De când a izbucnit pandemia, urmaresc cu un fel de fascinatie morbida avalansa de zvonuri si de teorii abracadabrante ce par sa fi stârnit adeziunea a milioane de oameni. Constatarea e fara echivoc: suntem, majoritar, un popor de Leonizi si de Efimite si asta dincolo de categoriile de vârsta. Cine nu s-a servit de textele lui Caragiale pentru a face trimiteri la situatia prezenta si pentru a semnala similitudini tulburatoare, mai ales în ce priveste viata politica? Uneori, aceste similitudini ne scapa. Astfel, am impresia ca un text de o extraordinara actualitate este Conu Leonida fata cu reactiunea, desi nu stiu pe nimeni care sa fi facut pâna acum aceasta apropiere; daca ma însel, rog sa fiu iertat. Ce se întâmpla în aceasta piesa scurta, într-un singur act? Doua personaje, sot si sotie, oameni în vârsta, bat câmpii, debiteaza fel de fel de enormitati, barbatul fiind cel care detine monopolul autoritatii si al adevarului, femeia multumindu-se, de regula, sa-si exprime admiratia pentru cultura enciclopedica si inteligenta sotului. De unde culeg ei toate acele enormitati? În principiu, din ziare, dar cel mai probabil e vorba de o lectura eronata, în genul aceleia pe care Ipingescu o face articolului lui Rica Venturiano. Ni se ofera, totodata, si o explicatie a mecanismului prin care zvonurile ajung sa se impuna: omul intra la o idee, fandacsia este gata si de aici se aluneca, iremediabil, în ipohondrie. De când a izbucnit pandemia, urmaresc cu un fel de fascinatie morbida avalansa de zvonuri si de teorii abracadabrante ce par sa fi stârnit adeziunea a milioane de oameni. Constatarea e fara echivoc: suntem, majoritar, un popor de Leonizi si de Efimite si asta dincolo de categoriile de vârsta. Regimul comunist prezenta avantajul (daca îl putem numi avantaj) ca detinea controlul absolut asupra informatiei: în consecinta, zvonistica era subterana, îsi facea loc cu greu si privea mai curând aspecte minore. Dupa 1990, zvonurile au facut realmente explozie, s-au insinuat peste tot, au furnizat materie prima presei (vd. si proliferarea formulei „aflam pe surse”) si s-au democratizat gratie retelelor de socializare, când oricine poate prelua aberatiile altora sau poate emite propriile lui prostii. Profesionistii zvonurilor sunt, în majoritatea cazurilor, si adepti ai teoriilor conspirationiste. Ei refuza explicatia banala, logica si cauta resorturi si mobiluri ascunse. Atentatele din 11 septembrie 2001 au declansat un adevarat delir conspirationist, depasit acum de cel provocat de pandemie. Am dat recent, întâmplator, pe contul de Facebook al unei doamne respectabile, cu pretentii de intelectuala, peste o postare ce suna asa: „Francezii boicoteaza restaurantele care cer pasaport sanitar, mâncând pe trotuar, lânga mesele localelor goale”. Ni se oferea spre exemplificare un filmulet cu o strada greu de identificat (sa fi fost din Franta? sa fi fost din alta tara?), pe trotuare si pe caldarâmul strazii erau asezati oameni, în grupuri de câte cinci-sase, care mâncau din farfuriile puse pe jos, se auzeau si schimburi de cuvinte, dar, iarasi, imposibil sa poti identifica limba în care se vorbea. Cum atunci când am vazut postarea tocmai ma întorsesem dintr-o calatorie de câteva saptamâni la Paris m-am crispat de revolta în fata acestei manipulari grosolane: în Franta oamenii, extrem de disciplinati, arata la cafenele si restaurante pasaportul sanitar, viata a reintrat în normal, francezii s-au vaccinat în proportie covârsitoare. Câteva mii de exaltati continua sa protesteze sâmbata, dar nu-i mai ia nimeni în seama. Cum se poate ca, în România, teoriile antivaccin sa gaseasca un teren atât de primitor? Cele mai aiuritoare idiotenii au avut, la noi, adepti. Astfel s-a spus - si se spune - ca vaccinul e un mijloc prin care se realizeaza punerea sub control total a omenirii. Alta teorie sustine ca se urmareste exterminarea a miliarde de oameni, sapte - zic unii, poate numai cinci - nuanteaza optimistii. Una din cele mai absurde - si, în fond, mai comice - ipoteze este ca se urmareste sterilizarea mai multor generatii (!). Si asa mai departe, într-un lant ce pare fara sfârsit caci antivaccinistii au o imaginatie extrem de bogata si gasesc mereu noi pretexte. În aceste conditii, mai ca mi-ar fi devenit simpatica - daca n-am fi atins aceste cifre catastrofale ale pandemiei - inocenta unor persoane care mi-au marturisit ca nu se vaccineaza fiindca… le e frica de injectie!... Si nu e vorba de vârsta aici: un recent sondaj arata ca 77,5- dintre elevi intentioneaza sa NU se vaccineze! Rezultatul sondajului e înspaimântator si înca mai sper ca el nu reflecta totusi realitatea. Are dreptate Cristian Tudor Popescu sa spuna ca esecul campaniei de vaccinare arata primitivismul poporului român, fundatura în care l-au împins ignoranta si irationalitatea. Ne situam, la capitolul vaccinare anticovid, printre tarile codase de pe mapamond: e un dezastru si în acelasi timp o rusine nationala. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
