În preajma Zilei Internationale a Femeii obisnuiesc sa aduc în atentia cititorilor unele probleme cu care se confrunta femeile în România, aspecte privind egalitatea de sanse între femei si barbati, tinând cont oarecum si de calitatea mea de membru al Comisiei Judetene pentru Egalitate de Sanse între femei si barbati. Problemele cu care se confrunta femeile în tara noastra sunt, în ordinea gravitatii, urmatoarele: (1) violenta asupra femeilor si fetelor în toate formele de manifestare, (2) subreprezentarea femeilor în parlament, guvern, consiliile judetene si locale, (3) migratia femeilor în strainatate cel mai adesea pentru sustinerea financiara a copiilor ramasi acasa, (4) saracia care afecteaza mai ales femeile vârstnice, singure, din mediul rural, (5) problema mamelor minore generata de saracie, educatie precara în cadrul familiei si scolii, care nu au acces la informatii de calitate privind educatia sexuala si sanatatea reproducerii. Despre cea mai grava problema - violenta asupra femeilor în România - a scris recent Cristina Petrache în paginile Ziarului de Iasi, articol bine documentat cu date de la Institutul National de Statistica si cu elemente vizuale (harti, grafice si tabele) care lamuresc imediat cititorul cu privire la starea de fapt. Astfel, aflam ca violenta domestica îsi continua trendul ascendent, începând cu anul 2014, cu o usoara scadere în anul pandemic 2020. Si mai aflam ca, în clasamentul violentei domestice pe judete (numarul de victime raportat la 100.000 locuitori), conduce judetul Vaslui (583 victime la 100.000 locuitori). Fara sa ma lansez în analize statistice complicate, nu pot sa nu asociez incidenta crescuta a violentei domestice în judetul Vaslui, dar si în regiunea de Nord-Est, cu subdezvoltarea socioeconomica exprimata în PIB per capita, numar mediu de salariati, populatia ocupata, somajul, ponderea persoanelor cu studii superioare în populatia totala a judetului etc. Saracia cronica convetuieste în chip nefericit cu educatia precara si cu violenta sub toate formele. Potrivit unui raport al Agentiei Nationale pentru Egalitate de Sanse (ANES) între femei si barbati, situatia reprezentarii femeilor în pozitiile de conducere la nivelul administratiei publice centrale s-a îmbunatatit în raport cu media europeana. Astfel, în anul 2021, pentru cele 2 grade decizionale (grad decizional 1: secretar general, secretar general adjunct, director general, director general adjunct si grad decizional 2: director, director adjunct) posturile au fost ocupate de 278 (46,1-) barbati si 325 (53,9-) femei. Cu aceste procentaje, România ocupa cea de-a 7-a pozitie în clasamentul UE-28. Media la nivelul UE-28 pentru anul 2021, pentru cele 2 grade decizionale, a fost de 56,2- barbati si 43,8- femei. România înregistreaza un procentaj feminin net superior mediei europene, diferenta dintre media înregistrata de tara noastra si media UE-28 fiind de 10,1 puncte procentuale. În rest, administratia publica în România este feminizata, în sensul ca femeile reprezinta peste 60- din functionarii publici, detin majoritatea chiar si în ceea ce priveste functiile de conducere de la nivelul serviciilor deconcentrate ale ministerelor în teritoriu, sunt majoritare în învatamânt si sanatate. Problema reprezentarii femeilor în Parlament (Senat si Camera Deputatilor), consiliile judetene si locale ramâne provocarea anului 2024 în materie de egalitate de sanse între femei si barbati. În aceasta chestiune, totul depinde de ameliorarea mecanismelor de selectie, recrutare si promovare pe pozitiile eligibile în functiile de demnitate publica din cadrul partidelor politice. În acest sens, se impune o crestere a numarului de femei pentru pozitii eligibile, prin asigurarea unei cote de reprezentare de cel putin 30- din functiile de deminitate publica. Femeile reprezinta 51- din populatia tarii si nu este corect si normal, tinând cont si de conventile internationale si legislatia incidenta în domeniul egalitatii de sanse, ca femeile sa fie subreprezentate în functiile de demnitate publica, ca barbatii sa decida inclusiv în probleme care tin de viata femeilor: sanatate, echilibrul munca-familie, cresterea copiilor, educatie sexuala, accesul la servicii de sanatatea reproducerii. Misoginismul politic, exprimat statistic prin numarul scazut al femeilor în pozitii de conducere în organismele publice decizionale, trebuie combatut prin legislatie moderna, de inspiratie europeana, potrivit acordurilor internationale la care România este semnatara. Recent, la Camera Deputatilor, a fost depusa o initiativa legislativa de modificare a Legii nr. 208/ 2015, care prevede introducerea unui raport de 1 la 2 când se vor întocmi listele de candidati pentru Senat si Camera Deputatilor. Initiativa legislativa este motivata în fapt prin aspecte care tin de indicele egalitatii de gen 2021, furnizat de Institutului European pentru Egalitate de Sanse între Femei si Barbati (EIGE). Potrivit unui raport EIGE, România se plaseaza sub media Uniunii Europene (UE). Cu un punctaj de 54,5 din 100, si o îmbunatatire de 0,01 puncte fata de 2020, România se claseaza pe locul 25 în UE. Desi, în domeniul puterii politice, România a înregistrat o îmbunatatire notabila în 2020, comparativ cu anul 2010, de la 23,5 puncte la 41,6 puncte, performanta tarii noastre este sub media UE (56,9 puncte). Problemele enuntate mai sus se trateaza prin legi, norme de aplicare clare si eficiente, institutii si actori abilitati care sa le puna în practica. În ultima parte a acestui articol, voi aduce în atentia cititorilor si o serie de aspecte pozitive privind disparitatile de gen din perspectiva egalitatii de sanse între femei si barbati. Este de notorietate faptul ca, în medie, femeile traiesc cu 5 ani mai mult decât barbatii. Cercetatorii care s-au aplecat asupra acestui aspect (speranta medie de viata la nastere/ durata medie de viata), apreciaza ca aceasta diferenta este explicata în mare parte de stilul de viata, mai sanatos în cazul femeilor, si de ocupatiile diferite ale celor doua sexe. Potrivit datelor furnizat de Eurostat, la nivelul anului 2021, femeile din Uninunea Europeana traiau, în medie, 82,8 de ani, pe când speranta medie de viata a barbatilor este de 77,2 ani. Progresele facute de tara noastra în cresterea sperantei de viata din ultimele decenii nu schimba pozitia nefavorabila a României între celelalte state membre ale Uniunii Europene. Decalajul pentru România, fata de nivelul mediu al sperantei de viata la nastere al celor 27 de tari (80,1 ani), era în anul 2021 de 7,2 ani. Populatia rezidenta a tarii noastre avea printre cele mai mici sperante de viata la nastere din UE-27 (72,9 ani) în anul 2021. Una dintre temele privind egalitatea de gen în educatie o constituie diferenta dintre rezultatele scolare ale fetelor comparativ cu cele ale baietilor. Referitor la chestiunea în cauza, problema principala ramâne accesul egal pentru fete si baieti la educatie si învatare continua, precum si egalitatea în cadrul procesului de educatie si evaluare a cunostintelor acumulate. În România, nu se pune problema discrepantelor de gen în ceea ce priveste accesul la educatie, fapt confirmat si de statisticile oficiale. Un aspect îmbucurator privind egalitatea de gen este ca România este pe locul II într-un clasament european al diferentei de remunerare (gender pay gap) între femei si barbati. În majoritatea tarilor, diferenta de remunerare între femei si barbati a scazut în ultimii zece ani. În prezent, diferenta de remunerare între femei si barbati în UE este de 13,0-, ceea ce înseamna ca femeile câstiga în medie cu 13,0- mai putin pe ora decât barbatii. Diferenta de angajare între femei si barbati a fost de 10,8- în 2021, 67,7- dintre femeile din UE fiind angajate, comparativ cu 78,5- dintre barbati (date UE-27). Probleme sunt, unele mai complicate, cu solutiile e mai greu. În rest, un 8 Martie cu sanatate si bucurii, tuturor doamnelor si domnisoarelor! Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
