Pe 29 iunie, Curtea de Apel Iasi a organizat o celebrare a celor trei decenii de la reînfiintare. Cum doamna Presedinta Diana Micu-Cheptene a avut gentiletea de a invita Arhivele Nationale sa fie partenere la acest eveniment, colega noastra doamna Georgiana Martinescu a realizat o expozitie cu unicate din depozitele noastre, iar eu am spus câteva vorbe despre istoricul acestei institutii de recurs, atât de importanta în democratie. Una dintre cheile modernitatii o constituie mecanismul de justitie care trece de la decizia personalizata, subiectiva, a suveranului la domnia legii. Atunci când instantele judeca din perspectiva cel putin teoretica a neamestecului puterii în sentinta, atunci când se instituie legea ca singur orizont de referinta putem vorbi de începutul societatii moderne, liberal-democratica. Iar primul pas l-a constituit, negresit, constructia institutiilor statului dupa regulile modernitatii. Devenit guvernator al Principatelor Moldovei si Tarii Românesti dupa victoria Rusiei tariste asupra Imperiului Otoman, contele Pavel Kiseliov (frantuzit la noi drept Kiseleff pentru ca ofiterii rusi, o elita occidentalizata, au fost cei care au introdus limba franceza, hainele europene, muzica si dansul occidental si, mai ales, jocul de carti!) elaboreaza si adopta, în 1831, o prima forma de Constitutie pentru cele doua tari românesti. Aici, la Iasi, Reglementul Organicesc al Moldovei va deschide portile dezvoltarii moderne ale statului fiind, între altele, si un izvor de drept pentru legislatie si institutiile judecatoresti înfiintate cu acest prilej. Sigur ca de mai bine de un veac functionau divanele boieresti care îl asistau pe domn în pricinile judecatoresti, iar aceasta prima forma de Constitutie nu venea pe un teren complet descoperit atâta timp cât functionau, în ambele principate, Codul Calimah în materie civila si Condica Criminaliceasca, în materie penala. Din nefericire, despre organizarea si activitatea instantelor de judecata din Moldova anterioara Regulamentului Organic nu mai avem prea multe informatii din cauza incendiului devastator din 1827 în care au pierit acte vechi, documente de mosii, mitrici, registre comerciale sau judecatoresti. De aceea, 1 ianuarie 1832 este o piatra de hotar, pentru ca, pentru prima oara, se legifereaza separatia puterilor în stat, cheie de bolta pentru modernitate si civilizatie. Daca domnitorul ramâne putere executiva, legislativul („Obicinuita Obsteasca Adunare”) si puterea judecatoreasca (tribunale, „Divanul Judecatoresc” si „Înaltul Divan”) vor fi, de-acum înainte, „cu totul deosabite pentru buna orânduiala la regularisirea pricinilor si pentru închizasluirea driturilor particularnicilor”. „Rânduiala giudecatoreasca” începuta acum va fi continuata si dezvoltata, mai bine de un secol, pâna la venirea comunistilor, iar una dintre cele mai importante prevederi regulamentare a fost, desigur, „dreptul la apelatiune” în baza caruia s-au creat, înca din 1833, primele instante de apel ale tarii care acopereau ca jurisdictie câte o jumatate din teritoriu: Divanul Apelativ al Tarii de Sus si cel al Tarii de Jos; fiecare având un presedinte si patru membri alesi de domn „dintre boierii pamânteni cunoscuti în iubirea de dreptate, proprietari de avere nemiscatoare si mai ispititi de maghistratura, ca prin aceste însusiri sa deie închizasluiri moralicesti si pragmaticesti la încredintarea publica”i . Însa, adevaratul act de nastere al Curtii de Apel iesene a fost în 1845 când, în urma adresei nr. 397/1845, Logofetia Dreptatii (Ministerul Justitiei de atunci!) trimite Sfatului Administrativ un proiect de reforma privind înfiintarea unei singure institutii pentru întreaga tara. Astfel ca putem gasi si astazi în depozitele arhivelor iesene, în Fondul Secretariatului de Stat al Moldovei, Dosarul 1237, hotarârea cu „tarie de pravila”, adoptata de Obicinuita Obsteasca Adunare si „întarita” de domnitorul Mihail Grigorie Sturdza prin care era creat Divanul de Apelatiune al Moldovei, înfiintat la 4 mai 1845 prin Înalt Ofis Domnesc. Presedinte al Divanului a fost numit vornicul Costachi Sturdza (cu un salariu de 2000 de lei din bugetul de 13.157 de lei si 20 de bani alocati lunar institutiei!). Alaturi de presedinte mai erau sase membri ai Divanului (cu salarii de 1.000 lei!): vornicul Iordachi Beldiman si aga Emanoil Manu (de la Divanul Tarii de Sus, unde Costachi Sturdza fusese presedinte) împreuna cu postelnicul Manolachi Dragici de la Divanul Tarii de Jos, cu vornicul Neculai Greceanu, aga Leon Ecovachi si Alecu Sutu, asa cum arata dosarul 2470/1845 din Fondul Curtea de Apel existent la Arhivele Nationale Iasi. Principala problema s-a dovedit a fi numarul insuficient de boieri potriviti pentru activitatea judecatoreasca, unii dinte membrii Divanului de Apelatiune fiind membri si în Divanul Domnesc, instanta ultima de recurs, ceea ce îi punea în pozitia de a se recuza pentru cauzele pe care le judecasera initial. Oricum institutia îsi va schimba numele, iar în 1861, când Alexandru Ioan Cuza înfiinteaza Curtea de Casatie, putem gasi, în actul de constituire, o referire clara la autoritatea acesteia asupra tuturor „tribunalelor si Curtilor de Apel ale Statului Principatelor Unite”. Odata cu adoptarea, în iulie 1865, a legii de organizare judecatoreasca, instanta de recurs de la Iasi înceteaza sa mai aiba o jurisdictie pe tara devenind Curtea de Apel Iasi, alaturi de celelalte instante de la Bucuresti, Focsani si Craiova. Fondul existent la Arhivele Nationale Iasi cuprinde mii de documente privitoare la evolutia administrativa si institutionala a Curtii de Apel, cu informatii despre judecatori, legislatie, jurisdictiile ei fluctuante sau la diferitele forme de organizare a sectiilor componente. Odata cu ocuparea tarii de Armata Rosie si cu ascensiunea la putere a complicilor barbarilor sovietici, întreg sistemul de justitie „burghez” este desfiintat prin Legea 5/1952, Curtea de Apel disparând ca institutie. În perioada comunista au functionat, desigur, instante de recurs, Tribunalul judetean având o astfel de sectie care suplinea functia vechii Curti, dar sistemul de justitie în esenta lui era viciat. Ca întreaga societate, justitia era sub autoritatea Partidului Muncitoresc/ Comunist Român – „forta politica conducatoare”, legislatia era croita pentru nevoile dictaturii, iar în completurile de judecata, pe lânga judecatori erau prezenti si doi asesori, reprezentanti ai „clasei muncitoare”, care aveau drept de vot la adoptarea sentintei. Odata cu prabusirea sistemului totalitar comunist în decembrie 1989, refacerea justitiei pe principii democratice, civilizate, a fost una dintre principalele provocari ale acelui timp. În acest context, în 1992, a fost adoptata Legea 92/1992 privind organizarea judecatoreasca prin care Curtile de Apel îsi reluau activitatea. Astfel încât, de aceea, cele trei decenii de activitate libera au fost celebrate în Palatul Justitiei din Iasi, saptamâna trecuta. Fara politicieni si demnitari, caci, în premiera, nu au fost invitati! iFolosim transcrierea lui Dumitru Vitcu, din Regulamentul Organic al Moldovei – 1831, editie bilingva coordonata de Dumitru Vitcu si Florin Cîntic, Bucuresti: DAR Publishing, 2022 Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Nationale, Filiala Iasi si scriitor
