Pentru a putea întelege cum trebuie deconstructia miturilor identitare românesti operata taios de Dan Alexe, adica iluzoria ascendenta geto-daca si improbabila „continuitate” daco-romana pe aceste meleaguri, trebuie descifrat în primul rând romancierul. Iata cum l-am „citit” eu: 1. Mastile lui Casanova. Numai profanii cred ca Don Juan e sinonim cu Casanova. Desi imortalizat pe scena si în opera, Don Giovanni, cu ale sale stupide mille e tre, nu e decât spectrul fugar si primitiv al unui afemeiat compulsiv, care magnetizeaza prin forta dorintei sale nestapânite si, probabil, prin efectul natural al feromonilor. Înca de când a fost proiectat literar de Tirso de Molina în El burlador de Sevilla, Don Juan ramâne o alcatuire de efemere trasaturi fictionale, asa cum i se cuvine unui personaj, chiar daca simbolistica adânca a acestui etern adolescent îndragostit dezvaluie, prin parabola finala, ca goana neobosita dupa amor mascheaza, inevitabil, omeneasca frica de moarte. Giacomo Girolamo Casanova, zis si Cavalerul de Seingalt, cum se prezenta el în exil, e cu totul altceva. În primul rând, a fost un autor în carne si oase, a carui viata a fost artistic închinata seductiei. Venetian impetuos, coautor la libretul Don Giovanni si inventator al Loteriei Publice din Paris ca schema de obtinut bani pentru suveran, s-a retras la finalul vietii într-o biblioteca în Bohemia unde si-a scris memoriile, considerate astazi un izvor istoric de prima importanta, nu atât pentru picanteriile amoroase narate, cât pentru descrierea detaliata a lumii si moravurilor în care s-a scaldat autorul. Histoire de ma vie, mostenirea literara a lui Casanova, este un Bildungsroman care da seama de tumultuoasa existenta a unui avventuriero care a utilizat o sumedenie de masti pentru a se reinventa mereu în viata: gentilom (închipuit, desigur), poet, dansator, matematician, cabalist, spadasin, bancher, diplomat, catolic, iluminist, bibliotecar si istoric. Dar, peste toate, profesor de seductie, însusire magica ce i-a inspirat un interesant roman unui important literat american de origine româna, în care acesta reface fictional magnetismul rece si implacabil cu care un barbat la senectute poseda mental tinere atragatoare, în ciuda inevitabilei sale ruine fizice (Andrei Codrescu – „Casanova în Boemia”). De aici trebuie pornita aventura decriptarii recentului volum al lui Dan Alexe, În punctul lui rebbe G., scos la Polirom. Mai ales ca poseda e cuvântul cheie pentru un autor care se recomanda a fi „un macho feminist”. Cu o falsa ascendenta proletara de copil nascut în glodul si crivatul Baraganului, la Cochirleanca, Buzau (în realitate din familie de profesori umanisti exilati acolo împreuna cu bunicii refugiati basarabeni), Dan Alexe este revelatia literara si eseistica a ultimilor ani pentru lumea de plastic si iluzie a internetului românesc. Freelancer convins, chiar si atunci când aceasta vocabula pompoasa nu semnifica nimic altceva decât somajul, traieste boem din expediente în lumea iresponsabil toleranta cu extremismele de tot felul a Bruxellesului, unde a emigrat politic în urma cu aproape trei decenii, plictisit sa tot fie umflat de Securitate ca parazit, fara loc de munca, si suit cu forta în trenul de Buzau, localitatea unde îsi avea domiciliul de buletin (tren din care cobora, dupa cum lesne va imaginati, la Podu-Iloaiei pentru a reveni la Iasi). De altfel, cred ca memoriile lui de autentic aventurier, ar fi un bun punct de plecare pentru o analiza istorica a timpului în care am vietuit, fireste, daca ar avea vremea sa se retraga la un castel din Boemia, într-o biblioteca somptuoasa unde sa nu functioneze Facebook-ul. Caci volumele publicate recent la Humanitas si Polirom nu sunt de fel memorii, în ciuda referintelor personale si a experientelor proprii distilate acolo. Fidel amintirii bunicului sau, care a deschis o falimentara bacanie „cu de toate” în catunul buzoian îngropat cu lunile în nameti (perforati firav doar de o retea minimala de cai de acces spre cârciuma, asa cum am vazut acum vreo patru ani la viscolul de la televizor), si-a etalat generos pe internet un blog cu produsele uimitoare ale talciocului sau cultural, „Dan Alexe's Flea Market”, unde poti gasi, sub aparente înselator-umile, bijuterii de eruditie, umor si rafinament. Acolo s-au nascut primele efigii feminine turnate în naratiuni pervers-austere sau baroc-luxuriante care au dus spre bestiarul erotico-literar de astazi care i-a adus glorie înselatoare, iubiri surprinse si uri temeinice, ucigase. În punctul lui rebbe G., Dan Alexe ni se dezvaluie impudic în trinitatea sa existentiala, de autor, narator si personaj. Un 3-în-1 postmodern, cu o arhitectura sobra, elaborata, cu rabufniri luxuriante de imaginatie, abia stapânite rational, o ejaculare de eruditie navalnica transmutata alchimic, prin retentie seminala antrenata, într-o mistica, circulara, nesfârsita juisare culturala, cu spor formativ si educational pentru cititor. Nu, nu te învata cum sa agati „artiste conceptuale” divortate, late în solduri si cu sâni melancolici si nici tehnici de persuasiune pentru pocaite lovite de sindromul Tourette, nu îti dezvaluie formula sacrosancta de aburit intelectuale decorative, dar frigidizate de dorinta de a fi masculine sau arhitectura convingatoare a predicilor motivationale pentru neurastenicele acre din multinationale. Ba, oroare insuportabila, nici macar nu scrie porcos, fiind demne de admirat acrobatiile sale lingvistice pentru a evita cuvintele murdare si pentru a întemeia un limbaj erotic românesc în care forta fermecatoare sa învinga stratul trivial obisnuit (tur de forta reusit pâna acum doar de Emil Brumaru, în textele desucheate în care porcoseniile aveau o inefabila stralucire poetica) în acest volum, cu titlu cautat necomercial, dar în care întrevedem liniile de forta ale tratatului sau de Luxura Hieratica. Asa cum splendida lui iubire de tinerete a iesit intentionat goala la usa atunci când au venit securistii si militienii sa îl duca la sectie, în 1983, alaturi de ceilalti membri ai „grupului Dialog din Iasi” (da, episodul e sublimat literar si în acest volum ezoteric), Dan Alexe se expune imprudent si mândru prin literatura sa în fata cârtitorilor si detractorilor prin acest volum în care douazeci si una de tipologii feminine sunt strunjite (da, Dane, DEX-ul accepta si aceasta forma!) la masinaria complexa din capul autorului dupa literele alfabetului ebraic, întocmai precum figurile jocului plin de încarcatura oculta al Tarotului de Marsilia (singurul adevarat!) la care se adauga, desigur, Jokerul însusi, Nebunul Celest, Tiganul Satrar al Metafizicii, Omul cu Talpi de Vânt care se descrie pe sine, dupa o lunga ochire a chipului sau reflectat de kabbalistica „oglinda cu par” revelata impudic de Vadana în vremurile aurorale ale copilariei. Numai la o privire neatenta ai putea crede ca Dan Alexe e doar mârtoaga lui Fat-Frumos fata cu armasarii literaturii contemporane, crescuti pentru export cu orbitoare cure de steroizi publicitari, tesalati artistic de grajdari calificati si aparati, în hoarda, de calutii dresati ai manejurilor de cultura, pentru ca nu a fost considerat demn de a fi trecut pe magicele state de plata ale festivalurilor de literatura care ne pun pe harta si care, am vazut, dau dependenta. Tipsia cu jar se întrevede si, chiar cârtind pentru libertatea lui de a scrie ce gândeste, marii manglitori care fac jocurile literare vad ca nu au încotro si trebuie sa îl introduca si pe acest infatigabil profesor de seductie în program. Cu tot cu masca mânjita de malahie a lui „Dan Juan” si cu haul lui umed, design si mistic. Pe scurt, volumul este un 3-în-1 postmodern, cu o arhitectura sobra, elaborata, cu rabufniri luxuriante de imaginatie, abia stapânite rational, o ejaculare de eruditie navalnica transmutata alchimic, prin retentie seminala antrenata, într-o mistica, circulara, nesfârsita juisare culturala. (Continuare în editia din 13 decembrie a Ziarului de Iasi) Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Nationale, Filiala Iasi si scriitor
