„For last year's words belong to last year's language/ And next year's words await another voice./ And to make an end is to make a beginning.” (Deoarece cuvintele anului trecut apartin limbii anului trecut/ Iar cuvintele anului urmator asteapta o alta voce/ Si a ajunge la un sfârsit este a savârsi o începere.) T.S. Eliot Este fundamental încântatoare exuberanta vietii care alege la fiecare cumpana începutul, renasterea si ignora cu desarvârsire sfârsitul, raposarea. Fiinta trebuie sa fiinteze indiferent cât de greu a fost parcursul de pâna acum sau de cât de dificila este renasterea. Viata trebuie sa fie, este o lege scrisa pe pamânt, consacrata de sute de milioane de ani piedici cataclismice. Indiferent de circumstante, renasterea este desavârsita. Nenumaratele roti dintate ale masinariei imponderabile care creeaza minuni din particulele fundamentale ale universului sunt în acest moment lovite de gratia perfectiunii. Muzica sferelor se întrupeaza pentru o noua prima oara fara sa îsi vada voalurile transparente încretite de vânturile pamântene. Arhitectura este muzica înghetata. Nicaieri, revelatia lui Hegel nu e mai evidenta decât atunci când pasesti în Sala de Aur a Filarmonicii din Viena. Este frumosul în toate formele inventate de om, într-o ordine sofisticata care entuziasmeaza simturile fara exceptie. Si peste toate, se ridica într- armonie efervescenta, cu o elocventa aproape divina, sunetul ca o cascada ascendenta tinzând spre sferele care au nascut-o. Si este just si este adevarat ca asemenea sarbatoare a reînnoirii sa se întâmple fara rest în dans. Dansul este pâna la urma seva cosmica din care se trage pulsul vital a tot ce este. Si astfel, într-un ritm vital putem sa tesem cu abandon frumusetea a ce va veni în armonia absoluta a unei orchestre care ar trebui sa ne fie inspiratie permanenta. Fiecare concert de Anul Nou este un eveniment cu totul special, dar, cum se întâmpla în lucrarile oamenilor, unele ajung sa intre în legenda. Cu voia ta, am sa ma opresc la cel care pentru mine este concertul legendar prin excelenta. Un dirijor care a marcat un secol de muzica, care are ca trasatura fundamentala un simt absolut al pulsului, al ritmului. Dar mai ales s-a aflat în fruntea orchestrei din Viena la apusul vietii sale. Este un spectacol uman al bucuriei fara rest, al întelegerii profunde a izbânzii de a câstiga un nou an, darul fara seaman de a putea umple înca un timp cu viata. Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena dirijat de Herbert von Karajan în 1987 îl puteti viziona AICI. Sa aveti un An Nou cu bucuria, armonia si împlinirea concertului din prima zi! Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iasi si presedinte al Asociatiei Creierului Iasi
