va degrada? *** Recent, Elon Musk si-a exprimat opinia ca într-un viitor nu prea îndepartat oamenii vor deveni simple animale de companie ale robotilor. Conform conceptiilor lui Musk, acesta e viitorul spre care se îndreapta cu pasi vertiginosi specia umana. Cu alte cuvinte, robotii vor poseda un grad de inteligenta atât de avansat, încât omul nu va avea posibilitatea sa comunice cu ei. Pornind de la previziunile lui Musk, inteligenta artificiala ar trebui sa dobândeasca puteri sporite în viitor, astfel încât omul va deveni atât de dependent de masinile hiper-inteligente create de el, încât întreaga lui existenta va depinde de ele. El va deveni o simpla jucarie în mâna robotilor creati de el. Dar ce grad de inteligenta vor poseda robotii? De câte ori inteligenta lor va fi mai mare decât cea a omului? De zece, de douazeci, de o suta, de o mie de ori sau chiar mai mult? Între noi si roboti va fi o diferenta probabil la fel de mare ca între un câine, o pisica si un om. Sau poate ca între o insecta si un om. Având astfel de capacitati, cum se vor raporta robotii la civilizatia si istoria umanitatii? La cultura noastra si bunurile spirituale cu care ne mândrim, dar pe care am început sa le ignoram? La limbajul, la traditiile si la trairile noastre? Vom putea comunica într-un fel cu ei altfel decât formal? *** În curând vom trai într-o realitate hibrida, în care amestecul dintre spatiul real si spatiul virtual nu va mai putea fi perceput la un mod lucid de fiinta umana. Atunci imaginile de pe net se vor revarsa în afara, contopindu-se la unison cu natura înconjuratoare. Nu vom stii nici macar cu cine interactionam, caci interlocutorii nostri vor avea un caracter ambiguu. O parte din ei vor fi reali, alta parte virtuali. Vom trai trecând de la vis, la cosmar, în functie de programele pe care inteligenta artificiala, dar si de cei ce stau în spatele ei, le va difuza atât la nivel local, cât si la nivel national (daca va mai exista acesta), cât mai ales la nivel planetar. Natura însasi, inclusiv natura umana, vor cunoaste pervertiri si perturbatii la care nici nu ne gândim. Vom trai într-o halucinatie? Într-un paradis sau într-un infern artificial induse din afara în functie de anumite variante si anumiti facturi sociologici, politici, psihologici etc., etc. Liberul arbitrul se va evapora în eter. De fapt, daca stam sa ne gândi mai bine, deja s-a evaporat în mare masura. Astazi omul nu-si mai apartine nici siesi, nici lui Dumnezeu. În fond de ce ar trebui sa stie omul în ce realitate traieste? *** Experimentele lui Elon Musk încearca dincolo de granita posibilului, a realului, sfidând legile fizice si legile sociale, prin încercarea de contopire a spatiului material cu cel virtual. Într-un fel, el, nonconformistul Musk, poate fi considerat un precursor, un deschizator de drumuri al lumii viitorului. Probabil ca în sine sa, el viseaza sa schimbe lumea în asa masura, încât dupa el sa înceapa nu numai o noua ordine sociala, ci si o noua era. Era Elon Musk. Si, bineînteles, o noua omenire. Probabil ca Musk, în sinea sa, se considera atât un nou Mesia, cât si un artist avangardist de tipul lui Urmuz sau Lautréamont. Un artist vizionar care nu lucreaza nici prin intermediul culorilor, nici al cuvintelor sau al sunetelor. Materia sa prima e societatea umana, cu toate complexele, complicitatile si tarele ei existentiale, dar lucreaza si cu propriul sau eu, fiind el însusi gata sa devina un simplu cobai al laboratoarelor sale. Citind aceste rânduri, cineva, pe buna dreptate, mi-a atras atentia ca supraestimez calitatile lui Elon Musk, prezentându-l într-o lumina prea stralucitoare. Recitindu-mi rândurile, mi-am data seama ca asa este. Poate ca nici inteligenta lui Musk nu e una iesita din comun. Poate ca Musk e un personaj destul de mediocru si ca doar banii l-au facut sa devina ceea ce este. Se spune ca banii te determina sa devii mult mai inteligent decât esti. Dar tot banii, aceiasi bani, daca sunt foarte multi, îti iau mintile, creându-ti impresia ca prin intermediul lor poti obtine orice, chiar si nemurirea. De aici si încercarea unor miliardari de a stapâni si de a crea o lume, prin orice mijloace, tinând-o în stres si trecând-o din dezastru în dezastru, modelând-o nu dupa chipul, ci dupa necesitatile lor. Elon Musk e unul dintre ei. El e purtatorul lor de cuvânt. Ceilalti îsi exercita puterea în mod discret, retrasi în conul lor de umbra. Musk simte nevoia sa fie cât mai vocal. De aceea e mai vulnerabil si mai usor de anihilat. Musk sfideaza limitele. Sfideaza natura umana. Sfideaza chiar si propria sa natura. Pentru a-si pune în practica ideile, el nu precupeteste nici un efort, nici psihic, nici financiar. Dispunând de fonduri impresionante, el încearca sa croiasca destinul omenirii pe masura sa. Declaratiile sale referitoare la inteligenta artificiala si viitorul umanitatii sunt mai mult decât nelinistitoare. La fel si experimentele. Unul dintre aceste experimente e legat de dispozitivul Neuralink prezentat cu un cip implantat direct în creier ce proceseaza si transmite semnale neuronale, semnale care pot fi receptate si transmise, la rândul lor, unor dispozitive precum computere si telefoane mobile. Produsele Neuralink vor permite si vor reda vederea nevazatorilor, auzul celor surzilor, vor ameliora paralizia si vor vindeca boli precum Parkinsonul, dementa si Alzheimer. În afara de aceasta, vor crea un cadru necesar ca necuvântatoarele sa poata întelege mai usor, si sa vorbeasca limba umana. Un alt experiment e legat de concedierile în masa de la Twitter. Practic, prin astfel de gest, Elon Musk a dat startul resetarii mondiale. Concedierile facute la Twitter tind sa se extinda la scara mult mai mare, afectând, prin contaminare, tot mapamondul. Mesajul lor subliminal e urmatorul: nu mai avem nevoie decât pentru o scurta perioada de munca umana, caci în curând, în orice domeniu, va fi înlocuita de inteligenta artificiala. Ce se va întâmpla însa cu rasa umana? Daca robotii îl vor înlocui muncind în locul lui în toate domeniile, ce va face omul? Se va ocupa cu arta, cu sportul, cu distractiile, cu sexul, renuntând sa-si câstige hrana cu sudoare fruntii, transformându-se într-un trântor? Îsi va gasi el rostul într-o astfel de lume? Elon Musk le-a facut angajatilor de la Twitter dormitoare în sediul firmei sale. În conceptia lui, oamenii nu au nevoie de intimitate. Ei trebuie sa se obisnuiasca sa traiasca, asemenea robotilor, într-un singur cadru: biroul. Tocmai pentru ca activitatea lor sa fie cât mai eficienta. La fel de eficienta ca si cea a inteligentei artificiale. Pentru asta omul ar trebui sa renunte la o parte din obiceiurile si tabieturile sale si sa se adapteze la conditii de munca si de viata ce vin din viitor. Conform informatiilor aparute în presa, în dormitoarele de la Twitter ale lui Musk se aflau „saltele nedesfacute, perdele terne si mai multe monitoare gigantice montate în sala de conferinte”. Deocamdata Musk nu a renuntat la toate angrenajele menite sa satisfaca viata intima legata de necesitatile biologice ale angajatilor sai. A pastrat toaletele. Dar poate ca într-un viitor apropiat, renuntând la hrana biologica, nu va mai avea nevoie de toalete. Sa presupunem ca robotii vor înlocui, într-adevar, 100- munca umana, muncind de amorul artei pentru fericirea si bunastarea întregii omeniri. Va puteti închipui însa cum va arata aceasta omenire, deocamdata utopica? Nu se va plictisi pâna la satietate omul? Nu se va degrada? Si din câti oameni fi alcatuita societatea umana? Vor putea întretine robotii 8 miliarde de oameni care nu se vor ocupa cu nimic? Ce rost va avea existenta lor? Sau umanitatea se va restrânge la un numar mic de indivizi, selectati dupa anumite criterii elitiste înca nu foarte bine definite? Acestea sunt doar câteva întrebari pe care mi le pun în surdina, si care, dincolo de naivitatea lor, încearca sa întrevada câte ceva din acest viitor acoperit de ceata. Poate ca aceste întrebari framânta, undeva, în subsidiar, si mintea avântata a lui Elon Musk. Dar, pentru a-si atinge telul, el le ignora. Recent, Musk a anuntat ca o noua companie a sa încearca sa creeze o interfata om-calculator ce poate fi implantata direct în creier, prin intermediul unui dispozitii ce functioneaza ca „o masina de cusut” neuronala. Afirmatia lui Musk îmi aduce aminte de Lautreamont care afirma ca frumosul nu-i altceva decât o „întâlnirea neasteptata, pe o masa de disectie, dintre o masina de cusut si o umbrela”. În cazul lui Elon Musk, acest frumos devine inteligenta umana. Musk viseaza sa creeze o noua omenire pentru a o transfera pe luna sau pe Marte sau pe alta planeta. Aceasta lume va fi dominata de inteligenta artificiala, iar omul va deveni un simplu component al ei sau, dupa cum a declarat recent miliardarul, inteligenta artificiala va fi atât de avansata, încât omul se va multumi sa fie, indiferent de dotarea sa intelectuala (poate sa fie chiar si geniu), un animal de companie al acesteia. Într-o astfel de lume, închipuita de Musk, un Dante, un Shakespeare, un Dostoievski, un Schopenhauer, un Kant, un Nietzsche, un Mozart sau un Beethoven, un Michelangelo, un Leonardo da Vinci, un Rafael, un Picasso vor deveni un fel de catei de rasa purtati în lesa de reprezentantii elitei inteligentei artificiale. Inteligenta artificiala nu va mai avea nevoie de ei, caci va avea propria sa literatura, propria sa pictura, propria sa muzica si propria sa filosofie. În lumea aceasta noua, excentricul, dar si mediocrul ElonMusk va dori sa joace în rol lui Dumnezeu. Nichita Danilov este scriitor si publicist
