Zilele trecute a fost aniversarea unui mare învatat, o somitate mondiala în istoria religiilor, discipol stralucit al lui Shlomo Pines si mostenitor direct si critic al marelui Gershom Scholem la catedra de gândire iudaica a Universitatii Ebraice din Ierusalim. Emigrat în Israel în 1963, la 16 ani, Moshe Idel nu este azi mai putin român decât acum 75 de ani când s-a nascut la Târgu Neamt, motiv pentru care ma alatur si eu celor care-si scot palaria în fata lui, cu respect si pretuire. Când prezinti audientei academice un conferentiar specialist în „mistica iudaica” drept cea mai mare autoritate mondiala în „studiul Cabalei” poti fi sigur ca se lasa o liniste înfiorata. Într-o lume dominata de gândire magica si de impotenta critica, în care oameni educati, buni în specialitatile lor parcelare, consulta zilnic horoscopul sau îsi încheie, ritualic, conversatiile cu invocatia stereotipa „Doamne-ajuta!”, misterele si formulele ezoterice, adâncimile „spirituale” si vibratia mistica, fie ea hasidica sau isihasta, stârnesc stupoare emotionata, glaciala si fierbinte, asa cum îi sta bine amalgamului alchimic care bântuie subconstientul „neinitiatilor”. Un public pestrit si confuz, asteptând cu sufletul la gura dezvaluirea discreta a „marilor taine”, facuta de catre un guru solemn si criptic care sa le dea, în fine, o directie salvatoare de iesire din vietile lor terne si cenusii, dominate de meschinarie, lacomie si bârfa. Un public precum acela de acum câtiva ani din aula veche a universitatii, venit sa se împartaseasca din tainele Cabalei la conferinta extraordinara a lui Moshe Idel care, cu elocinta lui clara si coerenta, cu eruditia lui topita elegant într-o expunere limpede, deloc ezoterica, dizolva zâmbind asteptarile fantasmatice ale audientei mutând discursul din zona misticismului în cea a stiintei spre stupoarea cuconetului însetat de mistere si a celor dornici de edificare (ba, mai mult, stergând elegant si urmele soioase ale vechilor discursuri antisemite ale lui A.C. Cuza care patau memoria ascunsa a acelui loc). Pentru ca, da, Moshe Idel nu e doar unul dintre multii savanti care stapânesc exemplar domeniul lor de expertiza, ci e si un terapeut înnascut care vindeca bubele pe creier doar cu infinita sa rabdare si buna dispozitie. E un vraci paradoxal care te scapa de insuficienta intelectuala folosind drept tratament ratiunea într-un domeniu unde aceasta ar putea parea inutila: ezoterismul iudaic. Cum eruditia sa senina si binevoitoare i-a redus la tacere pe adversari si i-a adus deja studii monografice de anvergura, nu ma voi aventura în analize hermeneutice ale vastei sale opere academice, ci ma voi margini doar la câteva tuse legate de radacinile sale românesti. S-a nascut, dragalita Doamne!, pe lânga ograda lui Creanga, la Târgu Neamt, un stetl1 evreiesc care, în 1947, era complet lipsit de reactii antisemite. Primul mister al vietii sale îl constituie data nasterii. Parintii i-au spus 20 ianuarie, data trecuta în documentele israeliene la emigrare, dar arhiva Starii Civile a primariei spune altceva: 19 ianuarie. În urma cu aproape sapte ani, când Sorin Antohi a organizat în orasul lui natal o întâlnire a Clubului Eranos la care Moshe era conferentiar, actele de stare de civila consultate atunci erau fara tagada: 19 ianuarie, spre stupoarea celui în cauza care stia de 20, caci asa declarasera parintii (când au emigrat, au avut doar un laissez passer dat de autoritatile comuniste, toate actele originale fiind oprite de statul român). Dupa lungi framântari si dezbateri singura explicatie plauzibila a fost aceea ca 19 ianuarie 1947 a fost într-o vineri si ca micul Moisa/Moshe s-a nascut dupa apusul soarelui, când începe Sabatul, ceea ce, din perspectiva evreiasca, facea ca sa fie o alta zi, cea de 20. Am putea spune, deci, ca s-a nascut sub acest semn al ambiguitatii care nu poate fi risipita decât prin dezvrajire rationala. De altfel, exceptionalul sau parcurs intelectual, dominat de curiozitate nesatioasa si de o capacitate de întelegere si de asimilare mult peste medie, a început înca de la trei ani si jumatate, când a pornit sa învete ebraica la scoala religioasa a sinagogii. Apoi, odata cu înscrierea la scoala generala descopera ca acolo se vorbea o alta limba, nu idisul de acasa, nici ebraica de la sinagoga. O limba pe care o învata rapid si pe care o vorbeste si astazi la perfectie. La fel ca si în cazul doctorului Askenasy, amintit tot aici acum ceva timp, odata ajuns în Israel, a învatat rapid ivritul în ulpan2 si engleza în orele de naveta, tot ca limbi noi intrând apoi imediat la universitate ca student stralucit (ceea ce era cât pe ce sa-l scape de serviciul militar obligatoriu daca nu izbucnea Razboiul de Sase Zile care l-a obligat la încorporare - într-o unitate de Geniu, desigur!). Însa parcursul sau intelectual, de la literatura la filosofie iudaica si Cabala, precum si ascensiunea sa internationala nu pot fi surprinse aici în câteva rânduri si de aceea revin la radacinile sale românesti. Despre primul sau deceniu si jumatate de viata, Moshe Idel povesteste, într-un dialog3 consistent cu Sorin Antohi, ca nu a fost marcat de privatiuni sau de provocari antisemite, tatal sau fiind croitor ceea ce i-a permis sa asigure o viata decenta familiei. Singura forma de agresiune careia a trebuit sa-i faca fata a fost cea dictata de obligativitatea muncii „voluntare” duminica, când el voia sa citeasca, motiv pentru care inventa tot felul de pretexte pentru a chiuli, ceea ce, inevitabil, îi aducea sanctiuni si morala în fata clasei din partea activistilor. Înca o data, ca si în cazul amintit al doctorului Askenasy, evreii privilegiati de regimul comunist erau, la fel ca si românii, cei care faceau parte din nomenclatura sau din aparatul de represiune, în timp ce oamenii obisnuiti îndurau opresiunea dictaturii solidar, indiferent de determinari etnice sau religioase. Daca în cazul românilor tintele represiunii erau vechile elite interbelice, arestate si aruncate în Gulag, în cazul evreilor, cei care depuneau actele pentru emigrare erau automat considerati „dusmani ai poporului”. Micul Moshe a crescut într-o familie unde emigrarea era, din capul locului, o tinta. În primul val au plecat bunicii, iar restul au asteptat înfrigurati, cu bagajele la usa, viza de iesire din „raiul” comunist spre Tara Sfânta, Eretz Israel. Abia asta i-a schimbat statutul în societate împiedicându-l, între altele, sa fie promovat la faza nationala a olimpiadei de limba româna (vorba profesoarei: „daca nu erai pe lista... ai fi câstigat!). Dar acest gen de mizerii nu prea avea importanta pentru tânarul licean ahtiat dupa carti si lectura (de la 14 ani cânta la acordeon si, cu alti evrei veniti din Bucovina, facuse o orchestra ce câstiga bani la nunti, astfel ca avea resurse pentru cumparat carti!). Singura drama a fost atunci când a realizat ca a citit tot ce se putea citi în Târgu Neamt si când a descoperit, prin Bacovia, care i-a ramas un autor favorit toata viata, cât de mult îl sufoca atmosfera provinciala a târgului în care traia. De unde si dorinta de a evada în lumea larga cu provocarile ei, cu libertatea si orizontul nesfârsit de resurse si bucurii intelectuale, miza de cursa lunga pentru o inteligenta vie si nesatioasa ca a tânarului savant care va descoperi opera fascinanta si cvasinecunoscuta a lui Abraham Abulafia. Evreu spaniol care, în secolul al XIII-lea, devine unul dintre marii profeti ai Cabalei, ale carui tehnici de meditatie, extaz si program mesianic vor genera aparitia hasidismului. Teza de doctorat4 a lui Moshe Idel pe aceasta tema a revolutionat studiul misticii iudaice în lume. În plus, ca bun nemtean, a mai si demonstrat ca eremitii hasidici din scoala lui Baal Shem Tov s-au stabilit, împreuna cu calugari ortodocsi practicanti ai isihasmului din siajul lui Paisie Velicicovschi, în grotele de pe muntele Ceahlau, în secolul al XVIII-lea, dialogând ecumenic si interactionând religios, ipoteza care a lasat cu gura cascata întreaga elita academica a domeniului de pe mapamond. Atunci când au emigrat bunicii, parintii, care credeau ca îi vor urma imediat, n-au mai investit în terminarea casei, pregatind într-o camera nefolosita cuferele cu cele necesare în viitoarea viata din alta tara. Timp de 13 ani, tânarul învatacel a adunat într-unul din ele nu numai carti, ci si vise. Si radacini care-l trag, periodic, spre Ceahlau. P.S. Legatura lui cu Iasul e data nu numai de prietenia si afinitatea intelectuala cu regretatul Ioan Petru Culianu, ci si de prima conferinta tinuta în limba româna, în aula veche a universitatii iesene, dupa care a urmat o vizita la Arhivele Nationale din Iasi unde primul cuvânt care i-a aparut deschizând Tora a fost, desigur, Moshe. 1 Târg est-european locuit preponderent, dar nu exclusiv de evrei. Ca urmare a politicilor antisemite (persecutii, pogromuri) ale Imperiului Sarist, în secolul al XIX-lea au fost multe valuri de emigratie ale populatiei evreiesti care au trecut Prutul si s-au asezat în localitatile apropiate de pe celalalt mal, din Principatul Moldovei. 2 Centre de insertie a imigrantilor în Israel unde locuiau si vorbeau numai în ivrit ca sa învete rapid limba. 3 Ceea ce ne uneste: istorii, biografii, idei, Sorin Antohi în dialog cu Moshe Idel, Iasi:Polirom, 2006 4 Idel, Moshe - Experienta mistica la Abraham Abulafia, Iasi:Polirom, 2019 Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Nationale, Filiala Iasi si scriitor
