La ora publicarii acestui text (04 decembrie 2022) înca nu e sigur ca România va fi primita în Schengen la Consiliul JAI din 8 decembrie. Text semnat: Cristian Grosu/cursdeguvernare.ro Daca aderarea se va amâna (asa cum prudent fac aluzii presedintele Iohannis si ministrul de externe Aurescu), este stiut ca asta se petrece din cauza opozitiei Austriei. Daca Austria se razgândeste în urmatoarele 4 zile, atunci intrarea în Schengen se va face cu un pret foarte concret si foarte economic – pret care se va vedea în anii ce vor urma cum va fi el platit de economia româneasca: iar România chiar are experienta suficienta cât sa poata evalua pretul la care lucreaza Austria. Disputa privind aderarea României are trei componente: una politica, una pur economica si, mai nou, una geopolitica – e cazul acestui decembrie 2022. Ele pot fi intercalate pentru a construi tabloul plin de gri-uri din spatele acestei controverse. Sa le luam la rând. În primul rând, aderarea României la Uniunea Europeana, în 2007 – cu decizia din anul 2004 – a fost însotita de un ghinion: Asa cum statele foste comuniste au intrat fiecare, la aderare, sub influenta unei puteri economice occidentale, care le-au coplesit cu investitii, knou-how si asistenta în integrarea în piata unica europeana, si România a intrat în siajul unui astfel de stat. Iar ghinionul s-a numit Austria – tara sub influenta careia a intrat România. Cu o forta politica slaba, cu o voce întotdeauna în bemol în ce priveste deciziile politice din jurul meselor rotunde ale UE si cu o politica interna aliniata la interesele economiei rusesti în UE, Austria si-a rezumat ”mentoratul” fata de România la componenta economica. Aspectul e important azi, când se vorbeste despre prezumtivul veto austriac pentru Schengenul românesc – pentru ca pelteaua tot în aceasta zona se învârte: Integral, pe cursdeguvernare.ro
