Impulsionat în special de mediul privat, care s-a dezmortit usor în 2021, Iasul a continuat în ultimele 12 luni politica pasilor marunti. S-a dezvoltat din inertie, în ritmul unui oras oarecare din provincie, mult sub potentialul celei mai mari aglomerari urbane de la granita estica a UE. Cu 19 tramvaie moderne si câteva cladiri restaurate, vezi Palatul Braunstein. Mai toate realizarile vizibile ale autoritatilor locale în 2021, modeste de altfel, au ceva în comun. Au fost finantate din fonduri europene, s-o spunem pe sleau, din taxele si impozitele neamtului si francezului, în conditiile în care România ramâne un beneficiar net al banilor gestionati de Bruxelles. Si asta în timp ce un curent suveranist, anti-european, a prins tot mai mult contur în jurul AUR, inclusiv pe malurile Bahluiului. Cu un primar care si-a îmbogatit zestrea de dosare penale si un sef de CJ care se straduie sa-l prinda din urma. Rusinos, dar si mai rusinoasa este lipsa de reactie ferma din partea iesenilor la aceste pete pe obrazul orasului/judetului. Toleranta la problemele de integritate ale conducatorilor indica o comunitate locala blazata, manipulata, indiferenta, dezbinata sau, mai grav, care se stie cu musca pe caciula, fiind din acelasi aluat cu liderii ei. Cu un mediu academic la fel de absent în dezbaterile publice nationale si internationale. Cu sintagma „cercetatorii ieseni” evitata din nou de jurnalistii români si straini, din motive nu foarte clare. Fie n-au cercetat nimic în 2021, fie sunt victimele unui sistem opac, ce nu le permite sa faca dovada muncii lor în mainstream media. Altfel, Tudorel Toader si-a consolidat puterea la cârma celei mai prestigioase universitati din Moldova, ba chiar, printr-o serie de interviuri cu jurnalisti cuminti, si-a rescris mandatul de la ministerul Justitiei. Anul viitor vom afla ca rectorul a condus din strada protestele din februarie 2017, pentru ca apoi sa fie gazat de jandarmi pe 10 august. Cu o accelerare a investitiilor imobiliare în zona metropolitana, o confirmare ca Iasul îsi pastreaza magnetismul regional si un anumit grad de dezvoltare economica. Asta ar fi partea plina a paharului. Partea goala: problemele generate în trafic pentru care Primaria s-a jucat cu solutiile pâna le-au uitat în sertar, respectiv, semnele de întrebare care planeaza asupra unor investitori imobiliari. Cu stadionul si sala sporturilor, promise de un deceniu de Chirica, ramase la stadiu de proiect (realizat de o firma de apartament). Si vor ramâne înca un deceniu pe hârtie pâna când autoritatile locale vor învata sa nu mai stea cu mâna întinsa la Bucuresti, sa organizeze licitatii internationale pentru proiectele mari, sa bage serios mâna în visteria orasului si sa se apuce de treaba. Apoi, niciun guvern, indiferent la coloratura politica, nu va refuza sa aloce zeci de milioane de euro Iasului ca sa-si finalizeze investitiile demarate din bani proprii. Mura-n gura ca în anii ‚90 - 2000, cum înca viseaza unii prin târg, nu se mai poate. Cu o echipa de fotbal sustinuta din bani publici care s-a întors în esalonul 2 valoric, acolo unde îsi duc veacul toate echipele sportive din Iasi care beneficiaza de „viziunea manageriala” a administratiei locale. Cu o opozitie (USR) mai subreda decât la începutul anului, marcata de tradari si conflicte intestine, semn al improvizatiei în politica de cadre. Cu cele doua partide la guvernare - PNL si PSD - aflate într-un evident vid de putere la nivel local, de aici si irelevanta lor la centru. Impulsionat în special de mediul privat, care s-a dezmortit usor în 2021, Iasul a continuat în ultimele 12 luni politica pasilor marunti. S-a dezvoltat din inertie, în ritmul unui oras oarecare din provincie, mult sub potentialul celei mai mari aglomerari urbane de la granita estica a UE. Lipsesc înca proiectele majore si un anumit coagulant social care sa imprime Iasului o viteza de dezvoltare pe masura unei metropole europene.
